Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1157/R-CONT
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - - - JUDECĂTOR 3: Corina
: - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.276/CA din 06 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Pitești,-, -.17,.D,.4,.12, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la data de 04.11.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.412/25.05.2009 emis de instituția Prefectului
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin ordinul menționat a fost somată să depună permisul de conducere, cu toate că l-a obținut legal. În consecință, a susținut că actul administrativ este emis abuziv câtă vreme împotriva sa nu a începută cercetarea sau urmărirea penală și nici nu se regăsește în vreuna în situațiile prevăzute de art.114,116 din OUG nr.195/2002.
Prin sentința civilă nr.276/CA din 6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că sunt îndeplinite cele două cerințe prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, deoarece art.101 și 102 din OUG nr.195/2002 contravin dispozițiilor OUG nr.9/2009, reclamanta neaflându-se în vreuna dintre cazurile prevăzute de cele două texte de lege, în favoarea sa operând prezumția de nevinovăție.
S-a mai susținut, sub aspectul pagubei iminente, că prin reținerea permisului de conducere s-au adus reclamantei limitări ale vieții publice și private, în contextul în care nu s-a dovedit că ar fi săvârșit vreo faptă sancționată de legea penală.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs Instituția Prefectului Județului A, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, potrivit art. 103 rap. la art. 114 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule este obligatorie in condițiile în care Prefectul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în constatarea faptului că permisul de conducere a fost obținut cu nerespectarea prevederilor legale. O astfel de condiție este îndeplinită în cauză, litigiul fiind pendinte.
S-a mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ - cazul bine justificat și paguba iminentă - în sensul că nu există împrejurări care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ și, respectiv, că nu este dovedită niciun fel de pagubă.
Reclamanta a depus concluzii scrise la 28 octombrie 2009, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că suspendarea dreptului de a conduce îi afectează grav interesele, în speță fiind îndeplinite cerințele prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, cu atât mai mult cu cât nu are legătură cu scandalul permiselor, locuind în municipiul Pitești începând cu anul 2000.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a formulat în termen legal plângere prealabilă împotriva Ordinului nr.412/2009, motiv pentru care cererea de suspendare trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, coroborate cu art.114 alin.1 lit.e din OUG nr.195/2002.
Astfel, potrivit disp.art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002: " n situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art.114 alin.(1) lit.e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere".
Din economia textului de lege rezultă că, atunci când instanța de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, nefiind lăsat la latitudinea sa să facă aprecieri asupra posibilității aplicării măsurii.
Față de cele arătate, cât timp s-a recunoscut chiar de către reclamantă prin cererea de suspendare că pe rolul instanțelor există o acțiune având ca obiect constatarea obținerii nelegale a permisului de conducere, în mod evident nu există temeiuri pentru suspendarea actului administrativ. În cererile având ca obiect suspendarea executării ordinului prefectului prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, instanțele sunt datoare să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 - promovarea acțiunii în justiție pentru constatarea obținerii nelegale a permisului -, fără a putea valorifica alte posibilități prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 sub aspectul cazului bine justificat. Cum cel puțin la nivel de aparență ordinul prefectului respectă condițiile impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002, cererea reclamantei nu putea fi admisă.
Aprecierea intimatei - reclamante în sensul că se impune respingerea recursului pentru că s-a pronunțat deja o sentință prin care s-a dispus anularea ordinului ( sentința nr.358/26.10.2009 a Tribunalului Argeș ), nu are relevanță în speță.
Cererea reclamantei s-a întemeiat pe disp.art.15 din Legea nr.554/2004, învederând instanței că a promovat o acțiune în anularea ordinului, ceea ce atrage conform textului de lege menționat, posibilitatea aplicării măsurii suspendării executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Or, sentința nr.358/26.10.2009 în mod evident nu este irevocabilă, astfel încât cererea de suspendare poate fi cercetată, observându-se că la nivel de aparență nu există vreo încălcare a disp.art.103 alin.8 din OG nr.195/2002, fiind dovedită existența pe rolul instanțelor judecătorești a unei acțiuni având ca obiect constatarea obținerii nelegale a permisului de conducere.
Celelalte argumente ale primei instanțe legate de contradicția între disp.art.101 și 102 din OUG nr.195/2002 ( care privesc contravențiile) și OUG nr.9/2009 nu pot fi reținute, interpretarea actelor normative trebuind să se facă în sensul producerii efectelor juridice, legiuitorul având posibilitatea să modifice dispozițiile legale anterioare.
În concluzie, în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.276/CA din 06 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Pitești,-, -.17,.D,.4,.12, județul
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.412/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- -
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
19.11.2009
Jud fond.
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez ca recursul pârâtei trebuia respins ca nefondat.
Intr-adevăr, art. 103 alin. 8 din OUG nr. 195/2002 este imperativ in privința dispunerii suspendării dreptului de a conduce autovehicule in situația in care autoritatea emitentă a permisului de conduce a sesizat instanța judecătorească cu o acțiune în constatarea nelegalității obținerii permisului respectiv de către o persoană.
Însă, particularitățile concrete ale speței de față impun concluzia că cererea reclamantei pentru suspendarea Ordinului Prefectului este întemeiată.
Astfel, analizând condiția cazului bine justificat pentru a se dispune suspendare Ordinului, se constată că respectivul Ordin a fost deja anulat de către instanța de contencios administrativ a Tribunalului Argeș, prin sentința nr. 358/2009 pronunțata în dosarul nr- (disponibila in sistemul informatic ECRIS).
Chiar dacă hotărârea judecătoreasca de anulare nu este încă irevocabilă, întrucât este pronunțată în primă instanță la data de 26.10.2009, acesta reprezintă o împrejurare aptă să aducă o îndoiala puternică asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării se cere în speța de față.
Instanța de fond de contencios administrativ a apreciat legalitatea Ordinului făcând o judecată de profunzime asupra acestuia.
Suspendarea executării Ordinului impune doar o "apreciere sumară" a legalității lui.
In aceste condiții ale anulării Ordinului în primă instanță, "aprecierea sumară" făcută de instanța de față nu poate fi în contradicție cu aprecierea de profunzime făcută de instanța de fond de contencios administrativ.
In ce privește condiția pagubei iminente - prejudiciu material viitor și previzibil - Curtea constată că reclamanta a dovedit-o prin adeverința medicală și notificarea de la locul de muncă, acte din care rezultă că aceasta nu poate suporta orice condiții fizice pentru transport, respectiv că întârzierile la serviciu din cauza orelor de sosire a mijloacelor de transport în comun nu îi sunt tolerate. Aceste înscrisuri atrag concluzia că reclamanta, din cauza suspendării dreptului de a conduce autovehicule - și, deci, și a autoturismului propriu - este supusă unor condiții ce îi pot afecta sănătatea (cu consecințe materiale pentru întreținerea sau recuperarea acesteia) și raportul de serviciu (cu consecințe asupra salariul primit de la locul său de muncă).
Red.
19.11.2009
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
