Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 149/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 149/F-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 624 din 06 iulie 2009, formulată de reclamanta - A -, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și consilier juridic pentru pârâtă, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu suma de 4 lei taxă de timbru, potrivit chitanței nr. - din 02.09.2009 emisă de Primăria Municipiului Pitești (fila 155 dosar) și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat. Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și suspendarea executării deciziei atacate, până la soluționarea în fond a cauzei. Arată faptul că, este înghețat contul societății. Există două contracte de prestări servicii, însă nu rezultă că obiectul contractului a fost de refinanțare. Facturile reprezentând materiale de construcții, nu există, în realitate fiind vorba de cu totul alte facturi. Contractul pe care îl invocă nu se mai găsește, fiind unul cu executare succesivă.
Reprezentantul pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare, arătând că afirmațiile părții adverse nu sunt susținute de dovezi, încercând să se intre prea profund în fondul cauzei.
CURTEA
Constată că la 04.08.2009 - A - a formulat cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 624 din 06.07.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivare se susține că, în perioada 12.05.2009 - 06.07.2009 pârâta a efectuat controlul asupra modului în care reclamanta a stabilit, evidențiat și plătit TVA, în perioada 01.06.2007 - 31.03.2009, finalizată cu emiterea deciziei de impunere nr. 624/2009, prin care a fost stabilită o bază de impozit suplimentară în cuantum de 2.616.452 lei și în consecință a dispus în sarcina reclamantei obligarea la plata sumei de 597.126 lei, cu titlu de TVA suplimentară de plată și a sumei de 131.415 lei, cu titlu de obligații fiscale accesorii.
În motivare reclamanta arată că pârâta a ignorat greșit contractele nr. 2565/27.08.2008, nr. 34/07.10.2008 și cele privind achiziționarea de materiale construcții: cherestea, încheiate cu - SRL; în realitate, aceste contracte există și justifică achiziționarea materialelor ce se află în unitate, iar pe de altă parte unele relații contractuale au fost ignorate fără nici o motivare.
De asemenea, se susține că ignorarea contractelor de prestări servicii nr. 2228/2.10.2006 și nr. 2540/15.11.2007, încheiate cu - EXPERT SRL, este greșită, deoarece între cele două societăți au existat relații comerciale înregistrate sub numerele de mai sus. Reclamanta susține că facturile despre care pârâta reține că există doar în copie xerox, în realitate nu există, ele fiind invocate fictiv de aceasta; achiziționarea bunurilor menționate de organul constatator fiind făcută cu alte facturi decât cele menționate în actul constatator. Este vorba de facturile --1131 și --1138. Pe de altă parte, se susține că facturile - și - sunt valabile chiar dacă lipsește adresa furnizorului și a cumpărătorului căci este precizat codul d e identificare al părților și acestor facturi le sunt atașate procesele verbale de recepție a mărfurilor achiziționate.
La 27 august 2009, Aad epus întâmpinare, solicitând respingerea cererii deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se admite suspendarea.
Cu privire la condiția pagubei iminente, se arată că reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului material viitor și previzibil, cerut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, pârâta susține că actul administrativ în litigiu nu ridică îndoieli puternice asupra legalității lui; și că reclamanta nu are dreptul să pună în discuție fondul actului de control și toate documentele fondului contestației administrative; că o astfel de analiză nu se poate face decât pe fondul cauzei, altfel instanța ar fi pusă în situația de a se antepronunța.
Analizând cererea se constată următoarele:
Situația de fapt.
Actul de control și decizia de imputare.În perioada 12.05.2009 - 06.07.2009 DGFP Aae fectuat controlul asupra modului în care reclamanta a stabilit, evidențiat și plătit TVA, pe perioada 01.06.2007 - 31.03.2009, finalizată cu emiterea "raportului de inspecție fiscală nr. 33705 din 06.07.2009" încheiat la 06.07.2009 ( 31-44) și a deciziei de impunere nr. 624 din 06.07.2009 prin care a fost stabilită o bază de impozit suplimentară în cuantum de 2.616.452 lei și în consecință a dispus în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 597.126 lei, cu titlu de TVA suplimentară de plată și a sumei de 131.415 lei, cu titlu de obligații fiscale accesorii ( 26).
