Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 2/
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e munca M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 112/20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât Institutul Teritorial d e Muncă M prin consilier juridic și intimata-reclamantă Târgu-M prin - în calitate de administrator. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, în temeiul disp.art.301, 303 Cod procedură civilă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei prin chitanța aflată la fila 9 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
De asemenea, se mai constată depunerea de către recurent a copiei Sentinței civile nr.5162/23.06.2009 a Judecătoriei Târgu -M, în argumentarea susținerilor.
Reprezentanții ambelor părți, declară că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate și în consecință respingea acțiunii formulată de ca nefondată. Susține în instanță că persoanele despre care face vorbire în motivarea cererii de recurs, respectiv, și, șoferii la societatea reclamantă " au desfășurat activitate pentru această societate într-un interval de timp foarte, motiv pentru care consideră că instanța de fond a apreciat eronat atunci când a reținut că în cazul de față avem de a face cu o activitate sporadică.
Reprezentantul intimatei-pârâte cere, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 112/20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a fost admisă în parte cererea precizată de reclamanta " " în contradictoriu cu pârâtul ITM M și, în consecință, și a anulat măsura încheierii în formă scrisă și înregistrarea la ITM a contractelor individuale de muncă pentru următoarele persoane:, și, măsură dispusă la punctul 1 din procesul - verbal de control nr. 20312/11.03.2008 și Anexa 3 la procesul - verbal de control.
A menținut celelalte măsuri dispuse prin actul de control atacat.
A anulat petitul din cererea de chemare în judecată referitoare la suspendarea executării actului, ca netimbrat.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 09.10.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat instanței anularea procesului verbal de control nr. 20312/11.03.2008 ca netemeinic și nelegal susținând că, deși prin acest act s-a reținut că cele 10 persoane depistate la unitatea reclamantei s-ar fi aflat în raporturi de muncă cu societatea reclamantă, persoanele în cauză nu au beneficiat de drepturi salariale, iar prestațiile acestora nu s-au efectuat în baza unui consimțământ ca element al contractului de muncă potrivit art. 16 din Codul muncii. Totodată, susține că înscrisurile reținute de organul de control sunt înscrisuri contabile care nu fac dovada existenței unor contracte de muncă încheiate cu persoanele în cauză.
De asemenea, a solicitat și suspendarea executării actului administrativ atacat.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, se arată în continuare în hotărârea atacată, a solicitat respingerea acțiunii, faptele fiind stabilite pe baza declarației date de administratorul societății și a verificărilor documentelor existente la societate, cum ar fi facturi, chitanțe, ordine de plată, ordine de deplasare, scrisori de transport internațional, toate acestea conducând la concluzia că sunt încălcate dispozițiile art. 16 Codul muncii. Astfel, reclamanta, susține pârâta, avea obligația încheierii contractelor de muncă cu cele 10 persoane.
În ce privește solicitarea mandatarului reclamantei, de a se lua act de renunțarea la capătul de cerere privind suspendarea executării, instanța a respins cererea pe motiv că mandatarul nu a prezentat o procură specială în acest sens. În schimb, a reținut că nu a fost timbrată această cerere, astfel că a dispus anularea ei.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că în urma controlului efectuat, finalizat prin procesul - verbal 20312/11.03.2008, organele de control au dispus mai multe măsuri pentru reclamantă, și anume încheierea în formă scrisă și înregistrarea la ITM Mac ontractelor individuale de muncă cu cele 10 persoane; întocmirea și depunerea la ITM Mad ovezilor de calculare a drepturilor salariale și a declarațiilor fiscale privind stabilirea comisionului de 0,75% aferente perioadelor lucrate pentru cele 10 persoane; întocmirea regulamentului intern conform art. 258 Codul muncii; întocmirea regulamentului intern conform art. 8 alin. 1 și art. 12 lit. a din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați; întocmirea corectă a foilor colective de prezență și respectarea prevederilor dispozițiilor art. 132 din Codul muncii.
Din toate aceste măsuri, instanța reține că reclamanta a atacat doar măsura privind obligarea încheierii contractelor de muncă.
În raport cu această faptă, instanța constată că aceasta a fost dovedită, și anume primirea la lucru a 10 persoane fără forme legale, și ea rezultă din declarația administratorului societății reclamante, coroborată cu documentele contabile existente în arhiva societății din care reiese că cele 10 persoane au fost folosiți ca șoferi de către reclamantă în curse externe ori ca însoțitori ai șoferilor titulari angajați. de transport aveau caracter sporadic.
Prima instanță arată, în considerentele hotărârii atacate, că cele 10 persoane au refuzat oferta reclamantei de angajare, din diverse motive (unii aveau loc de muncă). Or, susține prima instanță, măsura obligării la încheierea contractului individual de muncă este una excesivă, deoarece încheierea unui contract de muncă presupune existența unui acord de voință al ambelor părți, existență ce nu a fost dovedită din moment ce cele 10 persoane nu și-au dat consimțământul pentru încheierea contractului individual de muncă. Din acest motiv, instanța de fond argumentează că fapta este sancționabilă contravențional, însă nu întotdeauna sancțiunea contravențională trebuie însoțită și de o sancțiune complementară, respectiv încheierea retroactivă a contractelor individuale de muncă cu persoane ce refuză acest lucru. Totodată, mai reține că aceste persoane și-au desfășurat activitatea sporadic și nu neîntrerupt. Așadar, conchide instanța de fond, măsura nu poate produce efecte și nu poate fi realizată în lipsa acordului de voință pentru 7 dintre aceștia, constatând că pentru trei dintre ei s-a încheiat contract individual de muncă.
