Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 164/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.03.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.164
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta "", în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii, având ca obiect suspendarea executării deciziilor de impunere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea avocat în reprezentarea reclamantei și consilier juridic în reprezentarea pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamantei depune dovada achitării cauțiunii în cuantum de 73567 lei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii și suspendarea executării, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 360/59/27.03.2009, reclamanta - - Tas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T, suspendarea în parte a executării actelor administrative fiscale, doar pentru suma de 735.671 lei, respectiv cea care derivă din Decizia nr. 15/26.02.2009 (respectiv pentru sumele de 252.788 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 253.599 RON, reprezentând dobânzi la acest impozit și pentru suma de 13.904 RON, reprezentând penalități la acest impozit) și Decizia de impunere nr. 17/27.02.2009 (respectiv pentru sumele de 192.119 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată suplimentară, 18.764 RON și 4497 RON, reprezentând penalități la plata taxei pe valoarea adăugată), ambele emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale menționate mai sus.
Reclamanta a arătat că a formulat contestație în conformitate cu prevederile Titlului IX din nr.OUG 92/2003 - respectiv art.205-207 privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, doar în parte.
În urma depunerii contestației, organul constatator a trecut la executarea reclamantei în tot, emițându-se somația -/376 pentru suma de 1.778.570 lei, termenul de achitare a acestei sume fiind de 15 zile.
Deși contestația nu a fost soluționată în faza administrativă, pentru a se adresa instanței de contencios cu privire la fondul cauzei, și întrucât introducerea contestației nu suspendă executarea, reclamanta solicită să se dispună suspendarea executării în parte a acestor acte administrativ fiscale, reținându-se:
- iminența executării reclamantei, ce rezultă din somația depusă la fila 8 dosar, ca act începător al executării silite,
- însemnata sumă de 1.778.570 lei înscrisă în somație, ce s-a stabilit în sarcina reclamantei, iar prin executare i s-ar produce o pagubă iminentă și care i-ar paraliza întreaga activitate, conducând societatea la faliment, pârâta putând oricând să dispună ridicarea sumelor de bani ce se găsesc în conturile reclamantei,
- nereținerea de către organul fiscal că reclamanta și-a arătat disponibilitatea de a achita diferența care reprezintă o însemnată sumă și pentru care nu a înțeles să conteste,
- titlul executoriu în temeiul căruia urmează să fie executată reclamanta nu a fost analizat din punct de vedere al legalității de către o instanță de judecată.
Față de aceste motive, reclamanta solicită să se constate întemeiată cererea sa și să se dispună admiterea ei.
2. Argumentele pârâtului:
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 22.04.2009 (atașată la fila 74-76 dosar), pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru contribuabilii mijlocii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare formulată de reclamantă privind executarea actelor administrativ fiscale: raport inspecție fiscală nr.5055/26.02.2009, decizia de impunere nr.15/26.02.2009, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.16/26.02.2009, raport inspecție fiscală nr.5030/26.02.2009, decizia de impunere nr.17/27.02.2009 și decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.18/27.02.2009. A solicitat respingerea cheltuielilor de judecată ca nefondate.
Pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate întrucât contestatoarea nu și-a justificat temeinic cererea de suspendare și nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor în care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ fiscal, condiții prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
În fapt, pârâta a arătat că prin acțiune reclamanta precizează că înțelege să solicite suspendarea în parte a actelor administrative fiscale, doar pentru suma de 735.671 lei, care derivă din Decizia nr. 15/26.02.2009 (respectiv pentru sumele de 252.788 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 253.599 RON, reprezentând dobânzi la acest impozit și pentru suma de 13.904 RON, reprezentând penalități la acest impozit) și Decizia de impunere nr. 17/27.02.2009 (respectiv pentru sumele de 192.119 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată suplimentară, 18.764 RON și 4497 RON, reprezentând penalități la plata taxei pe valoarea adăugată).
Se mai arată, în cuprinsul întâmpinării, că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, respectiv acțiunea să fie formulată pentru o cauză bine justificată, astfel încât suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, care să nu poată fi oprită decât prin suspendarea actului administrativ de impunere.
