Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 123/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR V, cu sediul în Focșani,- împotriva sentinței civile nr.387/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată, av., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, depunând concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr.250/14.10.2009 emisă de DGFP V, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.387/29 octombrie 2009 admis cererea, pretinzând în motivare că prin decizia a cărei suspendare s-a cerut, reclamanta a fost retrogradată pe o perioadă de 6 luni din funcția de șef de administrație, avându-se în vedere, raportul de audit și un raport al comisiei de disciplină.
Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, dispunând suspendarea până la soluționarea definitivă a cauzei, având în vedere că reclamanta a contestat faptele reținute în sarcina sa, ca abateri disciplinare în materialitatea lor, iar pe de altă parte, consecința imediată a menținerii deciziei, este de natură să-i diminueze veniturile, creând astfel o pagubă, iminentă în defavoarea sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP V criticând-o pentru motive de nelegalitate prin aceea că în cauză, contrar celor reținute de instanța de fond, nu este demonstrat nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă.
Enunțarea generică a unor împrejurări de fapt nu este similară noțiunii de caz bine justificat iar starea de insecuritate financiară nu fost dovedită, reclamanta primind în continuare salariul și stimulentul pentru muncă prestat.
Recursul s-a declarat în termen legal.
În aprecierea cazului bine justificat, în sensul art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta a invocat neregularități de fond ale deciziei de sancționare, prin aceea că, instituția a făcut o aplicațiune ex abrupto a dispozițiilor art.77 al.4 din Legea nr.188/1999, neținând seama de o anumită ierarhie a sancțiunilor ce pot fi aplicate unui funcționar public, prin adaptarea sancțiunii efectiv aplicate la gravitatea abaterilor disciplinare, comportarea generală, individualizarea sancțiunii, dar și prin ignorarea unor elemente de fapt cum ar fi modul în care i-a desfășurat activitatea profesională, respectiv realitatea faptelor descrise prin cele două rapoarte ce au stat la baza emiterii deciziei.
A doua condiție impusă de text, este legată de paguba iminentă, iar din acest punct de vedere reclamanta a invocat diminuarea salariului, cu consecințe nefaste asupra sa.
Este adevărat că un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar partea care solicită suspendarea efectelor unui astfel de act este obligată să facă dovezi în sensul cerut de art.14 din Legea nr.554/2004.
Corect a apreciat prima instanță că suspendarea se impune pe de o parte pentru că nu există certitudinea ca la nivelul MFP P există posturi vacante pentru funcționarii publici-consilier clasa I grad profesional superior treapta I, fapt ce este de natura a crea suspiciunea că, reclamanta ar putea fi mutată la altă unitate decât aceea de domiciliu, ceea ce ar presupune cheltuieli suplimentare de deplasare.
Sub un alt aspect, i-au fost reproșate reclamantei întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor și neglijențe repetate în rezolvarea acestora, deși la nivelul Administrației Financiare P s-au înregistrat, pe lunile februarie, martie și aprilie 2009, performanțe la încasări mai mari de 100%, fapt ce poate fi dovedit prin acte.
Este de asemenea de notat că până la momentul emiterii deciziei, reclamanta nu a fost atenționată sau sancționată pentru neîndeplinirea criteriilor de performanță, ceea ce creează prezumția puternică a unui funcționar conștiincios și performant.
În fine, instituția ar fi trebuit să aibă în vedere la individualizarea sancțiunii dacă a apreciat că aceasta se impune, și faptul că aceste sancțiuni trebuie să fie proporționale cu gravitatea faptelor, or cel puțin la prima vedere sancțiunea apare ca fiind deosebit de severă în raport de datele prezentate în raportul de audit și disciplinar.
Referitor la paguba suferită, diminuarea veniturilor ca efect al retrogradării reprezintă prin ea însăși un factor generator de consecințe nefaste asupra posibilităților materiale ale reclamantei și familiei sale, pe fondul unor alte stări de criză în general.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art. 312. pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR V, cu sediul în Focșani,- împotriva sentinței civile nr.387/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red./02.03.2010
Tehnored./01.04.2010/2EX.
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
