Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1345/2009
Ședința publică din 9 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, R, G-1950, R, G, împotriva sentinței civile nr. 4174 din 26 nov. 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații-pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat pentru recurenți și consilier juridic pentru intimata Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, lispă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că la data de 31 martie s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimata Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, iar la data de 7 aprilie 2009 s-a depus întâmpinare formulat de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Reprezentantul recurenților depune la dosar delegațiile de reprezentare pentru toți recurenții, practică judiciară în spețe similare, concluzii scrise și chitanțele reprezentând onorariul avocațial. Totodată, acesta arată că nu are cereri prealabile sau excepții și apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului reclamanților, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, pentru motivele arătate pe larg în recursul formulat și concluziile depuse la termenul de azi, pe care le susține și oral. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanțelor justificative depuse la dosar.
La solicitarea instanței, precizează că procentul de 25% solicitat se întemeiază pe aplicarea unor dispozițiile legale similare în virtutea cărora se acordă alte sporuri salariale. Deși există o lacună în lege cu privire la cuantificarea acestui procent, instanța poate deduce o regulă pentru stabilirea acestuia prin argumente de analogie.
Mai învederează că procentul de 25% nu a fost contestat de pârâți, doar s-a motivat că nu sunt prevăzute în bugetul instituției aceste sporuri, de unde rezultă că acest procent a fost acceptat în mod tacit.
Reprezentantul intimatei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Arată că sporurile solicitate sunt prevăzute de lege, însă nu există fonduri cu această destinație. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4174 din 26 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții:, G, R, G-1950, R, t G, funcționari publici în cadrul Direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală M, împotriva pârâtei: DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B, având ca obiect plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 modificată, privind Statutul funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi presupuse, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o încălcare a Deciziei Curții Constituționale 820/2008.
Potrivit deciziei de mai sus, instanțele judecătorești nu au competență de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării a vreunui drept prevăzut de lege, dare care în prezent nu este posibil de executare efectiv.
Ar trebui să existe drepturi legale date în executare, art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentelor cerute de reclamanți, atribuții care exced competențelor stabilite prin instanțele judecătorești.
În cazul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legea nu reglementează modalitatea de calcul, acesta urmând a se stabili odată cu adoptarea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Invocarea procentului de 25 % la toți salariați pentru fiecare funcționar public nu are temei legal.
Drepturile pretinse nefiind individualizate și nici individualizabile nu se poate vorbi de restrângerea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, G, R, G-1950, R, G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și să se dispună bligarea pârâtelor - intimate la calcularea, acordarea și plata către reclamanți, pentru fiecare în parte, pentru perioada în care sunt îndreptățiți, conform legii, începând cu dat pronunțării hotărârii prin care va fi soluționată acțiunea, a sumelor cu titlu de drepturi salariale cuvenite reprezentând: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază; suplimentul corespunzător treptei de salarizare În procent de 25% din salariul de bază; drepturi prevăzute de art. 31, alin(1 ), Iit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată; precum și obligarea pârâtelor la plata diferențelor cuvenite, actualizate cu indicele inflației,de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea recursului reclamanții arată că, în calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, au formulat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtelor-intimate, prin care au solicitat, obligarea acestora să se calculeze și să se plătească, începând cu data 01.01.2004 și până la pronunțarea sentinței, a drepturilor reprezentând: suplimentul postului (în procent de 25% din salariul de bază) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (în procent de 25% din salariul de bază), și obligarea pârâtelor la plata acestor sume, actualizate cu indicele inflației, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție criticabilă ca neîntemeiată și nelegală, punctual după cum urmează:
Reiterează în motivarea recursului motivația făcută în fața instanței de fond - în cvasitotalitatea sa, ca și a probelor-înscrisuri depuse spre a fi considerate de instanța de recurs în soluționarea cauzei.
