Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 137
Ședința Publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 520/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului recurent.
Avocatul reclamantului recurent și reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș ca instanță de fond în soluționarea cererii de suspendare și o pune în discuția părților.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea excepției, admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea excepției și respingerea recursului, ca lipsit de obiect, întrucât la termenul de judecată din 28.01.2010 acțiunea de fond a reclamantului a fost respinsă prin sentința civilă nr. 47/28.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- și depune la dosar în acest sens un extras de pe internet de pe site-ul acestei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș la data de 23.01.2009, sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice T, să dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 8381/19.12.2008 emisă de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice T, până la pronunțarea instanței de fond, asupra anulării actului în cadrul procedurii judiciare a contenciosului administrativ, declanșată prin cererea administrativă de revocare înregistrată la data de 19.01.2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin raportul de inspecție fiscală, încheiat la data de 19.12.2008 și înregistrat sub nr. 8381/19.12.2008 Administrația Finanțelor Publice T prin Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice a statuat că reclamantul nu a procedat la înregistrarea fiscală ca plătitor de TVA, în termenul reglementat de dispozițiile art. 152 alin. 2 lit. a pct. a din legea nr. 571/2003, neînregistrare care pe de o parte, se sancționează contravențional în conformitate cu dispozițiile art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003, iar pe de altă parte, care conduce la impunerea petentului privind obligația fiscală suplimentară de plată a TVA colectat și la plata accesoriilor aferente operațiunilor impozabile realizate până la data înregistrării în scopuri de TVA.
S-a arătat că organul de inspecție fiscală a reținut în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, faptul că reclamantul a început să desfășoare activitate impozabilă pe teritoriul României, reprezentând livrări de bunuri imobile cu caracter de continuitate, din data de 15.06.2007, realizând venituri până la data de 30.06.2008 în valoare totală de 4.059.902 lei, pentru care nu a fost colectată TVA și nu a fost depus la organul fiscal decontul de TVA, pentru ca ulterior la data de 07.07.2008, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, prin cererea nr. 25862/07.07.2008, fiind emis în acest sens, certificatul de înregistrare în scopuri de TVA, seria B nr. -/10.07.2008. S-a arătat că organul de inspecție fiscală, a reținut încălcarea de către petent a disp. art. 219 alin.l lit.a din OG nr. 92/2003, motiv pentru care în temeiul disp art. 219 alin.2 lit.d din OG nr. 92/2003, a procedat la sancționarea contravențională a acestuia prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. -/18.12.2008, iar în temeiul disp art. 153 alin.l lit.a din Legea nr. 571/2003 și în temeiul disp art. 62 (2) lit.b din HG 44/2004, a procedat la impunerea privind obligațiile fiscale suplimentare, reprezentând TVA de plată în cuantum de 771.381 lei și majorări de întârziere în cuantum de 113.393 lei.
Împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, a fost declanșată acțiunea în anulare, fiind înregistrată cererea de revocare acesteia la data de 19.01.2009.
Prin cererea de revocare, formulată în cadrul procedurii prealabile obligatorii, reclamantul a arătat că a solicitat să se constate nelegalitatea deciziei de impunere, întrucât înregistrarea petentului în scopuri de TVA, a fost efectuată în termenul reglementat prin disp art. 152 alin.6 din Legea nr. 571/2003, respectiv în termenul de 10 zile, începând cu prima zi a lunii următoare celei în care, a fost atins sau depășit plafonul până la care se aplică regimul special de scutire de la plata TVA.
Față de această stare de fapt, reclamantul a solicitat să se constate că, pe de o parte nelegalitatea deciziei de impunere este evidentă, iar pe de altă parte că, punerea în executare a deciziei de impunere, i-ar crea grave prejudicii, întrucât s-a procedat la recuperarea presupuselor creanțe, prin executarea silită a bunurilor pe care le deține în proprietate, în contextul în care, așa cum a mai arătat, înregistrarea în scopuri de TVA, a fost efectuată în strictă conformitate cu legea, respectiv cu disp art. 152 alin.6 din Legea nr. 571/2003.
În drept, au fost invocate disp art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Legal citată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat a se constata pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a instituției, având în vedere faptul că Decizia de impunere a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice T și nu de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar între cele două instituții nu există identitate.
