Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1353/2009
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 984/CA din 19 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimata-reclamantă - AUTOMOBILE SA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Reprezentanta intimatei depune la dosarul cauzei concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată, pentru argumentele prezentate pe larg în concluziile scrise, pe care le sintetizează și oral.
La întrebarea instanței, arată că soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere a fost suspendată până la soluționarea unui dosar penal, însă nu poate prezenta înscrisuri doveditoare în acest sens.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.984/Curții de APEL CLUJ / 19 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Bistrița -N, s- admis, astfel cum a fost precizată, cererea formulată de petenta AUTOMOBILE SA în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, ca fiind întemeiată și în consecință s- dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. 963/21.10.2008, privind obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina petentei prin inspecția fiscală, emisă de B-N - Activitatea de inspecție fiscală, până la soluționarea contestației administrative formulată împotriva aceleași decizii, înregistrată la. B-N sub nr. 34180/19.11.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului s-a stabilit că în urma unei inspecții fiscale încheiată la 16 octombrie 2008, organul de inspecție a emis Decizia de impunere nr. 963/21.10.2008 privind obligații fiscale suplimentare de plată pentru TVA, impozit pe profit, impozit pe venituri microîntreprinderi, precum și majorări de întârziere pentru fiecare din obligațiile fiscale constatate suplimentar. În termenul prevăzut de lege petenta a formulat contestație pe cale administrativă înregistrată la. B-N sub nr. 34880/2008, prin care a solicitat să se constate nelegalitatea emiterii deciziei și anularea obligațiilor suplimentare de plată întrucât au fost stabilite eronat.
Ulterior, în data de 21 noiembrie 2008,. N, organ de executare silită a emis titlu executoriu cu nr. 19591, precum și somația de plată nr. -/4824.
Potrivit art. 145 din Codul d e procedură fiscală executarea silită începe prin comunicarea somației, susținerea intimatei că nu a început executarea silită fiind infirmată de dispozițiile acestui text legal.
Față de starea de fapt reținută mai sus tribunalul a constatat că este îndeplinită cerința legală prevăzută la art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 ca cererea de suspendare a executării silite să urmeze numai după sesizarea autorității publice care a emis actul.
În conformitate cu prevederile aceluiași text persoana ce se consideră vătămată poată să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, dacă este vorba de un caz bine justificat și de prevenirea unei pagube iminente.
Petenta a susținut că cererea sa este justificată și că executarea silită iar produce o pagubă iminentă invocând în acest sens perturbările ce s-ar crea în activitatea economică a societății, incertitudinea obligațiilor constatate prin actul administrativ, imposibilitatea recuperării pagubelor produse în urma executării chiar dacă s-ar anula titlul de creanță, crearea unui dezechilibru financiar care ar genera pericolul intrării în procedura insolvenței precum și împrejurarea că organul fiscal nu este prejudiciat pentru că încasează suma și accesoriile aferente acesteia prin sistemul instituit de lege, în sfârșit că în nr.OG 92/2003 nu există procedura întoarcerii executării și sumele ce se pot recupera sunt inferioare celor pe care petenta le-ar plăti cu titlu de majorări.
Intimata a susținut că motivele invocate de petentă nu fac dovada producerii unui prejudiciu iminent pentru petentă și că acestea nu dovedesc nici înscrierea petentei în sfera cazurilor bine justificate.
În urma analizei motivelor invocate de petentă ca și a susținerilor intimatei, dar mai ales a actelor depuse la dosar tribunalul urmează să admită cererea de suspendare a deciziei de impunere, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a concluziona în modalitatea de mai sus tribunalul a constatat că suma menționată în Decizia de impunere nr. 963/21.10.2008 ca fiind obligație fiscală suplimentară de plată, respectiv 310.956 lei, nu este certă, din moment ce chiar organul fiscal a emis titlul executoriu și somația pentru un total de 252.608 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată pentru aceleași categorii de datorii bugetare. Fără a prejudicia fondul, în cadrul analizei motivelor de suspendare a executării silite, instanța constată din raportul de Inspecție fiscală că există și alte temeiuri de natură a duce la aprecierea că unele obligații de plată, mai ales cele privind A-ul, s-au stabilit prin modalități ce nu au corespondent în lege și care generează astfel incertitudini cu privire la cuantumul obligațiilor bugetare stabilite în urma controlului.
