Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1345/R-cont
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grfier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de SC SRL, cu sediul în D, str. - nr.50, județul V, împotriva deciziei nr.996/R-Cont, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ cu sediul în Râmnicu V, str.G-ral nr.17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și consilier juridic, în baza delegației de reprezentare de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu 10 lei, taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 20970/20.11.2009 și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având cuvântul, arată că nu mai au de solicitat alte cereri.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, apreciază contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatoarei susține oral motivele contestației, așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei nr.996/R-CONT, rejudecarea recursului, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și neviciate și depune la dosar note scrise.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.318 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 29.05.2009, reclamanta "" Dai nvestit Tribunalul Vâlcea cu acțiunea privind anularea deciziei de impunere nr.367/31.10.2008, deciziei nr.06/23.01.2009, deciziei nr.80/27.02.2009 și deciziei nr.53/21.05.2009, emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V - Activitatea de inspecție fiscală, precum și cu suspendarea executării acestor acte administrativ fiscale, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că pârâta a verificat activitatea sa, desfășurată în perioada 2004-2008, întocmind raportul de inspecție fiscală nr.61871/31.10.2004 și a stabilit în sarcina sa, obligații fiscale suplimentare, în sumă de 253.869 lei, constând în impozit pe profit suplimentar, TVA nedeductibilă, penalități și majorări de întârziere, la sumele plătite suplimentar. A formulat contestație, aceasta fiind admisă parțial, prin decizia nr.6/23.01.2003, cu diminuarea impozitului pe profit la suma de 9.917 lei. Prin decizia nr.80/27.02.2009, creditorul fiscal a introdus în actul de control alți parametri, majorându-i obligațiile fiscale la suma de 145.801 lei. A formulat din nou contestație, aceasta fiind respinsă prin decizia nr.53/21.05.2009.
Cu privire la cererea de suspendare, a precizat că se impune a fi admisă, pentru ca activitatea sa comercială, să se desfășoare în condiții de normalitate, până la clarificarea acestei situații, neexistând pericolul înstrăinării patrimoniului sau al altor ilegalități, care să împiedice recuperarea ulterioară a sumelor.
Prin sentința nr.997/21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării deciziilor nr.367/31.10.2008, nr.6/23.01.2009, nr.80/27.02.2009 și nr.53/21.05.2009, emise de către pârâtă.
În considerente s-au reținut următoarele:
Conform art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, " uspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Din cuprinsul disp. art.14 din Legea nr.554/2004, rezultă că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. Potrivit acestui text de lege, a rezultat că, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: cazul bine justificat și cauza iminentă.
Cazul bine justificat, există atunci când, din împrejurările cauzei rezultă o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului de așa natură, încât să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, precum și a prezumției de legalitate.
Măsura suspendării reprezintă o protecție jurisdicțională provizorie a persoanei ale căror drepturi se pretind a fi lezate prin emiterea unui act administrativ, despre care se susține, cu argumente juridice, nelegalitatea lui.
Conform contestației formulate, a rezultat că, reclamanta combate actele administrative, atât din punct de vedere al legalității, cât și din punct de vedere al greșitei rețineri a situației de fapt, ceea ce, în aparență, creează o serioasă îndoială cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
O eventuală executare silită, înainte de verificarea temeiniciei contestației formulată de reclamantă în căile legale de atac, este de natură să creeze o pagubă iminentă societății prin eventuala înstrăinare a activelor, în condițiile în care legea română, cât și recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliu de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, prevăd protecție provizorie a persoanei care se pretinde vătămată printr-un act administrativ.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță de a achita cauțiunea prevăzută de lege, așa cum a rezultat din chitanțele nr.-/2/3.07.2009 și nr.-/1/17.07.2009.
Împotriva acestei soluții, pârâta Vaf ormulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța, se află în eroare, asupra sumei din litigiu, cu privire la calculul cotei procentuale de 5% din valoarea debitului contestat; suma contestată este de 399.670 lei, procentul de 5%, înseamnă o cauțiune în sumă de 19.983,50 lei, sumă care nu a fost achitată de către reclamantă, achitându-se doar suma de 12.700 lei;
- instanța de fond, a încălcat dispozițiile art.215 Cod procedură fiscală, care stipulează că, se poate suspenda executarea, numai după achitarea unei cauțiuni de 20% din cuantumul sumei contestate.
Din conținutul tuturor înscrisurilor, depuse la dosarul cauzei, nu rezultă care este suma contestată și care este suma la care reclamanta a înțeles să achite cauțiunea de 5%.
- cu privire la fondul cererii, a susținut că reclamanta, prin motivele invocate, în susținerea cererii de suspendare, nu a dovedit existența unor motive temeinice, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative atacată.
Simpla susținere, că are în desfășurare contracte de aprovizionare cu "" SA și de desfacere cu combinate siderurgice, nu este probată cu nici un act, care să confirme aceste fapte juridice. Instanța, nu motivează soluția sub acest aspect.
