Obligare emitere act administrativ. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 136
Ședința Publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 456/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă consilier juridic, pentru pârâta intimată se prezină avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a pârâtei intimate și întâmpinare în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantei reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente și avocatul pârâtului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat. cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei și depune la dosar 2 chitanțe privind achitarea onorarilor avocațiale.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea formulată și precizată, înregistrată pe rolul Tribunalul C - S C-S la data de 21.01.2006 sub nr-, reclamanta," a chemat în judecată pârâții Primăria Orașului și Consiliul Local al Orașului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească valoarea reală a redevenței, care face obiectul prețul contractului de concesiune nr. 4743/2005, fapt refuzat de pârâți prin ignorarea tuturor adreselor emise de către reclamantă.
În motivare reclamanta a arătat că, între," și Consiliul Local a intervenit contractul de concesiune nr. 4743/2005, ca anexă la. nr. 45/18.04.2005. La acea dată contractul de concesiune a fost încheiat în baza Legii nr. 219/25.11.1998 privind regimul concesiunilor, care a fost abrogată prin nr.OUG 34/2006, ordonanță apărută ulterior încheierii contractului nr. 4743/2005. Prin urmare, legea aplicabilă în acest contract este legea în vigoare la data încheierii lui.
S-a precizat că stabilirea valorii amortismentului intră în sarcina Consiliului Local, iar valoarea redevenței trebuia stabilită printr-o hotărâre emisă de acest consiliu local și că de la data încheierii contractului de concesiune, reclamanta a solicitat, în mai multe rânduri, prin adresele nr. 886/08.08.2005, 164/08.06.2006, 1/05.01.2007, 4644/13.07.2007 și 7925/26.11.2007, stabilirea valorii redevenței, fără a primi un răspuns concret la aceste solicitări.
Reclamanta a arătat că, din anul 2005 și până în prezent, Primăria nu a emis nicio factură către reclamantă, în care să solicite, spre plată, redevența, însă, în data de 27.10.2008, Primăria a transmis reclamantei adresa de înființare a popririi pe conturile existente la Trezoreria Reșița, motiv pentru care, reclamanta a contestat acest titlu executoriu în instanță, însă, și-a retras contestația, deoarece C - S nu a instituit poprirea.
După retragerea acțiunilor, reclamanta a precizat că a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, sens în care, în data de 24.11.2008 a depus din nou contestație la Primăria și Consiliul Local, prin care a solicitat din nou stabilirea redevenței prin Hotărâre a Consiliului Local și încheierea unui act adițional, atenționând că primăria a emis un titlu de creanță asupra unei valori ireale și calculată nelegal.
Ca răspuns la această solicitare a primit o poprire în, prin titlu executoriu nr. 2/2008 și un răspuns evaziv redactat de Consiliul Local și trimis de Primăria în 29.12.2008, după expirarea termenului legal de 30 de zile, prin care i se arată faptul că pârâtul Consiliul Local nu înțelege ce contestă reclamanta în petiția respectivă, omițând,însă, să citească și rândurile în care aceasta a solicitat stabilirea valorii redevenței și încheierea unui act adițional la contractul de concesiune.
Pârâtul Consiliul Local al Orașului a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că redevența este stabilită în cuprinsul art. 9 din contractul de concesiune nr. 4743/2005 și că amortismentul bunurilor concesionate se calculează de către reclamantă, aceasta fiind în măsură să stabilească această valoare.
Pârâtul a precizat că prin adresa nr. 2934/03.03.2009, emisă de reclamantă către Primăria Orașului, este stabilită valoarea amortismentului lunar și anual, că, odată stabilită valoarea amortismentului bunurilor concesionate de către reclamantă, prin aplicarea formulei precizată în art. 9 din contract, se stabilește automat și valoarea redevenței, datorată în baza contractului, nefiind necesar un act adițional pentru stabilirea acesteia, redevența fiind determinată prin contractul de concesiune, neexistând niciun dubiu asupra modului de calcul, aceasta putând fi calculată de către reclamantă pe baza datelor pe care le deține în contabilitate, putând să difere de la an la an, în funcție de valoarea amortismentelor bunurilor concesionate.
Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2009, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu această pârâtă, precum și acțiunea reconvențională a pârâtei Primăria Orașului.