Astfel cum rezultă din balanța de verificare și bilanțul prescurtat depuse la dosar ca și din raportul de inspecție fiscală, cifra de afaceri a petentei este relativ mică, iar plata unei datorii incerte de 310.956 lei sau de 252.608 lei ar perturba activitatea economică a societății. Această perturbare poate consta în imposibilitatea plății creanțelor către alți creditori din afara sferei bugetare cu eventuala consecință a intrării în procedura insolvenței, precum și lipsirea de protecție a celor 6 angajați ai societății. Din aceleași acte depuse la dosar rezultă fără dubii că petenta și-a achitat contribuțiile la buget și că este un bun contribuabil, neînregistrând alte restanțe în afara celor aflate în discuție și care sunt contestate.
Este real că în procedura instituită de legislația fiscală nu există posibilitatea întoarcerii executării în modalitatea prevăzută de Cod de procedură civilă, dar există texte care reglementează în altă modalitate restituirea sumelor achitate în plus de către contribuabil, texte din care rezultă că prin executarea imediată petenta poate fi păgubită cu sume pentru care nu mai are posibilitatea legală de recuperare.
În fapt potrivit art. 120 al. 2 din Codul d e procedură fiscală pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.
În cazul de speță, dacă în urma controlului de legalitate efectuat prin procedura administrativă și judecătorească se constată că sumele nu sunt datorate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea de restituire la art. 124 din același cod de procedură fiscală: "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 al. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.".
Potrivit art. 117 al. 2 din Codul d e procedură fiscală termenul de restituire la care face trimitere art. 124 este de 60 de zile, iar potrivit art. 70 termenul de restituire este de 45 de zile de la înregistrarea cererii. Din moment ce art. 124 al. 1 prevede că dobânda aferentă sumei de restituit sau de rambursat începe să curgă numai după 60 sau 45 de zile, rezultă că în acest interval contribuabilul care a achitat o taxă ce s-a dovedit nedatorată și majorări aferente acesteia, este păgubit prin neîncasarea majorărilor în intervalele de timp menționate.
În sfârșit, chiar dacă nu există o pagubă directă și este doar prezumată producerea ei prin perturbarea activității contribuabilului care plătește o taxă incertă, se impune a se considera că acesta este un caz justificat pentru suspendarea executării actului administrativ și prevenirea unei pagube care se poate produce prin modalități multiple, specifice pentru fiecare caz în parte.
Nu se poate cere ca paguba iminentă la care face referite textul să fie dovedită cu certitudine, din formularea legii și din scopul instituției suspendării rezultând că paguba poate fi și prezumată, oricum nefiind de conceput că ea s-a produs cât timp executarea silită nu a fost efectivă. Dificultatea demonstrării pagubei iminente nu trebuie să ducă la eliminarea instituției suspendării executării actului administrativ pentru că în acest mod s-ar nega însăși existența instituției și scopul acesteia.
Oricum, paguba iminentă nu cuprinde numai prejudiciul material viitor, previzibil ci și perturbarea previzibilă a funcționării societății, după cum este definit termenul la art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ, a vând ca obiect suspendarea executării actului administrativ formulată de către intimata reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală. Totodată solicită n temeiul art.303 pct.(6) pr. civ.raportat la art.3 pct.(3) pr.civ. să se dispună trimiterea dosarului spre competenta soluționare Curții de APEL CLUJ.
În motivare pârâta arată că prin sentința civila atacată Tribunalul Bistrița -N - Secția Comerciala si Contencios Administrativa a admis cererea de suspendare formulata si precizata de către reclamanta-intimata -" AUTOMOBILE"SA,iar in consecință a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.963/21.10.2008 emisa de către Direcția Generala a Finanțelor publice B N - Activitatea de Inspecție Fiscala pentru suma de 252.608 lei lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe venitul microintreprinderi, taxa pe valoarea adăugata si dobânzi si penalități aferente, pana la soluționarea acțiunii in contencios.