In considerente, instanța de fond reține că "acțiunea nu este întemeiată". Pentru a motiva această reținere instanța se îndepărtează de prevederile legale, fundamental și primordial aplicabile referitor la obiectul acțiunii formulate și motivate în drept.
Textul legal invocat de reclamanți și înserat în conținutul și petitul acțiunii este art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată în Of. nr. 365/29.05.2007, unde s-a dat textelor o nouă numerotare, textual "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a )salariul de bază;
b )sporul de vechime în muncă;
c)suplimentul postului;(în cauză)
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare(în cauză)."
Este evidentă greșala instanței care se îndepărtează și chiar ignoră acest text legal cu caracter imperativ, prin care se consfințesc drepturi care nu pot face obiectul unei tranzacții, sau renunțări, așa cum au arătat în fața instanței de fond nici aceștia în calitate de beneficiari neputând renunța legal valabil la acestea. Calificarea acestor drepturi fundamentale, expres și imperativ prevăzute de textul legal de mai sus ca "drepturi presupuse", și constituirea lor ca temei de pronunțare a hotărârii, este de natură să denatureze prin ignorare în mod covârșitor calificarea legală în drept. Mai mult consideră și solicită să se constate că suntem în prezența unei denegări de drept, împotriva prevederilor art. 3 din Codul civil, conform principiului -nimănui nu-i poate fi refuzată judecata pe motiv că legea nu prevede. În același sens invocă prevederile art 4 din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor - textual.
,(1 )Judecătorii și procurorii sunt obligați ca prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora,".
Dacă așa ar fi cum a stabilit și calificat instanța prin considerentele hotărârii ar rezulta că suntem în prezența unei prevederi legale(art. 31) care nu are rațiune, fiind golită de conținut, iar principiul aplicării legii ar fi opțional, principiul legalității fiind astfel anulat.
(2) judecătorul nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă"
Ca urmare, pentru un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum ius, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, existența lui perpetuându-se pe durata "suspendării", acesta nu a fost înlăturat, devenind operațional la expirarea perioadei de suspendare, pentru toată perioada începând cu data consfințirii prin Legea nr. 188/1999, până la achitarea lui efectivă.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării Legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a beneficia efectiv de acestea dacă sunt prevăzute de lege (În acest sens se pronunță Deciziile ICCJ - Secțiile reunite -nr.XXIII/12.12.2005; III/16.01.2006; XII/05.02.2007; LXXVII/05.11.2007). Ori conform art. 329, alin(3) din proc.civ. dezlegare problemelor de drept soluționate prin recursul În interesul legii, este obligatorie pentru instanțe. Chestiunea de drept pusă în discuție este identică referindu-se la neacordarea unor drepturi salariale prevăzute de lege, care nu au fost anulate, ci doar a căror aplicare a fost suspendată temporar
prin acte normative succesive pe perioada a mal multor ani, acte a căror aplicabilitate succesivă a încetat la data de 1 ianuarie 2007, dar acordarea acestor drepturi nu a fost acordată nici până în prezent.
Cu privire la reținerea instanței că "procentul de 25%. nu are temei legal",
considerăm că această reținere nu poate în sine să ducă la nerecunoașterea și implicit anularea unui drept, imperativ prevăzut le lene așa cum am arătat mai sus. Este evident că suntem în prezența neacordării unor drepturi fundamentale, prevăzute și ocrotite de Constituție, legea organică Codul muncii ca și Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Nu este imputabil funcționarilor publici că în administrarea aplicării acestor prevederi legale nu s-a stabilit un procent în mod expres. În această situație intervine rolul activ al instanței, în sensul materializării acestor dispoziții legale pentru a se crea posibilitatea aplicării lor. Procentul solicitat de 25% solicitat se întemeiază pe aplicarea unor dispoziții legale similare (spor pentru auditori - 25%; spor de confidentialitate-25%; spor pentru activitatea de exercitare a controlului financiar preventiv-25%). În acest cuantum a fost solicitat sporul de 25% În realizarea procedurii prealabile, care nu a fost contestat sub aspectul cuantumului de pârâtele-intimate. În această situație În lipsa unei prevederi exprese a cuantumului de 25%, dar necontestată de părțile În proces la judecata de fond, instanțe poate dispune admiterea acestuia, altfel sentința prin care s-ar admite dreptul, de altfel prevăzut de lege ar perpetua starea de ineficientă a punerii în aplicare a acesteia. În acest sens au înțeles faptul că în mod irevocabil acesta a fost stabilit de instanțele care au admis acest procent (depuse la dosarul instanței de fond) dând astfel conținut și aplicabilitate practică textelor legale în speță.
