Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1384/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1384
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C - S împotriva sentinței civile nr. 434/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Reșița și Trezoreria Reșița, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul C - S sub nr- din 20.03.2009, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâte pe Administrația Finanțelor Publice Reșița și Trezoreria Reșița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea actului administrativ fiscal nr. 8705/09.03.2009 și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autovehicule în cuantum de 2962,39 lei, precum și la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 05.12.2007 a achitat taxa specială pentru autovehicule către pârâtă, aceasta fiind o condiție sene qua non, pentru a putea înmatricula mașina pe care a achiziționat-o din spațiul comunitar. În data de 01.08.2008 Administrația Finanțelor Publice i-a restituit prin chitanța nr. 228 suma de 3090 lei, rezultând o diferență de 2962,39 lei. Taxa este nelegală fiind interzisă de art. 90 și 25 din Tratatul CE și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Prevederile art. 148 din Constituția României instituie supremația dreptului european asupra dreptului național și statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Al. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al 2 al art. 148.
Prin perceperea taxei s-a aplicat un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, nu taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare. Acquis-ul comunitar a devenit direct aplicabil ca efect al aderării României la UE, acesta cuprinzând atât Tratatul CE, cât și Jurisprudența CJCE, care condamnă instituirea unei taxe de asemenea natură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90, 25 din Tratatul CE, art. 148 din Constituția României.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, iar în motivarea a arătat că acțiunea este parțial inadmisibilă deoarece începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008, iar potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prezentei, privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Existând o procedură prevăzută de lege, de care contribuabilul poate uza, acțiunea este inadmisibilă, iar pentru restituirea sumelor plătite în baza OUG nr. 50/2008, cererea este neîntemeiată.
Din expunerea motivelor ce au stat la baza adoptării OUG nr. 50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel cum este reglementată în prezent, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar. Îndeplinind aceste condiții, este evident că diferența dintre taxa achitată de reclamantă este temeinică și legală, în conformitate cu normele comunitare. A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea judecătorească instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008, Normele metodologice de aplicare a acesteia, art. 1 al 2 din Protocolul 1 la CEDO.
Prin sentința civilă nr. 464/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Saa dmis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Reșița și Trezoreria Reșița; a anulat actul administrativ fiscal nr. 8705/09.03.2009 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice C -S - Administrația Finanțelor Publice Reșița; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la restituirea către reclamantă a sumei de 2962,39 lei, reprezentând diferență taxă primă înmatriculare nerestituită, la care se vor calcula dobânzi potrivit codului d e procedură fiscală; a obligat pârâta la plata sumei de 4 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Reșița a emis actul de calculare a taxei speciale pentru autoturisme, stabilind că reclamanta are o obligație fiscală în cuantum de 6052,39 lei, pentru a înmatricula autoturismul cumpărat de aceasta din spațiul comunitar. Reclamanta a achitat contravaloarea taxei stabilite de Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța seria -, nr. -/05.12.2007, înmatricularea în circulație autovehiculului fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Ulterior, prin Nota de restituire nr. 228/01.08.2008, Administrația Finanțelor Publice Reșița a restituit reclamantei diferența dintre taxa de primă înmatriculare reglementată și plătită în baza dispozițiilor Codului fiscal și cea prevăzută de OUG nr. 50/2008, respectiv suma de 3090 lei.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamanta a formulat contestație, înregistrată la DGFP C-S- Reșița sub nr. 7383/24.02.2009, iar prin răspunsul nr. 8705/09.03.2009 Reșița a comunicat reclamantei că nu există temei legal pentru restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare.
Instanța de fond a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele acestei ordonanțe, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al UE, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art. 90 din Tratatul CE, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de "infringement", Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Problema nesocotirii normelor comunitare nu s-a în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci s-a pus în legătură cu autovehiculele second hand provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea codului d e procedură fiscală (art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal), unui nivel ridicat de taxare, ce reprezentă o barieră privind libera circulație a mărfurilor.
Făcând aplicarea principiilor supremației dreptului comunitar și celui privind efectul direct al dreptului comunitar în ordinea juridică internă, instanța de fond a considerat că art. 214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art. 90 (1) din Tratat și urmează a le îndepărta aplicarea în cauza de față.