Pârâta apreciază că se impune obligarea societății reclamante să depună o cauțiune de 20% din cuantumul sumei contestate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, modificat și completat întrucât depunerea efectivă a cauțiunii reprezintă o condițiea priori, esențială și obligatorie de admisibilitate a cererii de suspendare.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă putând eventual suspenda executarea dacă depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei.
De asemenea, pârâta consideră că instanța de fond are obligația de a analiza temeinic, bazat pe probe, cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, pentru a constata îndeplinirea cumulativă a condițiilor arătate de petentă în acțiunea sa, condiții prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004, simpla promovare a acțiunii în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi suficientă pentru a considera îndeplinită condiția cazului bine justificat.
În ipoteza admiterii tuturor cererilor de suspendare atunci când s-a promovat acțiunea în contencios administrativ, s-ar ajunge ca în toate cauzele de contencios administrativ se contestă toate actele fiscale cele două condiții să fie îndepliniteab initio, din chiar momentul formulării acțiunilor, ceea ce ar conduce la aplicarea forțată, în toate cazurile a dispozițiilor art.14 din Legea nr. 554/2004 și să se pronunțe încheieri de suspendare a executării tuturor actelor administrativ fiscale. Or, legiuitorul nu a urmărit acest lucru prin dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004, posibilitatea suspendării executării existând doar în cazuri bine justificate.
Pârâta mai susține că motivarea cererii de suspendare este generală și subiectiv, nu a avut în vedere situația specială dedusă judecății, astfel că este nefondată, solicitând respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală. Suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat nu poate fi acordată de către instanță legal, numai verificând formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004, detașând complet cererea de suspendare de fondul cauzei.
3. Probele administrate în cauză:
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, titlul executoriu nr.251/23.03.2009, somația nr.-/376 din 23.03.2009, decizia de impunere nr.17/27.02.2009, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.18/27.02.2009, raport inspecție fiscală nr.5055/26.02.2009, decizia de impunere nr.15/26.02.2009, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.16/26.02.2009, raport inspecție fiscală nr.5030/26.02.2009 și contestația înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabilii mijlocii sub nr.6726/19.03.2009.
4. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Cu privire la condiția depunerii cauțiunii în prezenta cauză, instanța precizează că art. 215 Cod de Procedură Fiscală prevede următoarele:
(1) "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
5. Analiza instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la condiția depunerii cauțiunii în prezenta cauză, instanța reamintește că, potrivit art. 215 alin. 2 teza a doua Cod de Procedură Fiscală,"instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Instanța reține, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, obligativitatea depunerii de către reclamanta care solicită suspendarea actului administrativ fiscal a unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În speță, această condiție a fost îndeplinită, "" depunând la dosar, la fila 86, înscrisul constatator al plății efectuate cu titlul de cauțiune în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în cuantum de 73.567 RON, în favoarea Casei de Economii și Consemnațiuni - Sucursala T, pentru suma totală de 735.671 lei RON.
În consecință, instanța constată că reclamanta a îndeplinit obligația consemnării cauțiunii stabilite de instanță.
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate mai sus, instanța observă că prin Decizia nr. 15/26.02.2009 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligația de plată a sumelor de 252.788 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 253.599 RON, reprezentând dobânzi la acest impozit și de 13.904 RON, reprezentând penalități la acest impozit).
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale menționate mai sus până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere menționată mai sus.
În acest sens, instanța constată că reclamanta a făcut dovada că a formulat o contestație împotriva actelor administrativ fiscale menționate mai sus, contestație care a fost înregistrată la data de 19.03.2009 la organul emitent al actului atacat și care a fost depusă în copie la filele 66-70 dosar.
Instanța constată, de asemenea, că această contestație nu a fost soluționată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T până la data pronunțării prezentei hotărâri.