Legal citată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal, ca si chestiune preliminară soluționării cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 8381/19.12.2008, obligarea reclamantului sa depună o cauțiune de 20% din cuantumul sumei totale contestate de 884.774 lei, depunerea efectiva a cauțiunii reprezentând o condiție esențiala si obligatorie de admisibilitate a cererii de suspendare, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 2 din nr.OG 92/2003 rep, privind pr.fiscala; în subsidiar, pe fondul cererii de suspendare, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 8381/19.12.2008 ca neîntemeiata.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul nu si-a justificat temeinic cererea de suspendare si nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor in care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ contestat, condiții prevăzute de art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ simpla promovare a acțiunii in contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal de impunere nu poate fi nici pe departe suficienta pentru a se considera îndeplinita condiția "cazului bine justificat", si nici chiar eventuala începere a executării silite de către organele fiscale de executare suficienta pentru a se considera îndeplinita condiția "prevenirii producerii unei pagube iminente", in caz contrar s-ar ajunge ca practic in toate cauzele de contencios administrativ fiscal in care se contesta acte fiscale ce urmează a fi puse in mod firesc si legal in executare, cele doua condiții sa fie îndeplinite "ab initio", din chiar momentul formulării contestațiilor prealabile, lucru care ar conduce implicit la aplicarea, de asemenea, forțată, in toate cazurile si chiar obligatorie s-ar putea spune, a dispozițiilor art. 14, respectiv art. 15, din Legea nr. 554/2004 si sa se pronunțe hotărâri de suspendare a executării tuturor actelor administrative fiscale contestate.
Pârâta a arătat că prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, in baza căruia a fost introdusa cererea, prevede ca cererea de suspendare poate fi introdusa si in perioada prealabila, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, si ca pentru soluționarea favorabila trebuie îndeplinite in mod cumulativ doua condiții: cazul sa fie bine justificat si paguba iminenta, in cauza nefăcându-se dovada existentei acestor condiții.
Prin sentința civilă nr. 520/8.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Decizia de impunere nr. 8381/19.12.2008 referitoare la obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 884.774 lei din care 771.381 lei reprezentând TVA și 113.393 lei reprezentând majorări de întârziere. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație în temeiul art. 205 și urm. Cod procedură fiscală
Reclamantul este persoană fizică autorizată, deținătoare a unei autorizații de construire a unui imobil pe- din Imobilul a fost executat de, în calitate de antreprenor, iar la data de 09.06.2008 a fost întocmit procesul verbal de recepție. După apartamentarea imobilului, reclamantul a înstrăinat 30 de apartamente și 6 spații de parcare, fără a le fi folosit în prealabil în scop personal. În perioada 07.07.2008-31.10.2008 reclamantul a colectat TVA în sumă de 145.403 lei aferentă unui teren construibil, a unui apartament și a unui spațiu de parcare. Pentru livrările de bunuri imobile realizate în perioada 25-30.06.2008 în valoare totală de 4.059.902 lei reclamantul nu colectează TVA care, după calculele pârâtei, se ridică la suma de 771.381 lei.
Pentru perioada 25.07-19.12.2008 au fost calculate majorări de întârziere de 113.393 lei. Reclamantul as susținut că nu a colectat TVA pentru tranzacțiile efectuate în perioada 25-30.06.2008 deoarece a aplicat regimul special pentru întreprinderi mici, situație în care obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA se năștea în termen de 10 zile calculate începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a depășit plafonul până la care se aplică regimul de scutire de la plata TVA (plafonul calculat de organul fiscal este de 69.043 lei) și susține că s-a înregistrat în acest termen legal, fiind de necontestat că reclamantul a depus declarația de înregistrare fiscală la data de 07.07.2008.
Tribunalul a reținut că apărarea reclamantului este lipsită de relevanță deoarece chiar dacă ar fi întemeiată nu ar însemna că decizia de impunere ar fi nelegală decât cel mult pentru majorările de întârziere pentru perioada 25.06.2008 și data la care TVA colectat ar fi trebuit fi decontat (25.07.2008). Argumentul folosit de reclamant ar putea fi important în măsura în care se contestă, pe calea plângerii contravenționale, amenda de 1.000 lei ce i-a fost aplicată pentru înregistrarea fiscală tardiv efectuată.
În drept, potrivit art. 215 Cod procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, dar nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Reclamantul a depus cauțiunea stabilită de instanță de 10 % din valoarea contestată, respectiv 88.477,40 lei.
Potrivit art. 14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente. Prima condiție a fost considerată îndeplinită deoarece reclamantul a sesizat autoritatea emitentă a deciziei referitoare la obligații de plată accesorii.
Referitor la celelalte două condiții tribunalul a reținut că potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Instanța de fond a constatat că niciuna din aceste două condiții nu este îndeplinită, critica reclamantului neavând legătură cu decizia de impunere ci cu amenda contravențională ce i-a fost aplicată și care nu face obiectul cauzei, indiferent că înregistrarea s-a făcut cu sau fără întârziere, TVA trebuie plătit, astfel că nu există un caz bine justificat pentru suspendare.
