Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1385/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1385
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței civile nr. 545/9.06.2009 împotriva sentinței civile nr. 545/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL Reșița și pârâtul intimat Serviciul Județean de Ambulanță C - S, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent avocat, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a pârâtului recurent, chitanțe privind achitarea taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, pentru timbrarea recursului, depune la dosar punctul de vedere exprimat de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor B și solicită instanței emiterea unei adrese către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor B pentru comunicarea dosarului administrativ ce a stat la baza emiteri decizie nr. 2494/C9/2479 din 17.06.2009.
Curtea respinge ca neconcludentă cererea avocatului pârâtului recurent privind emiterea unei adrese către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor B pentru comunicarea dosarului administrativ ce a stat la baza emiteri decizie nr. 2494/C9/2479 din 17.06.2009.
Avocatul pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, considerând că instanța de fond și-a depășit atribuțiile, că nu există motive de suspendare a executării actului administrativ, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 545/9.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Saa dmis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL, Reșița împotriva pârâților Spitalul Județean de Urgență Reșița și Serviciul Județean de Ambulanță C-S; a dispus suspendarea executării Hotărârii Comitetului Director al Spitalului Județean de Urgență Reșița din data de 18.05.2009, în ce privește anularea contractului nr. 4303 din 04.05.2009 încheiat cu reclamanta - SRL și suspendarea serviciului de transport, până la pronunțarea instanței de fond; a dispus suspendarea executării contractului nr. 4738/18.05.2009 încheiat între Spitalul Județean de Urgență Reșița și Centrul (Serviciul) Județean de Ambulanță C-S, până la pronunțarea instanței de fond; pe perioada suspendării se va respecta contractul nr. 4303/04.05.2009 încheiat cu reclamanta - SRL; a respins în rest cererea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Din adresa nr. 4742/18.05.2009 și din procesul verbal al ședinței din data de 18.05.2009 a rezultat că, Comitetul Director al Spitalului Județean de Urgență Reșița a hotărât anularea contractului nr. 4303 din 04.05.2009 încheiat cu reclamanta - SRL și suspendarea serviciului de transport al pacienților hemodializați pe care reclamanta îl presta în baza contractului anulat, începând cu a doua zi -19.05.2009. Ulterior, prin contractul de servicii nr. 4738/18.05.2009, Spitalul Județean de Urgență Reșița a atribuit serviciul de transport nemedicalizat al pacienților hemodializați pârâtului Serviciul(Centrul) Județean de Ambulanță C-
Potrivit dispozițiilor art. 14 al 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cererea se judecă de urgență și cu precădere, conform dispozițiilor art. 14 al 2 din Legea nr. 554/2004. În speță, amânarea judecării cauzei solicitată de pârâtă nu a fost temeinic justificată, iar față de obiectul cererii introductive, amânarea ar conduce la imposibilitatea atingerii scopului pentru care instituția prevăzută de art. 14,15 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art.14, 15 din Legea nr.554/2004 este o procedură specială în cadrul căreia instanța sesizată nu are a se pronunța asupra fondului cauzei și nici supra unor chestiuni ce țin de acțiunea principală, acestea fiind de competența instanței de fond, ci analizează strict îndeplinirea condițiilor prevăzute de prevederile mai sus citate. Prin urmare, pentru soluționarea acesteia nu este necesar a se depune întreg dosarul administrativ.
Condiția sesizării, în baza art. 7, autorității publice care a emis actul este îndeplinită, reclamanta depunând la dosar dovada formulării plângerii prealabile împotriva Hotărârii luate în ședința din 18.05.2009 de Comitetul Director al Spitalului Județean de Urgență Reșița.
De asemenea, există în speță un caz bine justificat, având în vedere că pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița a dispus prin hotărârea sa anularea unui contract, ori potrivit dispozițiilor art. 209 al 1 din OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă este îndrituită să dispună măsura anulării doar în ceea ce privește aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publica, doar înainte de data încheierii contractului și numai în cazurile special prevăzute de art. 209 al 1.
În atare condiții, luarea de către autoritatea contractantă - Spitalul Județean de Urgență Reșița - a măsurii anulării contractului încheiat cu - SRL și suspendării activității de transport a acesteia, produce o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a hotărârii, prezumție ce constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Tribunalul a apreciat că prin executarea hotărârii cu privire la anularea și suspendarea contractului, s-ar produce prejudicii iminente și greu de reparat ulterior ținând seama că, în vederea prestării serviciului de ambulanță, reclamanta a angajat un număr de 8 salariați, cărora trebuie să le plătească drepturile salariale convenite și pe care nu îi poate concedia decât în condițiile prevăzute de lege, iar nu începând cu ziua următoare celei în care s-a dispus anularea contractului de transport. De asemenea, dat fiind specificul activității de transport cu ambulanța, reprofilarea societății este improbabilă.