Față de această hotărâre a declarat recurs, în termen, pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea integrală a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii introductive de instanță. În motivele recursului se invocă ca temeiuri de drept, ce ar conduce la respingerea acțiunii introductive de instanță și la menținerea actului atacat de intimată, respectiv art. 16 alin. 1, 35, 38 și 80 din Legea nr. 53/2003, precum și art. 1 din Legea nr. 130/1999.
La dosar, recurenta a depus și sentința civilă nr. 5162/23.06.2009, dată de Judecătoria Târgu Mureș în dos. nr-, prin care s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată de și s-a dispus menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria 7148 nr. 8642/11.03.2008 ( 13 - 18).
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a înscrisurilor depuse la dosar de recurentă, dar și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză s-a solicitat, de către intimată prin acțiunea introductivă de instanță, doar anularea măsurilor dispuse de punctul 1 din Anexa 3 privind obligarea încheierii în formă scrisă și înregistrarea la pârâtul recurent a contractelor individuale de muncă pentru cele 10 persoane, parte a procesului verbal nr. 20312/11.03.2008 emis de pârâta recurentă.
Cum reclamanta intimată nu a formulat recurs, și cum în parte punctul 1 al Anexei 3 al procesului a fost menținută (cu privire la 3 persoane, față de care ulterior emiterii procesului verbal intimata a încheiat contracte individuale de muncă), instanța de recurs își va limita cercetarea asupra fondului cauzei, pe cale devolutivă, doar asupra punctului 1 al Anexei 3 al procesului verbal nr. 20312/11.03.2008 emis de recurentă, și doar privind pe cele 7 persoane.
Așadar, din sentința civilă nr. 5162/23.06.2009 a Judecătoriei Târgu M, prin care a fost respinsă plângerea contravențională privind constatarea și sancționarea contravențională a faptelor consemnate sentința civilă nr. 5162/23.06.2009, dată de Judecătoria Târgu Mureș în dos. nr-, formulată de și s-a dispus menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria 7148 nr. 8642/11.03.2008. această hotărâre judecătorească tratează tocmai asupra sancțiunii contravenționale aplicate de recurentă pentru că intimata ar fi angajat 10 persoane fără forme legale, în fapt fiind vorba de aceeași faptă pentru care, prin actul administrativ atacat, s-au stabilit anumite măsuri pe care intimata trebuie să le ia, și anume de încheiere în formă scrisă și înregistrarea la recurent a contractelor individuale de muncă.
Din acest punct de vedere, hotărârea judecătorească reprezentată de sentința civilă 5162/23.06.2009 a Judecătoriei Târgu M, fără îndoială se constituie într-o probă la dosar prin care se consfințește o stare de fapt ce nu mai poate fi negată, și anume că constatarea recurentei, cu privire la munca a 10 persoane "la negru", este una reală.
De aici se poate induce ideea conexă potrivit căreia obligația angajatorului este aceea de a încheia contract individual de muncă cu cele 10 persoane față de care s-a constatat că au prestat muncă în folosul angajatorului ilegal.
De altfel, angajatorul, intimata din prezenta cauză, a și procedat parțial la îndeplinirea măsurilor dispuse prin actul administrativ atacat, și anume încheierea a 4 contracte individuale de muncă cu cele 3 persoane din cele 10 persoane.
Pentru celelalte 7 persoane, instanța de recurs constată că măsura dispusă de recurentă, prin actul administrativ atacat, este una corectă și în acord cu dispozițiile legale.
Astfel, chiar dacă cele 7 persoane erau angajate cu contract individual de muncă la alte persoane juridice, potrivit art. 35 alin. 1 din Codul muncii aceste persoane puteau cumula mai multe funcții, în baza unor contracte individuale de muncă încheiate cu fiecare persoană juridică în parte.
recurentei este corectă, și anume că în chiar ipoteza în care cele 7 persoane, constatate că au desfășurat "muncă la negru", nu doresc încheierea contractului individual de muncă, obligația încheierii acestor contracte revine deopotrivă angajaților și angajatorului, așa cum prevăd dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul muncii: "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestora sunt lovite de nulitate".
Ca atare, susținerea instanței de fond, cum că în lipsa voinței celor 7 angajați în a încheia contractul individual de muncă, nu poate fi în niciun caz primită tocmai pentru că dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul muncii în mod imperativ interzice acest lucru. Pe de altă parte, nu se poate să nu se observe un lucru simplu: acordul angajatului a existat, atâta timp cât a desfășurat munca la negru, așa încât susținerea primei instanțe este una lipsită de substanță.
Nu în ultimul rând, chiar dacă acest contract individual de muncă este încheiat pe o perioadă determinată de timp, respectiv retroactiv, de la data începerii activității desfășurate de angajați, acest contract, contrar celor susținute de instanța de fond, are fără îndoială efecte atât pentru bugetul general consolidat al statului, respectiv impozitarea potrivit legii a veniturilor realizate, dar și pentru angajat, pentru care angajatorul (desigur, proporțional, și angajatul) se plătesc asigurările sociale de stat, acestea din urmă profitând angajaților.
Pentru toate aceste argumente, instanța va admite recursul formulat de pârâta Inspecția Teritorială de Muncă M și, pe cale de consecință, va dispune modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul că va respinge integral acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamanta intimată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Inspectoratul Teritorial d e Munca M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 112/20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată și în consecință respinge acțiunea formulată de, cu sediul ] Târgu M,-/18, județul
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./15.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