Cu privire la înregistrarea actelor în temeiul contractului nr.34/2008 încheiat cu - SRL.Potrivit deciziei de impunere reclamanta a înregistrat greșit în evidența contabilă mijloacele fixe în valoare de 850.000 lei (cinci acetatoare) deoarece din contractul de prestări servicii nr. 34 din 07.10.2008 rezultă că obiectul contractului a fost de prestări servicii și nu de achiziție mijloace fixe; că în facturile emise în temeiul contractului, cu valoare de 850.000 lei, se face vorbire de devizele de lucrări, însă acestea nu au fost prezentate, și nici procesele verbale de recepție, mijloacele de transport sau avizele de însoțire a mărfii.
Cu privire la contractul nr. 2565, încheiat cu aceiași societate. Se precizează că devizele încheiate pentru facturile nr. 151, 153, 156, și 160 sunt incomplete, căci nu rezultă numărul efectiv de ore lucrate, personalul implicat, tarifele practicate. În fine, se mai susține că - RO SRL are comportament de "firmă fantomă" și nu a putut fi stabilită realitatea operațiunilor deoarece proveniența mărfii care a fost livrată către - A - nu a putut fi identificată și nici forța de muncă cu care au fost prestate serviciile către reclamantă.
Cu privire la nelegalitatea unor facturi emise de - EXPERT SRL.Se mai reține că - A - a înregistrat în evidența contabilă un număr de 40 de facturi emise de - EXPERT SRL, în valoare de 1.192.160 lei, din care facturile seria ---, în valoare de 123.359 lei, însă societatea controlată nu a prezentat documentul original pe baza căruia s-a exercitat dreptul de deducere; că pentru facturile - - - în sumă de 168.082 lei, având ca furnizor aceeași societate, contribuabilul nu a prezentat contractul, procesul-verbal de recepție a lucrării sau alte anexe, în acest fel nu a demonstrat realitate operațiunilor înregistrate în evidența contabilă.
Cu privire la facturile - din 20.11.2007 și - din 04.12.2007, în valoare de 900.000 lei, administrația financiară a reținută că acestea nu sunt completate cu adresa furnizorului și cumpărătorului, mijlocul de transport, conturile bancare ale furnizorului și cumpărătorului și că prin nespecificarea mijlocului de transport nu se poate face dovada transferului a 6 acetatoare; dar că au fost prezentate echipei de control comanda și procesele verbale de recepție nr. 2581 din 20.11.2007 aferente celor două facturi.
În fine, făcând un control încrucișat, și cu privire la cel din urmă agent economic cu care reclamanta a încheiat contractele arătate mai sus, administrația financiară a reținut că aceasta ar avea comportament de "societate fantomă".
II.În drept,administrația financiară a invocat regulile Codului fiscal, a Codului d e procedură fiscală și a normelor de aplicare a acestora.
III. Judecata.
Curtea constată că litigiul se poartă în special asupra chestiunilor de fapt.
Cu privire la impunerea dispusă în legătură cu contractele relative la acetatoare. Curtea constată că valoarea acetatoarelor, despre care administrația financiară a reținut că nu pot fi justificate, este de 850 lei, pentru contractele încheiate cu - RO SRL, respectiv 900.000 lei pentru contractele încheiate cu - EXPERT SRL, reprezentând cauza cea mai importantă a imputației TVA prin actul de impunere în litigiu.
În apărare, reclamanta susține că acetatoarele în litigiu au fost înregistrate în contabilitate ca mijloace fixe ca efect al recondiționării lor cu cei doi agenți economici, contractele încheiate cu ele pentru aceste bunuri fiind contracte de prestări servicii și nu de achiziție și că aceasta o dovedește cu facturile de achiziție a bunurilor necesare recondiționării și cu procesele verbale de recepție a lucrărilor de recondiționare a acestor bunuri.
