Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1277/CA/2009
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 352/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 30 septembrie 2009.
Se constată că intimata reclamantă a comunicat la dosar întâmpinare și înscrisurile solicitate de instanță, solicitând judecarea în lipsă,
Față de înscrisurile administrate și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- și precizată ulterior reclamanta - România SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFP S ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr.127/19.03.2009 și a Notei privind compensarea obligațiilor fiscale emise de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta susține că a depus contestație împotriva acestor acte, că există erori și inconsecvențe din parte organului fiscal cu privire la ajustarea unor baze de impozitare în anul 2009, pornind de la dosarul prețurilor de transfer cu referire la perioada anilor 2004-2005, de natură a dovedi cazul bine justificat, iar în urma compensării obligațiilor fiscale, prin nota atacată nu i se mai restituie imediat întreaga sumă de 695.853 lei TVA aprobată la rambursare.
În ceea ce privește paguba iminentă se arată că rezultă din condițiile economice defavorabile ale pieții românești și internaționale ce au condus la scăderea considerabilă a lichidităților societății, există de îndeplinit obligații comerciale scadente, imposibilitatea plății salariilor angajaților, toate acestea putând determina intrarea în incapacitate de plată.
În drept, prevederile art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, art. 215 alin. 2.pr.fiscală, art. 3 lit. d din Legea nr. 571/2003.
Cererea a fost legal timbrată.
Reclamanta a consemnat la CEC Bank cauțiunea în valoare de 30.000 lei.( 382)
Prin întâmpinarea depusă și completată de pârâta s-a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind prematur introdusă în condițiile în care, potrivit art.205 din OG 92/2003 împotriva deciziei de impunere trebuia formulată contestație și abia ulterior, decizia emisă de organul administrativ putea fi atacată în instanță.
De asemenea, se arată că nu s-a făcut de către reclamantă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 352/C/2009, Tribunalul Sibiua admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.127/19.03.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 19.03.2009 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice S și pe cale de consecință a Notei privind compensarea obligațiilor fiscale nr.21412/26.05.2009, până la data pronunțării instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin actul administrativ emis de pârâtă există posibilitatea producerii unei perturbări periculoase asupra întregii funcționări a societății în contextul evoluției pieței românești și mai mult, chiar posibilitatea intrării în incapacitate de plată a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP S care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, a fost admisă cererea în măsura în care nu s-au depus dovezi serioase pentru cele două condiții cerute de lege, respectiv, nu s-a făcut dovada valorii pagubei reclamantei.
În drept, prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1C.pr.civ. curtea reține următoarele:
În considerarea celor două principii incidente în privința actelor administrative - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, prima instanță a concluzionat în mod corect că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conținutul actului de control și diferențele invocate cu privire la tratamentul fiscal aplicabil cu privire la ajustarea bazei de impozitare conform prețurilor de transfer.
Înscrisurile dosarului și ansamblul circumstanțelor speței atestă, contrar susținerilor recurentei, și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție și specificul activității reclamantei, executarea silită care a fost declanșată putând genera dificultăți reale în executarea obligațiilor contractuale asumate precum și grave probleme sociale, determinând afectarea activului și cu preponderență a lichidităților, de natură a cauza inclusiv insolvența societății.
Pentru considerentele expuse, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, iar motivele invocate de recurentă nu subzistă, în temeiul art. 312.pr.civ. va fi respins ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S împotriva sentinței nr. 352/CA/12 06 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.4/4.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Marieta