Instanța de fond a considerat că taxa achitată de reclamantă pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90(1) din Tratat și urmează a dispune admiterea acțiunii, anularea actului administrativ emis și restituirea diferenței de taxă încasată și nerestituită prin Nota de constatare nr. 228/01.08.2008, iar în baza dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, a apreciat că la suma reprezentând contravaloarea taxei se vor adăuga dobânzi legale prevăzute de acest cod și în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata sumei de 40 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta C-S solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că sentința civilă prin care a fost obligată la restituirea sumei de 2962,39 lei reprezentând diferență de taxă de primă înmatriculare nerestituită, cu dobânzile prevăzute de codul d e procedură fiscală și cheltuielile de judecată, este nelegală după cum urmează:
Reclamantul nu putea solicita anularea adresei emise de Reșița pentru ca aceasta reprezenta un răspuns de informare și nu întrunea elementele unui act administrativ fiscal așa cum este el definit de art.41 Cod procedură fiscală. Pe de altă parte, în situația în care nu există un act administrativ în speță nu se poate vorbi despre un litigiu de contencios administrativ. Se mai arată că, Reșița nu are calitate procesual pasivă întrucât taxa contestată a fost instituită de Statul Român și ca atare Reșița nu putea fi parte în proces. S-a mai invocat totodată și disp.art.304 pct.4 Cod procedură civilă arătându-se că prin pronunțarea unei hotărâri în sensul celor solicitate de pârât s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât instanțele nu se pot pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale interne cu Constituția și Tratatele internaționale.
Pe fondul cauzei, se arată că acțiunea pârâtului este netemeinică și nelegală întrucât taxa de primă înmatriculare a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, iar pe de altă parte, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 reclamantul putea obține restituirea unei părți din taxa plătită, sens în care trebuia urmată procedura reglementată de acest act normativ.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 304 pct.4, 8 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 17 noiembrie 2009, Curtea a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active de recurent a C-S în condițiile în care aceasta nu este parte în acțiunea introductivă, formulată în fața Tribunalului C-S și în care s-a pronunțat sentința civilă nr.434/26.05.2009.
În analiza acestei excepții, ținând cont și de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, Curtea reține că prin acțiunea introductivă reclamanta a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată în calitate de pârâți a Administrației Finanțelor Publice Reșița și a Trezoreriei Mun. Reșița, iar instanța prin sentința civilă nr.434/26.05.2009 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la restituirea sumei de 2.962,39 lei cu titlu de diferență taxă primă înmatriculare, fiind anulat răspunsul emis de Reșița la solicitarea reclamantei privind restituirea taxei de primă înmatriculare.
Împotriva acestei hotărâri puteau formula recurs oricare dintre părțile nemulțumite de soluție, în speță, Administrația Finanțelor Publice Reșița sau Trezoreria Mun. Reșița, dar în fapt, recursul a fost formulat de către C-S, în nume propriu, fără a fi invocate în cuprinsul recursului calitatea sa de reprezentant a uneia dintre cele două pârâte. Câtă vreme litigiul a vizat plata taxei de primă înmatriculare nerestituită ca urmare a procedurii prevăzute de OUG nr.50/2008 în mod corect reclamanta a chemat în judecată instituțiile ce au procedat la încasarea taxei de primă înmatriculare și care au refuzat ulterior restituirea acesteia, iar faptul că acestea nu au personalitate juridică distinctă nu constituie un impediment la introducerea acțiunilor împotriva acestora câtă vreme acestea au capacitatea administrativă de a emite acte administrative sau de a efectua operațiunii ce pot fi supuse ulterior controlul instanțelor de contencios administrativ. Din această perspectivă recursul C-S, instituție care nu a avut atribuții legate de încasarea taxei de primă înmatriculare, nefiind nici emitentul adresei nr.8705/9.03.2009, apare ca fiind formulat de o persoana ce nu poate avea calitatea de recurentă, câtă vreme nu a fost parte, în sentința recurată.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.41 alin.1 și art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de C-S ca fiind formulat de o persoană ce nu are calitatea de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C - S împotriva sentinței civile nr. 434/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Reșița și Trezoreria Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./04.12.2009
Tehnored. /11.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
