Anulare act administrativ fiscal. Sentința 160/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.07.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr.160
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Comunitatea Creștină A, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect modificarea deciziei nr. 1648/6.03.2008 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă secretar în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei din 6 martie 2008 și acordarea de despăgubiri pentru imobilul demolat, susține că nr.OUG 94/2000 care exclude de la despăgubiri imobilele demolate este neconstituțională, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Arad sub nr.1081/108/24.04.2008, reclamanta Comunitatea Creștină Aac hemat în judecată Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând modificarea deciziei nr. 1648/6.03.2008 emisă de această pârâtă, în sensul admiterii cererii reclamantei de retrocedare cu nr.-/C/20.01.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea respectivă a solicitat pârâtei acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Municipiul A,-, înscris în cartea funciară nr.14337 A, compus din clădire de biserică și terenul aferent acesteia, în suprafață de 1422. clădire care a fost demolată.
Reclamanta a apreciat că respingerea cererii sale încalcă grav drepturile sale întrucât, în condițiile în care clădirea era demolată, este normal și firesc să se acorde despăgubiri pentru acest imobil, în caz contrar fiind prejudiciați prin preluarea de către Statul Român a clădirii și a terenului respective în mod abuziv și fără a primi vreo despăgubire.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.
2. Argumentele pârâtei:
Prin întâmpinarea depusă la ribunalul Arad la termenul din 2.06.2008, atașată la filele 21-25 din dosarul Tribunalului Arad, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 20 ianuarie 2006, în temeiul actelor normative amintite anterior, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare cu nr.-, a fost depusă solicitarea Comunității Creștine A de aplicare a măsurilor reparatorii pentru clădirile ce au fost situate în Municipiul A, Bulevardul - nr. 38, înscrise în nr. 14337, nr. top. 272/a/2.
Analizând dosarul intern aferent cererii de retrocedare amintite, Comisia specială de retrocedare a constatat faptul că cererea de retrocedare nu se încadrează în prevederile nr.OUG94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, potrivit art. l din ordonanța amintită coroborat cu pct. 3 din Normele Metodologice corespunzătoare art. l din nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, construcțiile demolate nu intră sub incidența ordonanței amintite.
În acest context, pârâta precizează că pentru imobil, teren, situat în Municipiul A, județul A, înscris în nr. 14337, nr. top. 272/a/2, la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare au fost depuse alte două cereri de retrocedare, respectiv cererea de retrocedare nr. 1162/30.01.2003 și cererea de retrocedare nr. -/C/20.01.2006.
Asupra acestor cereri de retrocedare Comisia specială de retrocedare se va pronunța printr-o Decizie distinctă.
În ceea ce privește susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în
judecată cu privire la faptul că decizia Comisiei speciale de retrocedare de a nu acorda despăgubiri pentru construcțiile demolate ar încălca grav drepturile legale pe care aceasta le are, precizează următoarele:
Domeniul de aplicare al nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl constituie imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2 din acest act normativ. Sunt în acest sens prevederile art. l alin.(l) din acest act normativ.
Totodată, conform art. l alin. (3) din ordonanța amintită, sunt imobile, în sensul acestei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În ceea ce privește construcțiile demolate, la punctul 3 din Normele metodologice aferente art. l din nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Norme metodologice aprobate prin nr.HG1164/2002, modificată și completată prin nr.HG1094/2005, se prevede expres faptul că: "Nu intră sub incidența Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, - construcțiile demolate."
Prin urmare, normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vin să statueze exact și concret diversele interpretări ale legii. nr.OUG94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, pârâta subliniază faptul că nr.OUG94/2000, republicată reglementează restituirea, în procedură administrativă a imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România, iar legiuitorul a uzat de dreptul său de a aprecia întinderea si amploarea măsurilor pe care le-a stabilit prin lege.