Verificând formal aceste critici curtea constată că reclamanta a depus la dosar contractul de prestări servicii nr. 34/2008 și mai multe facturi de achiziție materiale (nr. 163-167) ( 73-77), ca și procesele verbale de recepție ( 72-73).
Analizând argumentele reclamantei cu privire la legalitatea acestui act curtea consideră că acestea creează o aparență de veridicitate permisă a fi reținută în procedura art. 14 din Legea art. 554/2004, în temeiul căreia are loc prezenta judecată, instanța fiind lipsită obiectiv de posibilitatea de a verifica temeinicia criticilor reclamantei, ea cenzurând doar aparența de legalitate a actului atacat și pe cea a criticilor reclamantei. Curtea consideră că argumentele arătate de reclamantă relevă împrejurări care pot constitui un caz bine justificat în sensul art. 2 lit t din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond este cea mai în măsură să se pronunțe asupra calificării contractelor în litigiu, arătate mai sus, ca fiind de antrepriză, caz în care reclamanta a înregistrat corect aceste mijloace fixe, sau că aceste contracte sunt fictive și înregistrarea în contabilitate a bunurilor arătate este ilegală. Din acest motiv legea dispune că suspendarea durează până la pronunțarea instanței de fond asupra suspendării.
Cu privire la temeinicia contractului de prestări servicii nr. 2565/2008, încheiat cu - RO SRL, în valoare de 555.7999 lei, administrația financiară a reținut că devizele de lucrări aferente facturilor 151, 153, 156, 160 nu conțin date din care să rezulte realitatea lucrărilor.
Reclamanta critică cele reținute de administrația financiară arătând că în realitate există devize pentru facturile nr. 151, 153, 156, 160
Curtea reține că și pentru aceste critici există împrejurări care să releve un caz bine justificat deoarece la dosar există contractul 2565/2008 și devizele atașate facturilor arătate de administrația financiară ( 45-50).
Cu privire la contractul de prestări servicii nr. 2228/2006 încheiat cu - EXPERT SRL.
Administrația fiscală reține că nu ar fi fost puse la dispoziția sa facturile --- în valoare de 123.359 lei; iar cu privire la facturile --1138 nu au fost prezentate procesele-verbale de recepție.
Reclamanta susține că în realitate primele facturi nu există, cele reale fiind -131; și că nici cea de a doua serie de facturi nu există, în realitate facturile existente fiind -138
Verificând aceste argumente, curtea constată că la dosar au fost depuse facturile arătate de reclamant ( 124-138); iar pentru a doua serie de facturi au fost depuse facturile arătate ( 121-123) și devizele de lucrări aferente acestora (verso-ul filelor arătate).
În consecință, curtea constată că și împrejurările relatate constituie caz bine justificat.
De asemenea, curtea mai constată că este întrunită și condiția pagubei iminente, reclamanta riscând intrarea în stare de incapacitate de plată având în vedere suma mare de bani imputată de organul administrativ-fiscal.
Această condiție nu este însă absolută căci plata datoriilor fiscale nu constituie un prejudiciu, ci, dimpotrivă, o datorie. Însă, în condițiile în care există dubii asupra legalității obligației, plata acestei sume, fără să fie datorată, constituie un prejudiciu iminent.
, pârâta nu încearcă un prejudiciu deoarece o eventuală respingere pe fond a cererii de suspendare și eventualul prejudiciu suportat de ea, prin întârzierea executării, poate fi recuperat din cauțiunea depusă la dispoziția sa.
În legătură cu neregulile fiscale ale celor două cocontractante, curtea consideră că această situație nu poate fi imputabilă reclamantei, dar că, pe fond, pot constitui împrejurări care să lămurească caracterul real sau fictiv al contractelor în litigiu sau al respectării normelor legale, contabile și fiscale.
Văzând și dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 și art.215 Cod procedură fiscală, se va admite cererea și se va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.624/2009 emisă de ANAF - DGFP A, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - A -, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -.
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 624 din 6 iulie 2009, emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/13.10.2009
4 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru
