Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1638/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1638/2009
Ședința publică din 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele P PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII S, împotriva încheierii din 23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații și -, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat pentru intimații avocat, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 05.05.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimaților, prin care au solicitat respingerea recursului.
Reprezentanta intimaților a solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimaților a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinare depusă la dosar și susținută oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Împotriva averii celor doi contestatori s-a dispus instituirea sechestrului asigurator a fost suspendată executarea până la momentul la care creanța va fi definitivă.
CURTEA
Prin încheierea civilă fără număr din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă cererea petenților și și a fost suspendată executarea deciziei nr.1 și nr.2 din 25 iunie 2008 emise de Direcția generală a Finanțelor Publice S, până al soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar.
Pentru a hotărî astfel instanța a constata că petenții au depus și consemnat suma de 45.559,60 lei la CEC Bank Sucursala Z, cu titlu de cauțiune, conform celor stabilite în ședința publică din 9 ianuarie 2009.
În baza art.215 pr.fiscală raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, apreciază că cererea petenților este pe deplin justificată având în vedere că trecerea la executări imediate a titlurilor de creanță ar putea avea consecințe păgubitoare asupra patrimoniului celor doi debitori, inclusiv în ce privește situația locativă față de cuantumul ridicat al creanței.
Drept urmare tribunalul a admis cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S prin care a solicitat admiterea recursului și respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării deciziilor.
În motivare se arată că rin p. încheierea civilă pronuntată în data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Sălaja admis cererea petentilor și și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 1 și 2 din 25 iunie 2008 emise de Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului S - Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii S, până la solutionarea definitivă și irevocabilă a dosarului
nr- a Tribunalului Sălaj.
Deși în dispozitivul încheierii s-a mentionat faptul că încheierea pronuntată este cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, consideră că recursul a fost promovat în termen deoarece potrivit art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 " Hotărârea prin care se pronuntă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare" Având în vedere prevederile legale mentionate precum și faptul că încheierea atacată a fost înregistrată la DGFP S în data de 30.01.2009 sunt de părere că în încheierea pronuntată s-a strecurat o eroare materială în sensul că termenul de 5 zile de recurs curge de la comunicare și nu de la pronuntare cum s-a trecut de către Tribunalul Sălaj în incheiere.
Referitor la plata cauțiunii stabilită de către Tribunalul Sălaj în procent de 10 % din suma contestată consideră că aceasta nu a fost corect plătită pentru următoarele considerente: în primul rând s-a depus și consemnat la CEC BanK Sucursala Z doar suma de 45.559,60 lei reprezentând cauțiune 10% pentru dosarul nr-, sumă ce viza doar pe reclamantul nu și pe reclamanta.
De altfel numai figurează pe chitanța nr. -/1 și pe recipisa de consemnare nr. -/1 din 21.01.2009 nu și reclamanta care ar fi trebuit dă depună aceeași cauțiune reprezentând 10% din suma contestată de aceasta.
Prin acțiunea formulată de reclamantul s-a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 15 august 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S, decizie prin care s-a respins contestația formulată de reclamantul împotriva Deciziei nr. 1 din 25.06.2008 prin care s-a decis atragerea răspunderii solidare a d- pentru suma de 455.596 lei reprezentând obligații fiscale neachitate ale debitoarei SC SRL Z, în conformitate cu prevederile art.27 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acțiunea formulată de reclamanta s-a solicitat anularea Deciziei nr. 6 din 15.08.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S, decizie prin care s-a respins contestația formulată de reclamanta - împotriva Deciziei nr. 2 din 25.06.2008 prin care s-a decis atragerea răspunderii solidare a d-nei - pentru suma de 455.596 lei reprezentând obligații fiscale neachitate ale debitoarei SC SRL Z, în conformitate cu prevederile art.27 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
In instanță s-a solicitat suspendarea executării Deciziilor nr. 1 și nr. 2 din 25.06.2008 cu toate că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Deciziilor nr. 5 și nr. 6 din 15.08.2008, nesolicitându-se suspendarea executării acestor din urmă decizii prin care s-au soluționat contestațiile reclamanților formulate Împotriva Deciziilor nr. 1 și 2 din 25.06.2008.
Faptul că reclamanții au atacat Decizia nr. 5 și Decizia nr. 6 din 15.08.2008 printr-o singură acțiune nu este de natură a reduce cuantumul cauțiunii la o singură decizie contestată. Dacă aceștia ar fi formulat acțiune separată în două dosare diferite, este evident că procentul de 10% s-ar fi aplicat la suma contestatată în fiecare dosar.
În concluzie consideră că suspendarea executării s-ar fi putut pune în dicuție doar în condițiile în care reclamanții ar fi plătit 10% din valoarea contestată prin fiecare decizie în parte, respectiv suma de 45.559,60 lei pentru suspendarea executării Deciziei nr. 5 din 15 august 2008 și suma de 45.559,60 lei pentru suspendarea executării Deciziei nr. 6 din 15 august 2008, decizii a căror anulare se cere. Ori, așa cum au arătat mai sus, doar reclamantul a plătit cauțiunea în numele său nu și pentru.
Cu privire la suspendarea executării Deciziilor nr. 1 și nr. 2 din 25.06.2008, menținute prin Deciziile nr. 5 și nr. 6 din 15.08.2008, până la soluționarea irevocabilă a contestației, arată faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (1) din același act normativ" Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".
Totodată învederează instanței de judecată faptul că potrivit art. 215 alin (2) din
OG nr. 92/2003 " Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil În bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
De asemenea și Codul d e procedură civilă prevede în cazul cererilor de suspendare a executării plata unei cauțiuni.
Consideră că suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar este nelegală deoarece trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Simpla motivare a instanței, de altfel nedovedită de reclamanți, în sensul că prin cuantumul ridicat al creanței, executarea silită ar putea avea consecințe păgubitoare asupra patrimoniului celor doi debitori, inclusiv în ce privește situația locativă a acestora, nu este de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ ( Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005).
Învederează instanței de judecată faptul că prin Sentința civilă nr. 2589 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat de recurenții și, a fost respinsă contestați a la executare și au fost menținute măsurile asiguratorii instituite prin Deciziile de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1491 și nr. 1493 din 19.05.2008 emise de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prin aceste decizii organul fiscal a dispus numai măsuri asiguratorii în vederea eliminării pericolului de înstrăinare, ascundere sau sustragere a bunurilor.
Sechestrul asigurator s-a aplicat asupra terenului situat pe str. - în suprafață de 3000 mp. deoarece reclamanții și figurează cu acest teren și o casă de locuit cu teren aferent situate pe-/c conform adresei nr. 23533 din 15.05.2008 emisă de către Primăria Municipiului Z, dar asupra spațiului minim de locuit aparținând persoanei fizice nu se pot lua măsuri de executare silită conform prevederilor art. 154 alin. 2 din OG nr. 92/2003 R, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, prin Sentința Civilă nr. 2954 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat de recurenții și, a fost respinsă contestația la executare și au fost menținute titlurile executorii astfel:
- Titlului Executoriu nr 49173 din 25.07.2008 și Somați a nr 49690 din 29.07.2008 privind pe debitorul, precum și Titlului Executoriu nr. 49186 din 28.07.2008 și Somatia nr. 49186 din 29.07.2008 privind pe, emise de Administratia Finantelor Publice a Municipiului
Deciziile nr. 1 și nr. 2 din 25.06.2008 constituie titluri de creantă potrivit dispozitiilor art. 28 alin. (3) din OG nr. 92/2003
Urmare comunicării actelor mentionate mai sus care, organele de executare din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Z, au început executarea silită impotriva debitorilor pentru recuperarea obligatiilor fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 455.956 lei, și au întocmit Titlurile executorii și la care au făcut trimitere mai sus.
În concluzie motivarea instantei de judecată conform căruia executarea titlurilor de creantă afectează situatia locativă a reclamantilor este eronată având în vedere faptul că pârâta nici nu a instituit sechestru asigurator asupra spatiului locativ al reclamantilor.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Reclamanți și prin contestația formulată în contradictoriu cu Agenția națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Sas olicitat să se dispună anularea deciziei nr.5 și 6 din 15 august 2008 precum și anularea deciziilor nr.1 și 2 din 25.06.2008 precum și suspendarea acestor din urmă decizii arătând că apreciază ca fiind nelegală deciziile pronunțate nefiind îndeplinite condițiile instituite de art.27 și art.28 din OG nr.92/2003 pentru a se dispune atragerea răspunderii solidare a reclamanților pentru plata creanțelor fiscale în cuantum de 455.596 lei.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art.14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin înregistrarea contestației întemeiată pe prevederile art 175 Cod procedură fiscală.
Însă,pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ doua condiții: cazul sa fie bine justificat și paguba iminenta.
Susținerea reclamanților potrivit căreia nu datorează sumă la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție nu poate fi analizată în raport cu considerentele invocate respectiv la împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii solidare.
Cazurile bine justificate sunt definite potrivit dispozițiilor art 2 lit t din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr 262/2007,sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă în privinta legalității actului administrativ.
Interpretarea textului legal indicat relevă că apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea analizării actului administrativ contestat și a cărui suspendare este solicitată nu poate fi realizată de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare pentru că ar echivala cu o antamare a fondului cauzei nu se pot bucura de succes.
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu în derulare, consumat parțial.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamanților de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație un astfel de mijloc de apărare și prin acesta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior.
Prima instanță în mod judicios a reținut că analizarea prejudiciului trebuie realizată din perspectiva situației concrete în sensul că s-a reținut efectul asupra situației locative a reclamanților.
recurentei referitoare la modalitatea de determinare a cuantumului cauțiunii nu pot fi primite întrucât în mod expres instanța a stabilit prin încheierea din ședința publică din 9 ianuarie 2009 o cauțiune în cuantum total de 10% din suma de 455.596 lei ori instanța avea posibilitatea de a stabili în raport de elementele concrete și cu luarea în considerare a prevederilor art.7231pr.civ. o cauțiune cuprinsă într-un cuantum de până la 20% din valoarea obiectului cererii.
Argumentele recurentei vizând instituirea unor măsuri asiguratorii în vederea evitării pericolului de înstrăinare ascundere sau sustragere a bunurilor și existența altor titluri executorii nu pot fi valorificate în analizarea cererii de suspendare a efectelor deciziilor contestate.
Prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că pentru considerentele evidențiate mai sus recursul promovat apare ca nefundat și în consecință în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului împotriva încheierii civile din 23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - G - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./20.05.2009
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