Critică soluția dispusa prin sentința civila nr. 984/CA/2008 din data de 19.12.2008 pronunțata de către instanța de fond, ca fiind netemeinica si nelegala, hotărârea cuprinzând in opinia noastră dispoziții date cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, mai mult aceasta necuprinzând motivele pe care se sprijină,astfel ca solicitam onoratei curți, a face aplicațiunea art. 304"1.procedura civila. in sensul examinării cereri de suspendare a executării actului administrativ sub toate aspectele.
Așa cum se poate desprinde din conținutul sentinței civile atacate instanța s-a rezumat in a retine ca,chiar daca nu exista a paguba directa si este doar prezumata se impune a se considera ca acesta este un caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal si prevenirea unei pagube care s-ar putea produce prin modalitățile multiple,specifice pentru fiecare caz in parte,ori va rugam a observa onorata curte, ca instanța de fond face aceasta reținere fără o analiza temeinica si fără a tine seama in analiza efectuata de cererile si apărările noastre,iar in motivarea sentinței, fără a retine motivele pentru care ne-au fost înlăturate apărările.
Este într-adevăr cunoscut si legal faptul ca potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004,suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitata de reclamant in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,aceasta putând dăinui pana la soluționarea acțiunii in contencios.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusa de către instanța pana la soluționarea cererii,in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In speță insa se apreciază ca cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale nu sunt îndeplinite, cererea intimatei-reclamante neînscriindu-se in sfera cazurilor bine justificate întrucât simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere,respectiv a sumelor stabilite prin aceasta decizie,nu sunt suficiente si pertinente sa justifice suspendarea,la fel cum nici invocarea faptului ca aceasta este un bun contribuabil si ca ar avea îndoieli asupra legalității deciziei de.
Cat privește prevenirea unei pagube iminente, in pârâtei la fel apreciem ca nici aceasta cerința legala nu este îndeplinita.
Susținerile intimatei-reclamante potrivit cărora prin executarea actului administrativ, ar suferi o paguba iminenta, sunt neîntemeiate la fel cum si reținerile instanței cu privire la acest aspect sunt netemeinice atât timp cat din sentința atacata nu se desprind in motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței de a dispune suspendarea si mai mult si acele motive pentru care au fost înlăturate susținerile P B-N.
Se apreciază ca suspendarea executării unui act administrativ fiscal, reprezintă o situație de excepție care intervine când legea o prevede in limitele si condițiile anume reglementate.
In speța, apreciem ca nu poate fi vorba o situație de excepție, întrucât atât motivele invocate de intimata-reclamanta prin cererea de suspendare, cat si reținerile instanței de fond nu pot satisface cerințele dispozițiilor legale de suspendare a executării actului administrativ.
Faptul ca sumele stabilite de către organele de inspecție fiscala sunt mari si ca atare printr-o eventuala executare silita s-ar perturba in mod grav activitatea economica a reclamantei nu înseamnă ca implicit exista si o pagubă iminentă.
