Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 120/2009
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTORI: Augusta Chichișan, Axente Irinel Andrei Danusia
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, împotriva Sentinței civile nr. 841/CA din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată CABINET AVOCAT -, privind și pe pârâta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N, consilier juridic R care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat.
La data de 13 ianuarie 2009 și, respectiv, 14 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate Cabinet Avocat - prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul în instanță al pârâtei recurente, la primul termen de judecată, învederează că își menține cererea de recurs așa cum a fost formulată în scris.
La întrebarea instanței, dacă a fost soluționat fondul reprezentantul recurentei răspunde afirmativ, iar la întrebarea instanței dacă a promovat calea de atac a recursului, reprezentantul recurentei arată că nu a primit încă sentința pronunțată.
Întrucât reprezentantul recurentei arată că nu mai are de formulat alte cereri sau excepții Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării actului administrativ ca fiind netemeinică și nelegală. În susținerea recursului arată că nu rezultă implicit paguba iminentă, că este o situație de excepție și că condiția de admisibilitate a cererii de suspendare nu a fost îndeplinită.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 841 din 16.07.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis cerere formulată de reclamantul CABINET AVOCAT, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE a județului B_ și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE a municipiului B, și în consecință:
- s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.137/29.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. B pentru suma de 8.158 lei reprezentând: impozit pe venit anual - 4916 lei și obligații fiscale accesorii - 3.242 lei, până la soluționarea acțiunii în contencios fiscal împotriva acestei decizii, aflată pe rolul Tribunalului Bistrița -N, în dosar nr-.
În considerentele acestei sentințe se reține că, prin cererea de suspendare a executării deciziei de impunere,înregistrată la această instanță în dosarul cu nr. mai sus menționat, reclamantul Cabinet avocat,cu sediul în mun. B, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N și Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, în temeiul art.215 alin.2 Cod procedură fiscal, raportat la art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr.137/29.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B pentru suma de 8.158 lei, reprezentând: impozit pe venit anual - 4.916 lei și obligații fiscale accesorii - 3.242 lei, până la soluționarea acțiunii în contencios fiscal împotriva acestei decizii, aflată pe rolul Tribunalului Bistrița -N,în dosar nr-. De asemenea, se solicită stabilirea valorii cauțiunii,în baza art.215 alin.2 Cod procedură fiscală.
În motivarea cererii reclamanta arată că, prin Decizia de impunere nr.137/29.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, ce a avut la bază Raportul de inspecție fiscal emis de aceeași instituție și înregistrat la Biroul Inspecție Fiscală Persoane Fizice sub nr.486/04.03.2008, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligații suplimentare de plată constând în impozit pe venit anual și accesorii, în sumă totală de 8.158 lei din care; impozit pe venit net anual - 4.916 lei și obligații fiscale accesorii - 3.242 lei, dar împotriva deciziei de impunere a formulat contestație, pe cale administrativă,în baza art.205 din nr.OG92/2003, înregistrată la. B-N sub nr.6949/14.04.2008, solicitând organului de soluționare, să desființeze decizia ca netemeinică și nelegală și pe cale de consecință să anuleze sumele de plată stabilite suplimentar, însă, prin Decizia nr.65/15.07.2008, pronunțată de B-N - Biroul de soluționare contestații în dosarul nr.46/2008, contestația i-a fost respinsă și pe cale de consecință s-au menținut măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr.137/29.02.2008 pentru suma de 8.158 lei.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare formulată de către reclamanta Cabinet de avocat, ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință să nu se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.137/29.02.2008, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale.
Prin cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, reclamantul a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr.137/29.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. B pentru suma de 8.158 lei, până la soluționarea acțiunii în contencios fiscal împotriva acestei decizii, aflată pe rolul Tribunalului Bistrița -
Din cuprinsul art.215 al nr.OG92/2003 rezultă că introducerea contestației privind suspendarea executării actului administrativ, pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal,însă disp.art.215 nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr.554/2004, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ atacat,până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, și această cerere se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. Din cuprinsul art.14 alin.l al Legii nr.554/2004, rezultă că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea instanței de fond.
În considerarea dispozițiilor legale mai sus arătate s-a constatat că cererea de suspendare a actului administrativ fiscal (Decizia de impunere nr.137/29.02.2008 emisă de B) este formulată separat de acțiunea în anularea deciziei de impunere mai sus menționată (acțiune prin care se solicită și anularea Deciziei nr.65/15.07.2008 a B-N), care constituie obiectul dosarului nr- al Tribunalului Bistrița -N(nesoluționat la data prezentei sentințe), reclamantul invocând cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare, prev.de art.l4 din Legea nr.554/2004 și achitând cauțiunea în cuantum de 1.224 lei (fila 40), stabilită de instanță, conform.art.215 din nr.OG92/2003.