Față de aceste argumente, instanța de fond a apreciat întemeiată cererea de suspendare a hotărârii de anulare a contractului încheiat cu reclamanta și de suspendare a activității de transport a acesteia, astfel că oaa dmis- Astfel instanța a admis și capătul de cerere subsecvent, privind suspendarea contractului nr. 4738/18.05.2009, încheiat cu Serviciul (Centrul) Județean de Ambulanță C-
În ceea ce privește petitul privind suspendarea noii proceduri de achiziții publice, instanța de fond l-a respins, acesta fiind inadmisibil pe procedura urmată de reclamantă, având în vedere că dispozițiile art. 277 și urm. din OUG nr. 34/2006 reglementează condițiile în care aceasta poate fi dispusă. Potrivit dispozițiilor art. 287 ind.18 din OUG nr. 34/2006, prevederile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care nu sunt contrare prezentei reglementări. Ori, de vreme ce există în cuprinsul ordonanței prevederi speciale și derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 554/2004, cu privire la suspendarea procedurii de achiziții publice, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a putea fi suspendată noua procedură de achiziții publice demarată de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița.
Instanța de fond a admis în parte cererea formulată, în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, și a suspendat executarea Hotărârii din 18.05.2008, în ce privește anularea contractului nr. 4303 din 04.05.2009 încheiat cu reclamanta - SRL și suspendarea serviciului de transport, până la pronunțarea instanței de fond; a suspendat, de asemenea, executarea contractului nr. 4738/18.05.2009 încheiat între Spitalul Județean de Urgență Reșița și Centrul (Serviciul) Județean de Ambulanță C-S, urmând ca pe perioada suspendării să fie respectate prevederile contractului nr. 4303 din 04.05.2009, și a respins, în rest, cerere, iar în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița solicitând suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului, în temeiul art.582 al.2 Cod procedură civilă, respectiv admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii ordonanței președențiale formulată de reclamanta - SRL Reșița.
În motivarea recursului pârâtul a arătat, în esență, că instanța de fond nu a ținut cont de excepția inadmisibilității acțiuni invocată, în față tribunalului, pentru lipsa condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președențiale (urgența, caracterul vremelnic al măsurii și cerința de a nu se prejudicia fondul), că reclamanta nu a făcut dovada existenței pe rolul Judecătoriei Reșița a unei acțiuni de drept comun cu privire la cele solicitate în cererea de ordonanță președențială.
Recursul este fondat.
Curtea precizează că procedura ordonanței președențiale reglementate în art. 582 Cod procedură civilă nu este aplicabilă în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 stabilind o procedură prin care se dispune suspendarea actelor administrative, conform principiului legii speciale, precum și a celui a legii posterioare, prioritate având prevederile din legea contenciosului administrativ în raport de norma generală din Codul d e procedură civilă.
Este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Pentru aceasta, suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi ordonată de judecătorul de contencios administrativ decât în situații de excepție, cu observarea strictă a îndeplinirii exigențelor legale, astfel cum sunt precizate în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care reglementează suspendarea executării actelor administrative, are următorul conținut: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Curtea constată că în art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative prealabile (formularea reclamației administrative împotriva actelor contestate), b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente.
Acestor trei condiții li se adaugă în materia contenciosului fiscal și condiția plății anticipate a unei cauțiuni, astfel cum se prevede în art.215 alin.1 din Codul d e procedură fiscală.
În privința acestei prime condiții (lit. a) se cer întrunite două cerințe:
a) să existe identitate între actele contestate prin reclamația administrativă și actele a căror suspendare se solicită.
b) să fie vizate acte administrative, conform definiției legale din art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
În speță, constată Curtea, nici una din aceste cerințe nu este îndeplinită.
Astfel, reclamanta a solicitat instanței de judecată suspendarea executării hotărârii Comitetului Director al Spitalului Județean de Urgență Reșița din data de 18.05.2009, a Adresei nr.4740/18.05.2009 emisă de Spitalul Județean de Urgență Reșița și suspendarea Contractului nr.4783/18.05.2009 încheiat cu Serviciul Județean de Ambulanță C-S, până la pronunțarea instanței de fond asupra valabilității lui, astfel că nu există identitate între cele două cereri.
Conform reclamației administrative (filele 8-9 dosar fond) a fost contestată adresa nr.4740/18.05.2009
Or, observă Curtea, înscrisul respectiv nu este un act administrativ și nu reprezintă decât corespondența prin care Spitalul Județean de Urgență Reșița comunică hotărârea de anulare a contractului nr. 4303/4.05.2009, dar acest înscris nu reprezintă manifestarea de voință făcută în regim de putere publică, pentru că nu produce prin el însuși efecte juridice, anularea contractului în discuție fiind, în realitate, atributul instanței de judecată, nu consecința voinței unilaterale a unei părți contractante.
Astfel observă Curtea, nu există identitate între cererea de suspendare a actelor administrative și reclamația administrativă, decât în privința adresei nr.4740/18.05.2009, care însă nu este un act administrativ, după cum s-a arătat mai sus, în rest, prin cererea de ordonanță președințială solicitându-se suspendarea executării Hotărârii Comitetului Director al Spitalului de Urgență Reșița, precum și a contractului nr. 4738/18.05.2009 încheiat cu Serviciul Județean de Ambulanță C - S, aceste capete de cerere neregăsindu-se însă în conținutul reclamației administrative.
Prin urmare, recursul formulat de pârâtă este fondat și urmează a fi admis, potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, și pe cale de consecință, hotărârea primei instanțe va fi modificată în sensul respingerii cererii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței civile nr. 545/9.06.2009 împotriva sentinței civile nr. 545/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- și, în consecință, respinge acțiunea formulată de către reclamanta - SRL Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./14.12.2009
Tehnored. /15.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