Cu privire la acordarea drepturilor solicitate începând cu data de 01.01.2004, această cerere nu poate fi respinsă sub motivul prescripției, deoarece așa cum s-a arătat în motivarea făcută la instanța de fond suspendarea a fost nelegală iar în perioada 01.01.2004 - 31.12.2006 prescripția nu operează.
Prin întâmpinarea înregistrată la 01.04.2009 pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, solicită respingerea recursului cu menținerea sentinței recurate ca fiind întemeiată.
În motivare pârâta arată că eclamanții au avut calitatea de funcționari publici statutari, numiți în cadrul instituției acesteia în perioada 01.01.2004 și până în prezent.
Obiectul acțiunii îl constituie acordarea unor sporuri reprezentând: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază; suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza; drepturi prevăzute de art. 31, alin (1), lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată;
Își însușesc și susțin punctual motivația prezentată de pârâta intimată - ordonatorul de credite, în subordinea căruia funcționăm ca instituție deconcentrată/subordonală, Ministerul Agriculturi, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, atât în fața instanței de fond, cât și motivele întâmpinării din recurs.
Drepturi de natura celor solicitate nu au fost acordate reclamanților, deoarece în bugetul instituției nu au fost alocate sume cu această destinație, prin bugetul de stat și în continuare prin bugetul aprobat de ordonatorul nostru de credite Ministerul Agriculturii și dezvoltării Rurale instituției noastre, situație despre care s-a comunicat reclamanților/recurenți prin procedura prealabilă ca răspuns a cererii formulate de aceștia.
Deși aceste drepturi sunt prevăzute prin art. 31, alin(1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cumodificările și completările ulterioare,acordarea acestor drepturi a fost suspendatăsuccesiv prin:
-OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ai a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anii 2004-2005;
-OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici În anul 2006;
-OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici În anul 2007, care nu mai face referire la aceste drepturi.
Față de textele legale de mai sus rezultă că aplicarea textului art. 31, alin(1), lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată.
Astfel sistemul de salarizare al funcționarilor publici reglementat de OUG nr. 92/2004 (pentru anii 2004-22005), OG nr. 2/2006 (pentru anul 2006) și OG nr. 6/2007, nu au prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori acordarea unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
În aceste condiții solicită să se să constate că instituția pârâtă nu are calitate procesuală, neregularitățile invocate regăsindu-se la nivelul sarcinilor care revin altor instituții implicate, care asigură fondurile de salarii din prevederi bugetare, fapt pentru care solicităm respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale înregistrată la data de 7 aprilie 2009, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente ce urmează a fi expuse în continuare.
În mod corect Tribunalul Maramureșa respins acțiunea în contencios administrativ reținând că aceasta este neîntemeiată deoarece nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 modificată, privind Statutul funcționarilor publici.
Instanța de fond reține că acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță În raport cu diverse criterii ar reprezenta o Încălcare a Deciziei Curții Constituționale 820/2008.
Recurenți - reclamanți în mod greșit susțin că suntem în prezența neacordării unor drepturi fundamentale prevăzute și ocrotite de Constituție, legea organică, Codul muncii și Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, deoarece nici Legea 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de recurenții reclamanți, instanța respingând în mod corect acțiunea ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici,este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea(executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, În cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Prin urmare, invocarea procentului de 25% este lipsită de suport juridic.