Concluzionează prin a arăta ca sentința civila atacata este netemeinica si nelegala sub aspectul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ, in speța nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de către legiuitor prin dispozițiile legale,drept pentru care solicitam admiterea recursului așa cum este formulat in scris si modificarea hotărârii pronunțate in sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Prin concluziile scrise depuse în ședința din 9 aprilie 2009, reclamanta - AUTOMOBILE SA solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate sentinței atacate ca legală și temeinică. În motivare aceasta arată că, instanța de fond a reținut in mod corect faptul ca in speță sunt întrunite condițiile suspendării executării actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de impunere nr. 963/21.10.2008, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. In motivarea soluției instanța a reținut ". suma menționata in Decizia de impunere nr. 963/21.2008 ca fiind obligație fiscala suplimentara de plata, respectiv 310.956 lei,nu este certa,din moment ce chiar organul fiscal a emis titlul executoriu s somația pentru un total de 252.608 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare de plata pentru aceleași categorii de datorii fiscale". Așa cum a arătat si in cadrul cererii de suspendare, împotriva Deciziei de impunere mai sus amintita subscrisa a formulat Contestatie pe cale administrativa, inregistrata la DGFP B - N sub nr. 34180/19.11.2008, prin care am solicitat organului de solutionare, admiterea contestatiei si pe cale de consecinta desfintarea partiala a deciziei si anularea obligatiilor suplimentare de plata gresit stabilite. In conditiile in care exista serioase indoieli asupra legalitatii deciziei de impunere, evidentiate in mod clar in cadrul contestatiei pe cale administrativa, obligatiile stabilite in cadrul Deciziei de impunere nr. 963/21.10.2008, nu sunt in momentul de, obligatii certe sub aspectul existentei lor.
În baza deciziei atacate, Administratia Finantelor Publice a orasului Nai nceput procedura de executare silita împotriva petentei emițând la data de 21.11.2008 Titlul executoriu cu nr. 19591 si respectiv Somația nr. -/4824.
"Astfel cum rezulta din balanța de verificare si bilanțul prescurtat, depuse la dosar, ca si din raportul de inspecție fiscala, cifra de afaceri a petentei este relativ, iar plata unei datorii incerte de 310.956 lei, sau de 252.608 lei ar perturba activitatea economica a societatii. Aceasta perturbare poate consta in posibilitatea platii creantelor catre alti creditori din afara sferei bugatare, cu eventula consecinta a intrarii in procedura insolventei, precum si lipsirea de protectie ai celor sase angajati ai societatii. Din acelasi acte depuse la dosar rezulta fara dubii, ca petenta si-a achitat contributiile la buget, si este un bun contribuabil, neinregistrand alte restante in fara celor aflate in discutie, si care sunt contestate. "Instanta aconsiderat in mod corect faptul ca, executarea silita imediata a creantelor contestate creaza societatii un dezechilibru financiar ce determina dificultati in achitarea obligatiilor curente imediat urmatoare si practic ar conduce la sistarea activitatii societatii. Reținerile instanței cu privire la aspectele anterior invederate, sunt intru totul pertinente si legale, in conditiile in care, motivele identificate privitoare la existenta unei îndoieli asupra legalității actului atacat, bonitatea contribualului, comportamentul fiscal al acestuia, sunt prevazute in mod expres ca motive de acordare a suspendarii actului administrativ fiscal, conform dispozitiilor pct. 11.3 ( Instructiuni pentru aplicarea art. 215 - suspendarea executarii actului administrativ fiscal) din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala aprobate prin HG nr. 1050/2004.
Executarea imediata a creanțelor stabilite printr-un act contestat pentru motive de
nelegalitate si netemeinicie, ar putea crea societății petente prejudicii ce nu mai pot fi reparate ulterior, in sensul in care intimata - petenta, in cazul admiterii contestatiei pe cale administrativa nu ar mai avea posibilitatea legala sa încaseze majorările aferente achitării obligațiiilor nedatorate, raportându-se la termenele de restituire a acestor obligații prevazute de dispozitiile art.l17 alin.2 rap. la art.124, respectiv art.70 din Codul d e procedura fiscala.
Petenta a îndeplinit cerința legala prevăzuta la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 cu privire la procedura prealabila.
Subscrisa s-a conformat dispozițiilor instanței si a achitat cauțiunea stabilita de aceasta, depunând in acest sens la dosarul cauzei chitanța seria - nr.-/19.12.2008 emisa de CEC Bank SA- Unitatea nr.3
3. Având in vedere aspectele învederate de subscrisa in cadrul cererii de suspendare, precum si cele reținute de instanța in cadrul hotărârii atacate, consideram ca au fost îndeplinite pe deplin condițiile prevăzute de dispozițiile art.14 alin.2 din Legea 554/2004,privind suspendarea executării actului fiscal, respectiv exista un caz bine justificat, precum si iminenta unei pagube.