Prin sentința civilă nr. pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Sar espins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtul Consiliul Local al Orașului, a respins acțiunea formulată de reclamanta," în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâtul să emită un act prin care să stabilească valoarea reală a redevenței, care reprezintă prețul contractului de concesiune nr. 4743/2005, contractul de concesiune fiind potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ, asimilat actului administrativ.
Prin contestația formulată la titlul de creanță nr. 2/2008, adresată Consiliului Local al Orașului și Primăriei Orașului reclamanta a solicitat și stabilirea valorii redevenței prin hotărârea de consiliu local și prin semnarea unui act adițional, contestația înregistrată la data de 24.11.2008 reprezentând parcurgerea procedurii concilierii directe prevăzută de dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, aplicabilă în litigiile comerciale și echivalează cu exercitarea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Față de data formulării acesteia, respectiv 24.11.2008 și data înregistrării acțiunii reclamantei, respectiv 20.01.2009, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost formulată în cadrul termenului legal prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, instanța respingând ca neîntemeiată, excepția invocată de pârât.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 45/18.04.2005, Consiliul Local al Orașului a aprobat contractul de concesiune a sistemului de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate, încheiat cu," Reșița, iar din examinarea clauzelor contractului, prevăzute în art. 25 alin. 2,3 și 5, rezultat că valoarea redevenței va fi calculată de către concesionar, în funcție de amortismentul bunurilor concesionate, astfel: în primul an, valoarea redevenței este egală cu valoarea amortizării bunurilor concesionate, iar din al doilea an și până la încetarea contractului de concesiune, se va calcula cu următoarea formulă:,R= A + 0,15 x A, unde R reprezintă redevența, iar A reprezintă amortismentul bunurilor concesionate".
Valoarea redevenței prevăzută în contractul de concesiune nu este determinată, dar este determinabilă, conform clauzelor contractuale, în funcție de valoarea amortismentului bunurilor concesionate, tribunalul reținând că reclamanta a comunicat Primăriei Orașului, prin adresa nr. 2934/03.03.2009, valoarea amortismentului anual și a celui lunar, iar în baza acestui amortisment reclamanta putea calcula valoarea redevenței, conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 și a formulei de calcul prevăzută în aceleași clauze contractuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - -, solicitând modificarea acesteia și obligarea obligați pârâtului Consiliul Local la emiterea unui act administrativ din care să reiasă valoarea reală și certă a redevenței solicitate în baza contractului de concesiune nr. 4743/2005.
În motivarea recursului reclamanta recurentă - - arată că contractul de concesiune este stipulată doar o formulă de calcul și nicidecum prețul concret al concesiunii sau redevența așa cum prevede în art. 27, lit. d) din Legea nr. 15/1990, astfel că recurenta de la încheierea contractului de concesiune, a făcut demersuri pentru a stabili valoarea certă a redevenței însă concedentul nu a procedat la emiterea vreunui act prin care să indice valoarea certă de plată așa cum prevăd dispozițiile art. 24 din Legea nr. 15/1990 și ale art.14 din Legea nr. 82/1991 republicată. Din această cauză recurenta nu a putut cuprinde redevența ca și cost deoarece nu a fost stabilită o valoare a acesteia și așa cum reiese din raportul contabil al economic, al actelor depuse împreună cu raportul contabil precum și al raportului Curții de Conturi, această redevența nu a fost cuprinsă în tarifele aprobate de Consiliul Local și implicit nu a fost înregistrată ca și cheltuială în societatea noastră.
Se arată că prima instanță nu a luat în considerare dovezile contabile și nici avizele al tarifelor din care reiese faptul că redevența, nefiind stabilită de concedent nu putea fi înregistrată în evidențele contabile ale recurentei făcându-se confuzie între prețul concesiunii și redevența. Pentru ca valoarea concesiunii să fie determinabilă, concedentul, odată cu semnarea contractului, trebuia să trimită și anexe cu inventarul bunurilor concesionate pentru a se stabili valoarea amortismentului, fapt care nu s-a întâmplat, nefiind făcută această dovadă pe parcursul dezbaterilor din cadrul procesului.
Reclamanta recurentă își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr. 215/2001 modificată și completată, Legii nr. 554/2004 modificată și completată, Legii nr.15/1990 modificată și completată, Legii nr. 82/1991 republicată și art. 302, 302, 303, 304 pct. 7, 8 și 9, 304 Cod procedură civilă.
