Anulare act administrativ . Decizia 511/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.511/CA
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de Consiliul Local Municipal B, cu sediul în B, str.! -, nr.21, județul V, în contradic toriu cu C " " SRL B ș:a, împotriva deciziei nr. 361/ din 9 iulie 2008 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura completă.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 10 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra contestației în anulare de față, reține cele ce urmează.
Prin sentința civilă nr.417/CA/17.12.2007, Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea formulată de reclamantele C" "L, C""SRL, C" TRANS"SRL, C""SRL, și, în consecință a obligat pârâtul Consiliul Local B la a înregistra pe reclamante în Registrul Special de Autorizare ca operatori de transport public de persoane prin curse regulate în municipiul S-a respins acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta și s-a anulat acțiunea formulată de reclamanta C""SRL.
În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că, prin contractul de asociere autentificat de Biroul Notarului Public sub nr.335 din 27
ianuarie 2004, mai multe societăți comerciale, printre care și reclamantele, au constituit o asociație ce avea ca obiect de activitate activități de transport.
Asociația"B Trans 2004" a participat la licitația organizată de Consiliul Local al Municipiului B privind concesionarea transportului public local de călători cu mijloace de transport în municipiul B, iar la data de 22.05.2005 s-a încheiat contractul de concesiune nr.570.
Pentru concesionar contractul a fost semnat de C""SRL.
Reclamantele, ale căror mijloace de transport au fost selectate pentru a participa la transportul public de călători în municipiul B, au refuzat încheierea acestor contracte de asociere în participațiune motivat de faptul că membrii asociației nu au convenit încheierea acestor contracte, că aceste contracte conțineau clauze de neacceptat și pentru că prin semnarea acestor contracte s-ar recunoaște că adevăratul beneficiar al contractului de concesiune este C""SRL
-2-
Reclamantele, însă, nu au mai fost înscrise în graficul de transport deși mijloacele de transport ale acestor societăți au fost selectate de comisia constituită la nivelul Primăriei B în vederea concesionării transportului public de călători în municipiul
Ulterior, prin sentința civilă nr.2245/04.12.2006, rămasă definitivă, C""SRL Baf ost obligată să înscrie societățile reclamante în graficul de transport, motivat de faptul că, potrivit contractului de asociere în participațiune și nu de colaborare, cum și în această cauză se sugerează, asociații secundari, au aceleași drepturi și obligații ca și C""SRL, reprezentanta reclamantelor, și în privința înscrierii în sensul mai sus arătat.
Așa cum reiese din contractul de concesiune nr.570/22.09.2005, părțile contractante sunt pârâții Consiliul Local B și Primarul Municipiului B și Asociația"Trans B 2004", prin reprezentant legal C""SRL, iar obiectul acestuia îl constituie transportul în comun.
Rațiunea instanței atunci când a pronunțat hotărârea sus indicată rămâne valabilă și la această dată, în sensul că acel contract de concesiune dă drepturi și obligații deopotrivă tuturor membrilor asociației, nu doar reprezentantului lor, în speță C""SRL. așa cum reiese din susținerile pârâților, confirmate de răspunsul înscris cel puțin în adresa nr.14580/25.07.2007(fila 15).
Reclamanții s-au adresat celor două instituții pârâte în sensul celor înainte spuse, răspunsul fiind negativ, motivat de incompleta documentație necesară, însă și cu recomandarea de a se adresa reprezentantului lor pentru eliberarea autorizațiilor de execuție pentru traseu.
Prima instanță a considerat că răspunsul primit de reclamante, într-adevăr, nu îndeplinește elementele unei hotărâri în sensul legal al acestui termen, însă în condițiile în care competența de soluționare rămâne în sarcina acestuia, poate fi, după opinia instanței, apreciată ca un refuz nejustificat, dovedit în cauză, având în vedere disp.art.68 pct.5 lit.g din Legea nr.215/2001, potrivit căruia Primarul are, în principal, atribuția de a angaja respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și, printre altele, și emiterea avizelor, acordurilor și autorizațiilor prevăzute de lege.
Ca urmare, prin neîndeplinirea obligației sale legale, concretizată prin refuzul său de a da curs cererii, reclamantelor li s-a cauzat un prejudiciu în drepturile legitime ale lor, prejudiciu care trebuie reparat prin obligarea instituțiilor pârâte la înregistrarea reclamantelor în Registrul special și la eliberarea autorizațiilor.
Față de pârâta, instanța a reținut că acțiunea nu poate fi primită, întrucât aceasta nu are competențe directe în soluționarea cererilor, ci primele două pârâte, așa încât nu poate fi reținută o culpă a acesteia.
În privința reclamantei C""SRL, la dosarul cauzei aceasta apare ca reclamantă în cauză, însă cererea introductivă nu a fost semnată, parafată de reprezentantul legal, care nu s-a prezentat nici în cursul judecății, așa încât acțiunea formulată de această reclamantă fost anulată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Primarul Municipiului B și Consiliul Local al Municipiului B, cu motivarea că, în primul rând, că hotărârea atacată a fost pronunțată doar în contradictoriu cu Consiliul Local B, deși parte a fost și Primarul municipiului B, că, în al doilea rând, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă în contradictoriu cu Primarul, conform art.7 alin.1 din Legea nr.262/2007 de modificare și completare a Legii nr.554/2004, că, în al treilea rând, în cauză nu este competentă instanța de contencios administrativ, reclamantele solicitând anularea"deciziei", prin care li s-a respins cererea adresată Consiliului Local B, înscris ce nu poate fi considerat act administrativ, instanța însăși reținând că răspunsul formulat de către Consiliul Local nu îndeplinește elementele unei"hotărâri", ci l-a încadrat ca refuz nejustificat al instituției. Nu sunt însă
-3-
îndeplinite condițiile impuse de art.2 lit."i", astfel încât răspunsul dat nu constituie un refuz explicit dat într-un exces de putere, ci un răspuns imediat și fundamentat în drept.
În al patrulea rând, au mai susținut recurenții că nu au fost analizate motivele invocate în apărare, că, în cauză nu s-a făcut dovada prejudicierii societăților reclamante și nici a interesului actual al cererii acestora, acțiunea fiind prematur introdusă. Deși apărarea se întemeiază pe lipsa normelor metodologice de aplicare a Legii nr.92/2007, care făcea imposibilă aplicarea noilor dispoziții cu privire la competențe în privința transportului public, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Prin Hotărârea nr.303/30.11.2007, Consiliul Local al Municipiului Baa probat înființarea Compartimentului de Transport în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Deși Tribunalul Vasluia obligat Consiliul Local al Municipiului B să înregistreze pe reclamante în Registrul special de autorizare ca operatori de transport public de persoane prin curse regulate și să le elibereze autorizații de execuție pentru traseu, sentința nu poate fi adusă la îndeplinire întrucât compartimentul nou înființat nu poate funcționa în lipsa autorizației emisă de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale incidente, Curtea a apreciat că recursul declarat de către Primarul Municipiului B este tardiv, iar cel formulat de către Consiliul Local al Municipiului B este nefondat.
Sentința nr.417/CA/17.12.2007 a Tribunalului Vasluia fost comunicată Primarului Municipiului B la data de 12.02.2008 (fila 145 dosar fond), iar recursul acestuia a fost înregistrat la data de 29.02.2008, ultima zi de primire fiind 28.02.2008, zi lucrătoare.
Nu se poate primi susținerea potrivit căreia cele două recursuri ar fi fost expediate cu același plic, aflat la fila 23, acesta purtând doar ștampila Consiliului Local B, fiind expediat în termen, la 27.02.2008, ceea ce explică și înregistrarea recursului Consiliului Local B la data de 28.02.2008.Ca atare, plicul aflat la fila 23 din dosar face dovada introducerii în termen doar a recursului declarat de către Consiliul Local B, ale cărui motive urmează a fi examinate în cele ce urmează.
Prin cererea adresată instanței la data de 06.09.2007, reclamantele au stabilit cadrul procesual, chemând în judecată pe pârâții Consiliul Local B prin Primar și pe, în calitate de șef al Compartimentului Reglementări Transporturi din cadrul Primăriei B și reprezentant al Comisiei de Autorizare a Operatorilor de Transport Public Local de Călători.
Citarea separată a Primarului Municipiului B poate fi apreciată doar ca o eroare de procedură, atât timp cât cadrul procesual este cel evidențiat prin cererea de chemare în judecată, cadru ce nu a fost discutat ori modificat pe parcursul procesului. De altfel, în încheierea de ședință se face mențiune și despre Primăria B, ca pârâtă, entitate ce nu a fost chemată în judecată în această calitate și nu a figurat pe citativ.
În consecință, Curtea a apreciat că sentința instanței de fond a fost corect pronunțată în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată prin acțiunea introductivă: Consiliul Local B prin primar și pârâta
În considerarea acelorași aspecte privind determinarea pârâților din proces, s-a considerat că apare ca neîntemeiată și cea de a doua critică, referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile cu Primarul Municipiului
S-a considerat că nici critica privind pronunțarea sentinței cu încălcarea competenței nu este fondată.Deși prin acțiunea introductivă reclamantele au solicitat"anulareadeciziei", prin care s-a respins cererea de înregistrare în Registrul Special, ca operatori de transport public de persoane și eliberarea autorizației de execuție pentru traseu, instanța de fond a apreciat în mod corect că răspunsul primit de reclamante, prin forma și conținutul său, nu are elementele unei hotărâri în sensul dat de lege, dar poate fi apreciat ca un refuz nejustificat,
-4-
dovedit în cauză. Atât timp cât s-a probat că reclamantele sunt membre ale unei asociații care a participat la licitația organizată de Consiliul Local B privind concesionarea transportului public, concesionară fiind C""L, iar prin sentința nr.2245/04.12.2006, rămasă definitivă, C""L a fost obligată să înscrie societățile reclamante în graficul de transport, corect a apreciat instanța, pe fondul cauzei, că prin contractul de concesiune se drepturi și obligații pentru toți membrii asociației. Nu poate fi primită nici critica formulată de recurent în sensul că nu li se putea răspunde afirmativ reclamantelor decât după apariția normelor metodologice de aplicare a Legii nr.92/2007, lipsa acestora neputând echivala cu inexistența unui cadru legal în considerarea și cu respectarea căruia să se răspundă solicitărilor formulate de reclamante.
În răspunsurile adresate acestora, nu se face referire, așa cum susține recurentul, la o documentație incompletă, ci se menționează expres că operațiunile de înscriere vor fi efectuate numai după apariția normelor metodologice, precum și că serviciul de transport public local din Municipiul Baf ost concesionat conform contractului nr.570/2005.
Instanța de recurs a apreciat că apar ca nefondate și criticile privind imposibilitatea de a aduce la îndeplinire dispozițiile sentinței în lipsa autorizației emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, aceasta fiind o problemă de executare, iar nu de nelegalitate a hotărârii.
Raportat la aspectele reținute, Curtea, prin decizia nr.361/CA/09.07.2008, a respins recursul declarat de Consiliul Local B ca nefondat, iar cel declarat de Primarul Municipiului B ca tardiv, conform art.312 Cod procedură civilă, menținând astfel sentința atacată.
Conform art.274 Cod procedură civilă, recurenții au fost fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimate.
Împotriva hotărârii instanței de recurs, au formulat contestație în anulare Consiliul Local al Municipiului B, în temeiul art.317 alin.1 pct.2 și art.318 alin.1 din Codul d e procedură civilă, motivând că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, respectiv că soluționarea acțiunii era de competența instanței de drept comun și nu a instanței de contencios administrativ, și că instanța de judecată, respingând recursul a omis a cerceta toate motivele de casare invocate.
Analizând criticile conținute în contestația în anulare, raportat la temeiul de drept indicat, Curtea reține că, potrivit art.317 alin.1 Codul d e procedură civilă, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare, pentru motivele expres prevăzute la pct.1 și 2 ale alin.1 din art.317 Cod procedură civilă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În speță, se constată că primul motiv al contestației, vizând necompetența instanței de contencios administrativ, este identic cu cel de al treilea motiv de recurs, analizat și soluționat de instanța de recurs, care a concluzionat, în mod corect, că prima instanță a reținut că cele invocate prin acțiune poate fi calificate ca un refuz nejustificat, ce poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ. Cum condiția obligatorie prevăzută de art.317 alin.1 Cod procedură civilă nu este îndeplinită, contestația în anulare urmează a fi respins ca nefondată pentru cele arătate în primul motiv invocat.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv al contestației, vizând faptul că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze toate motivele de casare invocate, Curtea urmează a respinge contestația și pentru acest motiv având în vedere că, analizând considerentele și dispozitivul hotărârii pronunțată de instanța de recurs, raportat la criticile conținute în cererea de recurs formulată de Consiliul Local al Municipiului, deși contestatorul nu a indicat motivele de casare omise a fi cercetate, nu se constată ca vreunul din motivele de recurs să nu fi fost analizat.
-5-
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și faptul că s-a depus la dosar dovada efectuării cheltuielilor de judecată pretinse, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de Consiliul Local Municipal Bîrlad împotriva deciziei civile nr.361/CA din 09.07.2008 a Curții de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Obligă contestatorul Consiliul Local Bîrlad să plătească intimatelor SC SRL, SC SRL și SRL B câte 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
red. jud.RL/19.11.2008
tehnored. gref.TN/20.11.2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