Cu privire la majorările de întârziere, dacă argumentul reclamantului ar fi corect, atunci ar trebui recalculate pentru un interval cu aproximativ 30 de zile mai mic, ceea ce, chiar fără un calcul exact, nu ar duce la o scădere semnificativă, astfel că, chiar dacă ar exista un caz bine justificat, nu există o pagubă iminentă care să justifice suspendarea, astfel că văzând că două din condițiile legale nu sunt îndeplinite, tribunalul a respins cererea de suspendare și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică câtă vreme a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente.
Referitor la cazul bine justificat recurentul a arătat că prin acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ a solicitat anularea actelor administrativ fiscale emise de pârâta T - T invocând aspecte ce țin de nelegalitatea evidentă a deciziei de impunere nr. 8381/19.12.2008 astfel încât era suficient pentru instanța de fond să dispună suspendarea actului administrativ având în vedere că nu era pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă în privința actului administrativ atacat, instanța investită cu suspendarea neavând posibilitatea să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia actelor pârâtei.
Soluția primei instanțe este criticată în ceea ce privește faptul că nu a reținut îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente în condițiile în care reclamantul a făcut dovada că organele fiscale au procedat la punerea în executare a deciziei de impunere atacată aspecte ce i-ar crea grave prejudicii întrucât s-ar proceda la executarea silită a bunurilor pe care acesta le deține în proprietate în contextul în care înregistrarea în scopuri de TVA a fost efectuată în strictă conformitate cu dispozițiile art. 152 aliniatul 6 Cod fiscal și ca atare, o soluție favorabilă în dosarul de fond intervenită după începerea executării silite ar face imposibilă întoarcerea executării silite.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Tas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea de suspendare a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr. 8381/19.12.2008 întrucât simpla promovare a contestației prealabile împotriva actului administrativ fiscal de impunere nu poate conduce la concluzia îndeplinirii condiției cazului bine justificat și nici chiar începerea executării silite de către organele de executare nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția prevenirii producerii unei pagube iminente deoarece dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ce instituie măsuri de excepție ar deveni practic aplicabile din oficiu.
La termenul de judecată din 2 februarie 2010 Curtea din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș ca instanță de fond în soluționarea prezentei cereri de suspendare iar în analiza acestei excepții și ținând cont de dispozițiile art. 137 aliniatul 1.pr.civ. ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, se rețin următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele T și T suspendarea executării deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare nr. 8381/19.12.2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată în sumă totală de 884.774 lei; reclamantul a precizat că anterior introducerii prezentei cereri de suspendare a solicitat anularea deciziei de impunere anterior menționate pe calea contestației administrative reglementată de art. 205 - 218.pr.fiscală făcând dovada înregistrării acesteia sub nr.2191/22.01.2009 (fila 8 dosar fond).
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 litigiile privind actele administrative încheiate sau emise de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Din interpretarea acestei dispoziții legale reiese faptul că în cazul litigiilor având ca obiect acte administrative care privesc contribuții fiscale competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de valoare după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 lei, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
În speță, reclamantul a înțeles să conteste actul administrativ fiscal ce stabilește în sarcina sa obligații fiscale în sumă totală de 884.774 lei, din care TVA în sumă de 771,381 lei și majorări de întârziere de 113.393 lei încadrându-se astfel în ipoteza prevăzută de art.10 alin.1 Teza II din Legea nr.554/2004, aspect ce atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal.
Competența materială a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea cererilor de suspendare a executării actelor administrative de natura celor anterior indicate se stabilește tot prin raportare la dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Aceasta deoarece art.215 alin.2 din nr.OG92/2003 dă posibilitatea contribuabilului să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat în condițiile Legea nr.554/2004 iar instanța competentă în soluționarea cererii în anulare este și instanța competentă în soluționarea cererii de suspendare în condițiile în care art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 nu cuprind nici o derogare de la prevederile art.10 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, de vreme ce instanța competentă cu anularea deciziei de impunere nr.8381/19.12.2008 privind plata TVA și majorări de întârziere în sumă totală de 884.774 lei este reprezentantă de Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, aceasta instanță este competentă și în soluționarea cererii de suspendare formulată în baza art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
În consecință văzând și dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 precum și ale art.159 pct.2 Cod procedură civilă, excepția de necompetența fiind de ordine publică când pricina este de competența instanței de alt grad, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe care a procedat la soluționarea pe fond a cererii de suspendare este dată cu încălcarea competenței altei instanțe fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 3.pr.civ. astfel încât văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1,3 și 6.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul și va casa sentința recurată reținând cauza spre soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 520/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații T și
Casează sentința recurată și trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./09.02.20010
Tehnored. / 24.02.2010/ 2 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pokker Adina, Pătru Răzvan