Mai mult, potrivit art.3 din nr.OG6/2007, cu modificările și completările ulterioare,gestiunea sistemului de salarizareafuncționarilor publiciseasigură de fiecare ordonator principal de credite, cu Încadrarea În resursele financiare și În numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Așadar, funcționarii publici au un statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art.31 alin.3) din Legea nr.188/1999, republicată, se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Rezultă că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Astfel, sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile OUG nr.92/2004 (pentru anii 2004-2005), OG nr.2/2006 (pentru anul 2006) și de OG nr. 6/2007 (pentru 2007 - până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici) nu au prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente.
În plus, potrivit practici judiciare menționate mai sus, instanța reține în mod corect că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentelor cerute de reclamanți.
Deci, acordarea unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul și sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
În susținere se invocă și practica în materie judiciară, respectiv sentința nr.3397/08.12.2008 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel București, sentința nr.3461/10.12.2008 pronunțată în Dosarul nr- de Curtea de Apel București și sentința nr.3513/11.12.2008 pronunțată În Dosarul nr- de Curtea de Apel București. Astfel, potrivit practici judiciare menționate, instanța reține În mod corect că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentelor cerute de reclamanți.
Prin concluzii scrise depuse la dosar (78-81) reclamanții solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4174 din data de 26.11.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță și obligarea intimatelor la plata față de subsemnații recurenți, începând cu data de 1. 01.2004 și până la plata efectivă actualizată cu indicele de inflație, a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 250/0 din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, având în vedere următoarele considerente.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamanții solicită, în mod direct, obligarea pârâtei la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale le sunt recunoscute de către lege reclamanților. Mai mult decât atât dreptul în sine nu a fost negat de către angajator (autoritatea publică chemată în judecată).
Singura obiecție, pertinentă de altfel, a fost ridicată de către pârâtă în privința cuantumului concret al suplimentelor cerute.
Obiecțiunile pârâtei sunt, sub aspectul celor susținute, fondate.
Reclamanții au solicitat obligarea la plata unui procent de 25 % din salariu, pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
Se poate constata, din conținutul normei legale incidente în cauză (art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999) că procentul indicat în acțiunea introductivă nu se regăsește în norma legală."Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Indicarea oricărui procent sau statuarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească ar reprezenta, în această situație, o adăugare la lege, fără fundament legal.
Indicarea procentului este un atribut exclusiv al legiuitorului. Puterea judecătorească nu este îndreptățită să adauge normei legale noi reglementări.
De asemenea, aplicarea, prin analogie, a unei alte norme legale nu se poate realiza în prezenta cauză.
Faptul că anumite sporuri sunt acordate funcționarilor publici într-un procent de 25 %, nu permite aplicarea prin analogie a acestui procent și în privința celor două sporuri ce se discută în prezenta cauză.
Reclamanții nu pot invoca deci o normă legală, în vigoare, care să reglementeze, în mod direct cuantumul celor două suplimente.
Norma legală incidentă este clară: funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, iar atât legea, cât și Curtea le recunoaște reclamanților acest drept. Norma legală nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum.
Chiar dacă legea însăși, respectiv art. 3 Cod civil, impune intervenția creativă a judecătorului cauzei pentru identificarea normelor de drept sau principiilor de drept care confirmă sau dimpotrivă infirmă temeinicia pretențiilor deduse judecății, tăcerea efectivă a legii, respectiv, lipsa oricărei dispoziții legale care să susțină, în sens pozitiv, pretențiile reclamanților, nu poate fi acoperită, în speță, prin analogie cu o altă normă legală, eventual similară (spor de vechime, etc.).
Curtea reține deci, în acord cu cele arătate și în hotărârea atacată că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile nr. 820/2008, precitată, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, R, G-1950, R, G, împotriva sentinței civile nr. 4174 din 26 nov. 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./16.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