În consecință, analizând aceste prevederi legale, se poate concluziona că imobilele, construcții demolate, nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, arată pârâta, problematica construcțiilor demolate pentru care există cereri de restituire în echivalent în temeiul OUG94/2000 a făcut obiectul Deciziilor nr. 911 din 18 octombrie 2007 si Nr. 596 din 19 iunie ale Curții Constituționale, anexate întâmpinării.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere faptul că decizia Comisiei speciale de retrocedare a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta Comunitatea Creștină A și menținerea Deciziei nr.1648/06.03.2008.
3. cauzei:
Reclamanta Comunitatea Creștină Aaî nregistrat cererea de chemare în judecată la ribunalul Arad sub nr.1081/108/24.04.2008.
Prin sentința civilă nr.217/16.06.2008, Tribunalul Arada dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal.
În motivarea soluției, instanța a invocat dispozițiile art.3 alin.7 din nr.OUG 94/2000, conform cărora deciziile Comisiei Speciale de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, iar potrivit art.10 alin.1 teza a ll-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează pe fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea organică specială nu se prevede altfel.
Având în vedere calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, în conformitate cu dispozițiile art.3 pct.1 raportat la art.158 și 159 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția de necompetență și a trimis cauza Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal la data de 17.07.2008, sub același număr de dosar -.
4. Excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă:
În această cauză, la termenul din 12.11.2008, la cererea reclamantei, care a invocat excepția de neconstituționalitate a art.1 alin.1, 2 și 3 din nr.OUG 94/2000, Curtea de APEL TIMIȘOARAa sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acestei excepții, suspendând judecarea cauzei, conform art.29 alin.5 din Legea nr. 47/1992, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Prin Decizia nr. 357 din 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2387/D/2008 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2009, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat"că autorul acesteia consideră că textele legale criticate afectează dreptul de proprietate privată prin aceea că lăcașele de cult și clădirile demolate sunt exceptate de la restituire. În realitate, se urmărește completarea textului de lege în așa fel încât și aceste imobile să fie incluse în reglementarea contestată. Or, o astfel de cerere excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În urma soluționării excepției de neconstituționalitate, cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se termen la 25.05.2009, când a fost soluționată pe fond.
5. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
În privința reglementărilor privind condițiile restituirii imobilelor aparținând cultelor religioase către foștii proprietari, instanța constată că, potrivit art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România,"imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
Conform art. 1 alin. 3 și 4 din același act normativ, "sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiileexistente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.
(4) În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile."
6. Analiza instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta critică decizia nr. 1648/6.03.2008 a Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România pe considerentul că aceasta nu a dispus acordarea de despăgubiri reclamantei pentru clădirea preluată de Statul Român odată cu terenul înscris în Cartea Funciară nr. 14337, clădire care a fost demolată după preluarea imobilului în proprietatea Statului Român.
Instanța subliniază că drepturile reclamantei la retrocedarea imobilelor preluate de Statul Român sunt reglementate de Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
În consecință, limitele acordării eventualelor despăgubiri cuvenite reclamantei sunt reglementate conform dispozițiilor acestui act normativ. Instanța subliniază, astfel, că art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 prevede că "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, se retrocedează foștilor proprietari,în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
De asemenea, conform art. 1 alin. 3 teza I din același act normativ, "sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență,construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În speță, reclamanta solicită însă acordarea de despăgubiri pentru o construcție care a fost demolată și care nu mai exista în natură la data formulării cererii de restituire.
Or, potrivit textului legal citat, nu sunt imobile, în sensul de Ordonanței de Urgență nr. 94/2000, decât"construcțiile existente în natură", iar nu și construcțiile care au fost demolate.
Prin urmare, în raport cu aceste dispoziții legale, instanța apreciază că decizia nr. 1648/6.03.2008 a Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În consecință, cererea de anulare a acestei decizii este nefondată, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta Comunitatea Creștină în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Comunitatea Creștină A, cu sediul în mun. A,-, județ A, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în municipiul B,-, sector 1, având ca obiect modificarea deciziei nr. 1648/6.03.2008 emisă de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./16.06.2009
Tehnored. /4 ex./26.06.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