În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin actele administrativ fiscale menționate mai sus au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în cuantum total de 1.778.570 RON, din care reclamanta contestă legalitatea stabilirii sumelor de 192.119 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată suplimentară, 18.764 RON și 4497 RON, reprezentând penalități la plata taxei pe valoarea adăugată (stabilite prin decizia de impunere nr. 17/27.02.2009), precum și a sumelor de 252.788 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 253.599 RON, reprezentând dobânzi la acest impozit și de 13.904 RON, reprezentând penalități la acest impozit (stabilite prin decizia de impunere nr. 15/26.02.2009).
Instanța constată că punerea în executare a acestor acte administrativ fiscale implică indisponibilizarea unei sume totale de 1.778.570 RON din fondurile reclamantei.
Reclamanta a plătit o parte din acest debit, contestând numai legalitatea impunerii pentru suma de 735.671 lei.
Instanța constată că suma de 1.778.570 RON impusă reclamantei prin actul administrativ în litigiu depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale reclamantei, având în vedere datele indicate anterior.
Sub acest aspect, instanța apreciază că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la falimentarea societății reclamante, cu paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de aceasta, din lipsa fondurilor necesare desfășurării activității.
O atare consecință ar echivala cu acordarea posibilității organului fiscal să impute unui contribuabil plata unei sume de bani care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale acestuia și, procedând la executarea silită imediată, să împiedice contribuabilul respectiv să conteste efectiv actul de impunere, prin lipsirea acestuia de resursele financiare necesare desfășurării activității ulterioare, chiar prin provocarea iminentă a unei stări de insolvență.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
Or, în condițiile în care instanța are obligația examinării ulterioare a legalității aceluiași act administrativ (pentru a soluționa cererea de anulare a acestui act), analizarea - cu prilejul soluționării suspendării executării - a împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ" poate ridica suspiciuni rezonabile în privința imparțialității instanței, în cazul în care aceeași instanță va soluționa și fondul litigiului, respectiv cererea de anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Pe de altă parte, având în vedere că art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ impun analizarea existenței cazului bine justificat cu prilejul suspendării executării actului administrativ atacat, instanța are obligația de a examina această condiție.
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta a criticat decizia de impunere în litigiu, invocând ca motiv de nelegalitate a acestui act, inexistența obligației de facturare a unor sume pretins primite cu titlul de chirie, în condițiile în care reclamanta nu a mai primit astfel de sume de la beneficiar în perioada octombrie - decembrie 2004
În speță, este în litigiu, așadar, un venit obținut din chirii a cărui existență este contestată de reclamantă și în privința căruia organul fiscal pretinde că trebuia perceput și în perioada ulterioară expirării contractului de închiriere.
Or, din cuprinsul actelor fiscale contestate nu rezultă care au motivele care au determinat organele fiscale să rețină existența unei obligații fiscale aferente unui venit a cărui existență este discutabilă.
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiție existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea parțială a executării deciziilor de impunere nr. 17/27.02.2009 (respectiv pentru sumele de 192.119 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată suplimentară, 18.764 RON și 4497 RON, reprezentând penalități la plata taxei pe valoarea adăugată) și nr. 15/26.02.2009 (respectiv pentru sumele de 252.788 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 253.599 RON, reprezentând dobânzi la acest impozit și pentru suma de 13.904 RON, reprezentând penalități la acest impozit), ambele emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale menționate mai sus.
Instanța va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actelor administrativ fiscale menționate anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta "", cu sediul în mun. T, strada -, nr. 8, județ T, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în mun. T, Bulevardul din 1989 nr. 15.
Dispune suspendarea parțială a executării deciziilor de impunere nr. 17/27.02.2009 (respectiv pentru sumele de 192.119 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată suplimentară, 18.764 RON și 4497 RON, reprezentând penalități la plata taxei pe valoarea adăugată) și nr. 15/26.02.2009 (respectiv pentru sumele de 252.788 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 253.599 RON, reprezentând dobânzi la acest impozit și pentru suma de 13.904 RON, reprezentând penalități la acest impozit), ambele emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale menționate mai sus.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./12.06.2009
Tehnored. /4 ex./12.06.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