Pârâtul intimat Consiliul Local al Orașului prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării pârâtul intimat Consiliul Local al Orașului prin Primar arată că potrivit clauzelor contractuale redevența se va calcula în fiecare an în funcție de valoarea amortizării bunurilor concesionate, amortisment pe care concesionarul, respectiv, îl evidențiază în documentele sale contabile, astfel că în condițiile în care concesionara a comunicat prin adresa nr. 2934/03.03.2009 valoarea amortismentului anual și a celui lunar, putea să calculeze valoarea redevenței în baza prevederilor contractuale și nu să ceară Instanței de judecată să procedeze la un astfel de calcul contabil uzual.
Se arată că amortismentul bunurilor concesionate fluctuează în timp, nici nu poate fi determinată a priori o sumă unică care să reprezinte în mod constant cuantumul cert al redevenței anuale și că prin art. 9 din contractul de concesiune s-au lămurit cu acordul părților modalitățile de calcul pentru determinarea redevenței care nu putea fi stabilită a priori în momentul încheierii contractului pentru întreaga durată de derulare a acestuia. Potrivit art. 970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună credință, iar conform art. 977 Cod civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante indiferent de sensul literal al termenilor folosiți. Se arată că reclamanta a încercat să inducă în eroare instanțele de judecată, acreditând ideea că prevederile contractului de concesiune ar fi neclare și din acest motiv nu ar putea fi respectate de către părți, deși art. 978 cod civil cuprinde o normă de interpretare a convențiilor potrivit căreia când o clauză este susceptibilă de a avea două înțelesuri, aceasta trebuie interpretată în sensul în care clauza poate produce efecte și nu în acel sens ce ar lipsi-o de efecte juridice.
Se mai susține că prin promovarea acțiunii reclamanta a încercat, cu rea credință, să lipsească de efecte juridice clauza contractuală privind obligația sa de plată a redevenței cuvenite nouă sau cel puțin să întârzie îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, încercând astfel să-și creeze un avantaj material.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta," a solicitat obligarea pârâților Primăria Orașului și Consiliul Local al Orașului la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească valoarea reală a redevenței, care face obiectul prețul contractului de concesiune nr. 4743/2005, fapt refuzat de pârâți prin ignorarea tuturor adreselor emise de către reclamantă.
Curtea reține că prin hotărârea nr. 45/18.04.2005, Consiliul Local al Orașului a aprobat contractul de concesiune a sistemului de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate, încheiat cu reclamanta," Reșița (fila 148 dosar).
Conform clauzelor contractului, prevăzute în art. 25 alin. 2,3 și 5, rezultă că valoarea redevenței va fi calculată de către concesionar, în funcție de amortismentul bunurilor concesionate, astfel: în primul an, valoarea redevenței este egală cu valoarea amortizării bunurilor concesionate, iar din al doilea an și până la încetarea contractului de concesiune, se va calcula cu următoarea formulă:, R= A + 0,15 x A, unde R reprezintă redevența, iar A reprezintă amortismentul bunurilor concesionate".
Curtea constată, ca și instanța de fond, că valoarea redevenței prevăzută în contractul de concesiune nu este determinată, dar este determinabilă, conform clauzelor contractuale, în funcție de valoarea amortismentului bunurilor concesionate.
Curtea reține, de asemenea, că reclamanta a comunicat Primăriei Orașului, prin adresa nr. 2934/03.03.2009, valoarea amortismentului anual și a celui lunar (fila 40-70 dosar), iar în baza acestui amortisment reclamanta putea calcula valoarea redevenței, conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 și a formulei de calcul prevăzută în aceleași clauze contractuale.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță faptul că pârâtul concedent nu ar fi transmis reclamantei concesionare inventarul bunurilor concesionate, de vreme ce în prezenta cauză nu s-a solicitat obligarea pârâtului la vreo prestație în acest sens, iar comunicarea valorii amortismentului de către reclamant în luna martie 2009 probează faptul că aceasta a fost în măsură să identifice bunurile respective.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului CSe ste temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 456/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga reclamanta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de pârâtul Consiliul Local al Orașului, respectiv la plata sumei de 3000 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 456/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Obligă recurenta reclamantă la plata către pârâtul Consiliul Local al Orașului a sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Primă instanță:Tribunalul C - - Judecător:
Red./23.02.2010 - Tehnored. / 02.03.2010/ 2 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pokker Adina, Pătru Răzvan