Contrar susținerilor recurentei, conform cărora paguba iminenta nu exista, ne raliem poziției instanței, in sensul in care, raportându-ne la natura si obiectul cererii formulate "nu se poate cere ca paguba iminenta, la care face referire textul sa fie dovedita cu certitudine, prin formularea legii si prin scopul instituției suspendării, rezultând ca paguba poate fi si prezumata", paguba iminenta necuprinzând numai "prejudiciul material viitor, previzibil, ci si perturbarea previzibila a funcționarii societății, după cum este definit termenul la art.2 lit. s din Legea nr.554/2004."
de considerentele expuse, solicită instanței sa respingă recursul declarat ca nefondat și să mențină in totalitate sentința atacata ca legala si temeinica.
Prin concluziile scrise intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea în totalitate sentința atacată ca legală și temeinică ( 11-13).
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate cât și prin prisma dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea constată următoarele:
1. Este real că dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prescriu prevederi legale privind suspendarea pe cale judecătorească a actului administrativ fiscal atacat cu contestație în faza administrativă.
Pentru a decide astfel, instanța de fond sesizată are de verificat dacă s-a introdus o astfel de contestație și dacă celelalte două condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite, respectiv există un caz bine justificat și se previne o pagubă iminentă.
Curtea notează faptul că suspendarea executării actului administrativ este o excepție de la caracterul executoriu al acestuia, de aceea textele de lege care prevăd o astfel de posibilitate prevăd expres și riguros posibilitatea suspendării iar analiza pe care o face jurisdicția de contencios administrativ trebuie să urmeze aceleași coordonate.
Curtea observă că instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de dispozițiile legale precitate sens în care a reținut corect că în speță sunt întrunite condițiile suspendării executării actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de impunere nr. 963/21.10.2008.
Pentru a statua asupra condiției existenței cazului bine justificat în accepțiunea dată de prevederile art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că suma reținută a fi datorată de contribuabilul reclamant nu este certă de vreme ce chiar organul fiscal a emis titlul executoriu și somația de executare pentru o altă sumă de bani decât cea reținută în actul administrativ fiscal contestat.
Din această perspectivă, Curtea reține principiul ce se degajă din prevederile de drept comun conținute de art. 379 alin. 1.pr.civ. și în special cele consacrate la alineatul al doilea al aceluiași text de lege, în sensul că atunci când datoria consistă într-o sumă nelămurită, urmărirea se va amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea.
Prin urmare, în speță Curtea reține că aceste împrejurări de fapt și de drept pot crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal cel puțin sub aspectul cuantumului sumei datorate de către reclamantul contribuabil și ca atare se impune astfel oprirea efectelor executorii ale acestui act până se va face posibilă clarificarea acesteia în urma soluționării contestației intentate pe cale administrativă și eventual a contestației pe cale judecătorească.
Din perspectiva celei de a doua condiții ce se referă la existența unei pagube iminente care s-ar putea crea prin executarea actului, Curtea reține că executarea imediată a unei astfel de creanțe, raportat la cele mai sus reținute, ar putea crea în patrimoniul contribuabilului reclamant un prejudiciu greu reparabil în viitor, deoarece chiar dacă intimata ar triumfa în contestația intentată pe cale administrativă nu ar mai avea posibilitatea legală să mai recupereze integral prejudiciul ce i s-ar crea sub aspectul restituirii majorărilor aferente plății obligațiilor prin premisă nedatorate, fiind aplicabile în acest dispozițiile favorabile organului fiscal prevăzute la art. 117 alin. 2 rap. la art. 124 și art. 70 din Codul d e procedură fiscală.
Toate aceste considerente au format convingerea Curții că soluția instanței de fond privind suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat pe cale administrativă până la soluționarea acestui demers este justă și legală.
De aceea, Curtea în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de organul de soluționare a contestației cu consecința menținerii întrutotul a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP B-N împotriva sentinței civile nr. 984/CA din 19 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./24.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
