Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr-- suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 146
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Năstasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 1709 din 22.10.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cureclamanta prin adm..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și întâmpinare.
Luând act că creditoarea recurentă a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta intimată solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr.731 din 25.05.2009 emisă de ANAF- S în baza Raportului de inspecție fiscală parțială nr.73553/22.05.2009, cât și împotriva Deciziei nr.83 din 21.08.2009 emisă de S, prin care s-a dispus respingerea contestației administrative, solicitând pe lângă anularea acestora și suspendarea executării actului administrativ fiscal, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.731 din 25.05.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că există un caz bine justificat, având în vedere nelegalitatea evidentă a actului administrativ contestat, iar în ceea ce privește paguba iminentă prin executarea sumei de 160.000 lei s-ar ajunge la încetarea activității și intrarea în insolvență.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, având în vedere faptul că măsura suspendării nu este obligatorie pentru instanța de judecată, ci facultativă, aceasta fiind o măsură excepțională. S-a mai menționat în întâmpinare că procedura administrativă nu afectează caracterul cert, lichid și exigibil al obligațiilor stabilite deoarece, potrivit art.215 al.1 Cod proc. fiscală, introducerea acestei contestații nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Prin sentința nr.1709 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.731 din 25.05.2009 emisă de ANAF - prin S până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.14 al.1 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate", iar potrivit disp.art.15 al.1 din același act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Din interpretarea coroborată a prevederilor de mai sus, pentru suspendarea actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe condiții și anume, ca actul a cărui suspendare executare se solicită să fie un act administrativ, să fie inițiată procedura de anulare a actului administrativ, precum și întrunirea cumulativă a altor două condiții și anume, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.
Instanța de fond a reținut că primele două condiții sunt date, având în vedere că actul contestat este un act administrativ fiscal, iar cât privește existența unui caz justificat din împrejurările cauzei de față rezultă o îndoială asupra prezumției de legalitate a actelor administrativ fiscale, atât timp cât suma reprezentând TVA și obligații bugetar fiscale aferente a fost calculată ca urmare a calculării accizelor, conform Deciziei de impunere nr.3 din 9.02.2009 (decizie suspendată prin sentința nr.114 din 24.05.2009 a Curții de APEL SUCEAVA ), accize care la rândul lor au fost calculate ca urmare a Deciziei nr. 095 din 26.06.2008 de
revocare a autorizației de antrepozit fiscal, decizie a cărei executare a fost suspendată prin Încheierea din 5.12.2008 a Curții de APEL SUCEAVA.
Cât privește paguba iminentă ce s-ar cauza reclamantei prin executarea actului administrativ fiscal privitor la suma de 161.603 lei, aceasta constă în lipsa lichidităților, ceea ce ar duce prin executare la intrarea în incapacitate de plată a societății, prin imposibilitatea de a achita datoriile către furnizorii de materii prime și materiale și a obligațiilor bugetar fiscale aferente activității normale a societății. De altfel, așa cum rezultă din adresa nr.12782 din 8.09.2009 emisă în dosarul de executare nr.1 s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente și viitoare aflate în conturile reclamantei pentru a se recupera suma de 293.370 lei reprezentând CAS, dobânzi și penalități TVA, fond garantare, contribuție fond sănătate angajat și angajator, șomaj, precum și suma din dosarul de față.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurspârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivare, recurenta arată că, potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, admisibilitatea unei cereri de suspendare este condiționată de o justificare temeinică și de iminența producerii unei pagube, partea interesată trebuind să învedereze instanței elemente care să justifice temeinicia cererii precum și împrejurarea ca paguba este pe cale să se producă.
Din interpretarea textului de lege rezultă că, pentru a se dispune suspendarea, este necesar să se constate existența unor cauze bine justificate și măsura să se ia pentru a se evita producerea unei pagube iminente.
Recurenta precizează faptul că motivele privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu realizează condiția cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal atacat. Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate.
Totodată mai arată că prin executarea silită a debitelor datorate și nestinse voluntar prin plată sau alte modalități prevăzute de lege nu se poate pretinde că s-ar crea o pagubă debitorului având în vedere că există obligația legală a acestuia de a le plăti.
Examinând recursul declarat în cauză, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și prim prisma art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondat.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Art. 14 alin.1 din aceeași lege, stipulează că: "În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioară, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Așadar, pentru admiterea cererii de suspendarea actului administrativ fiscal, este necesară îndeplinirea cumulativ a două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Ori, în cauză, nu pot fi primite criticile recurentei, în mod corect instanța de fond reținând îndeplinirea cerințelor legale sus-menționate.
Astfel, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat, instanța constată existența unei îndoieli asupra prezumției de nelegalitate a actelor administrativ - fiscale, atât timp cât suma reprezentând TVA și obligații bugetar fiscale aferente a fost calculată ca urmare a calculării accizelor, conform Deciziei de impunere nr.3 din 9.02.2009 (decizie suspendată prin sentința nr.114 din 24.05.2009 a Curții de APEL SUCEAVA ), accize care la rândul lor au fost calculate ca urmare a Deciziei nr. 095 din 26.06.2008 de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, decizie a cărei executare a fost suspendată prin Încheierea din 5.12.2008 a Curții de APEL SUCEAVA.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție privind iminența unei pagube, Curtea apreciază că de asemenea este îndeplinită, întrucât executarea sumei de 161.603 lei, ar atrage iminența intrării în incapacitate de plată și în consecință în starea de insolvență prin imposibilitatea realizării obiectului principal de activitate și nerealizarea beneficiului ca urmare a încetării activității, imposibilitatea plății debitelor către furnizorii de materii prime și materiale, disponibilizarea personalului - urmare a neplății salariilor și imposibilitatea plății obligațiilor bugetare aferente activității curente.
Față de cele învederate, cum criticile recurentei sunt nefondate, încheierea atacată fiind legală și temeinică, iar din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediu în S,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 1709 din 22.10.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cureclamanta prin adm..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător
pensionat semnează
Vicepreședintele instanței
Red.
Tehnored.
Ex. 2/01.03.2010
Președinte:Năstasi DorinaJudecători:Năstasi Dorina, Ududec Elena, Rață Gabriela