Prin Decizia de impunere nr.137/29.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. B s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare de plată în privința impozitului pe venit net anual și obligații fiscale accesorii în cuantum total de 8.158 lei, considerându-se că reclamantul a apreciat, în mod greșit, ca fiind deductibile în ce privește impozitul pe venit sumele ce reprezintă contravaloarea convorbirilor telefonice și sumele achitate pentru asigurarea de viață.
Așa cum a susținut reclamantul, se pot ridica îndoieli asupra legalității deciziei de impunere și mai ales asupra sumelor ce au fost cuprinse în decizia de impunere, în condițiile în care organele fiscale consideră cheltuieli nedeductibile convorbirile telefonice avute de un Cabinet de avocat, cum este reclamantul, în realizarea unor venituri din practicarea avocaturii (reclamantul neexcluzând posibilitatea ca o parte din convorbiri să fi fost efectuate în interesul personal al avocatei).
Executarea reclamantului pentru suma de 8.158 lei, pe care o consideră nelegal pusă în sarcina sa ca obligație de plată și pentru care se pot ridica îndoieli asupra legalității obligației de plată și în condițiile în care reclamantul și-a achitat celelalte obligații fiscale, este de natură a-i produce reclamantei perturbări în activitatea de exercitare a avocaturii,în sensul că nu-și va putea onora obligațiile de plată față de angajații și furnizorii săi. Nu poate fi omis nici faptul că în situația în care reclamantul ar fi executat silit pentru suma de 8.158 lei, iar ulterior decizia de impunere ar fi anulată în acțiunea de contencios administrativ(cu consecința înlăturării obligației de plată) recuperarea sumelor deja achitate nu se poate realiza într-o perioadă scurtă de timp și astfel,perturbările în activitatea sa,cu consecința producerii unor pagube în patrimoniul său, vor o perioadă de timp, perioadă ce nu va fi una scurtă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect suspendarea executării actului administrativ formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța s-a rezumat doar la preciza că pot fi ridicate îndoieli asupra deciziei de impunere și mai ales asupra sumelor ce au fost cuprinse în decizia impunere și că executarea actului administrativ este de natură să-i provoace reclamantei perturbări în activitatea sa, instanța de fond a făcut această reținere fără a ține seama în analiza efectuată de apărările recurentei și motivat sentința fără a reține motivele pentru care ia-u fost înlăturare apărările.
Este cunoscut și legal faptul că potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, aceasta putând dăinuii până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cererii, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cerințele de admisibilitate cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale nu sunt îndeplinite, cererea reclamantei neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate, întrucât simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere, respectiv a sumelor stabilite prin această decizie, nu sunt suficiente să justifice suspendarea, la fel cum nici invocarea faptului că aceasta este un bun contribuabil și că ar avea îndoieli asupra legalității deciziei de impunere.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente, nici această cerință nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora, prin executarea actului administrativ ar suferi o pagubă iminentă sunt neîntemeiate, la fel cum și reținerile instanței cu privire la acest aspect sunt netemeinice, atât timp cât din sentința atacată nu se desprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de dispune suspendarea și mai mult, acele motive pentru care au fost înlăturate susținerile B
Pârâtul prin întâmpinare solicită respingerea recursului, cu motivarea că în mod corect instanța de fond făcut aplicarea disp. art.14 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Examinând recursul instanța constată că este fondat, urmând a fi admis din următoarele considerente:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care emis actul până la pronunțarea instanței de fond.
Deci suspendarea poate fi dispusă de către instanța de judecată până la soluționarea cererii în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Îndoielile asupra legalității deciziei de impunere, respectiv sumelor stabilite prin decizie nu sunt suficiente și justificate pentru a dispune suspendarea actului administrativ fiscal, respectiv Deciziei de impunere nr.137/29.02.2008.
În justificarea celei de-a doua condiții, și anume, prevenirea unei pagube iminente, intimata apreciază că executarea sumelor contestate i-ar aduce prejudicii ce nu mai pot fi reparate ulterior.
Ori, nici acest aspect nu poate fi reținut atât timp cât dacă o eventuală procedură fiscală de executare silită s-ar întreprinde de către organul fiscal și aceasta ar ajunge la finalizare, pârâta ar avea posibilitatea legală de solicita întoarcerea executării.
Actul administrativ cărei suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate.
Suspendarea actului administrativ constituie o excepție care se dispune atunci când legea o prevede în limitele și condițiile anume reglementate.
Ori, în cauză, motivele invocate nu justifică admiterea cererii de suspendare, astfel că în baza art. 312(3) și art.304(9) Cod proc.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința, în sensul că se va respinge cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N împotriva sentinței civile nr. 841/CA din 16.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Cabinet Avocat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Augusta Chichișan, Axente Irinel Andrei Danusia
- - --- - -
GREFIER
-
Red. dact. GC
3 ex/
Jud.primă instanță:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Axente Irinel Andrei Danusia