A concluzionat, cu precizarea că, în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții imperative ale art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Prin decizia nr.996/R-CONT/21 octombrie 2009, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta V, a modificat sentința nr.997/21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal și a respins cererea de suspendare, reținând următoarele:
În privința cauțiunii, s-a precizat că dispozițiile art.215 Cod procedură fiscală, fixează o limită maximă de 20% din valoarea cauțiunii, lăsând la latitudinea judecătorului aprecierea sumei. Faptul că intimata a plătit o sumă mai mică, în raport cu cea fixată, s-a interpretat că aceasta a înțeles să conteste numai suma din decizie care a rămas nedefinitivă, după cum precizează în acțiunea introductivă. Pe de altă parte, instanța putea să se pronunțe și în condițiile unei cauțiuni mai mici, însă trebuia să o pună în discuția părților și să revină asupra cotei procentuale.
După cum a precizat reclamanta în acțiune, este mulțumită cu diminuarea impozitului pe profit, cu 9.917 lei, fiind nemulțumită doar cu creșterea ulterioară, din decizia nr.80/27.02.2009. Prin urmare, s-a interpretat că a înțeles să depună cauțiunea numai pentru ceea ce a contestat.
Criticile de fond au fost, însă, apreciate ca fondate, reținându-se că așa cum a susținut și recurenta, cererea de suspendare a executării actelor fiscale a fost admisă, deși nu au fost îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004. Intimata, nu a motivat cererea de suspendare, decât sub aspectul că ar fi fost împiedicată să desfășoare o activitate normală, nu și în ce ar consta prejudiciile și care sunt dovezile pe care s-ar întemeia. S-a susținut că, amânarea plății nu ar conduce la înstrăinarea activelor, în timp ce, instanța de fond a interpretat invers. În privința celei de-a doua condiții, "caz bine justificat", intimata a motivat nelegalitatea actelor fiscale, prin oscilația poziției recurentei, însă dovada admiterii parțiale a contestației sale, reprezintă tocmai buna-credință a acesteia. De asemenea, s-a mai constatat că fondul cauzei nu cuprinde critici legate de majorarea ulterioară a sumei, după ce contestația a fost admisă parțial și nici în ce constă nelegalitatea actelor fiscale, care ar putea crea o îndoială puternică, sub acest aspect.
În concluzie, s-a reținut că intimata nu a dovedit că cererea sa îndeplinește condițiile impuse prin art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care s-a admis recursul formulat de recurenta V, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă și s-a modificat în tot sentința, în sensul că s-a respins cererea de suspendare.
Împotriva deciziei nr.996/R-CONT/21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Daf ormulat, la data de 20 noiembrie 2009, contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.318 și urm. Cod procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare s-au susținut următoarele:
1. instanța de recurs a fost indusă în eroare de către creditorul fiscal recurent, instanța neverificând în mod temeinic susținerea eronată a acestuia și pronunțând o hotărâre nesusținută de probe, cu privire la nedepunerea cauțiunii pentru întreaga sumă contestată; suma de plată este de 251.598 lei, iar societatea a consemnat o cauțiune în sumă de 12.700 lei, ceea ce reprezintă exact procentul de 5% stabilit de instanța de judecată;
2. instanța de recurs nu a cercetat suficient cel de-al doilea motiv de recurs, privind nemotivarea primei instanțe referitor la eventualele pagube ce le-ar putea suferi debitoarea, urmare a executării silite premature efectuată de creditorul fiscal; contestatoarea susține că atât la fond, cât și în recurs, a căutat să convingă instanțele de inoportunitatea declanșării executării silite, întrucât consideră suma în litigiu nefiind certă, executarea silită le-a creat deja mari probleme financiare, precum și probleme de funcționare a activității de producție, care au condus la starea de insolvență a societății;
3. instanța de recurs a dat o hotărâre care este în contradicție flagrantă cu legislația europeană în materia protecției provizorii a persoanei care se pretinde vătămată printr-un act administrativ contestat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate, rejudecarea recursului și pronunțarea unei hotărâri legale și neviciate.
Contestația în anulare formulată de D nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prevăzute de art.317, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului de lege mai susmenționat, trebuie să fie vorba de acea greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, contestatoarea invocă unele eventuale greșeli de judecată ale instanței de recurs, iar nu greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă.
De altfel, instanța de recurs a apreciat ca nefondat primul motiv de recurs invocat de V, privind neachitarea cauțiunii de 5% din cuantumul debitului contestat; celelalte critici din contestație sunt referitoare la problemele de fond, pentru verificarea cărora ar fi necesară o reexaminare a cauzei, ceea ce nu este posibil pe calea contestației în anulare, în caz contrar, s-ar deschide părților recursul la recurs.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de, cu sediul în D, str. - nr.50, județul V, împotriva deciziei nr.996/R-CONT/21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, Jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
-
Red./4.01.2010
GM/4 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Magdalena
