Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2056/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2056/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 359/ CA/03.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect suspendare executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în sarcina reclamantei.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 01.10.2008 și respectiv 02.10.2008, intimata a trimis la dosarul cauzei, prin fax și prin poștă întâmpinare.
Curtea, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 359 din 3 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. ll0/.7.02.2008, formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. ll0/7.02.2008 emisă de DGFP B-N, până la soluționarea contestației formulată pe cale administrativă împotriva acestei decizii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, respectiv cererea de suspendare a executării deciziei de impunere s-a solicitat această suspendare a executării pentru decizia de impunere nr. ll0 din 7.02.2008 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, pentru suma totală de l50.037 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere și impozit pe profit în cuantumul sumelor precizate în acțiune.
Reclamanta a mai arătat că a contestat această deciziei pe calea administrativă, dar că prin decizia nr. 22/3l.03.2008 pronunțată în dos.nr.35/2008 de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei, s-a suspendat soluționarea cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii. In aceste condiții, reclamanta s-a considerat îndreptățită a solicita suspendarea executării deciziei de impunere, întrucât așa cum s-a arătat și dovedit în cauză, pârâta a procedat la executarea silită împotriva petentei reclamante și astfel decizia de impunere nefiind soluționată definitiv ca urmare a contestării acesteia se impunea cu prisosință suspendarea executării deciziei de impunere.
Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile suspendării executării actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de impunere nr. ll0/7.02.2008, fiind întrunite condițiile prev.de art. l4 din 554/2004.
Astfel, cererea se poate introduce dacă persoana juridică apreciază că în patrimoniul său se produce un prejudiciu prin executarea actului administrativ fiscal împotriva căruia s-a exercitat contestația pe calea administrativă. Scopul măsurii de suspendare este tocmai acela de a evita producerea unei pagube și, în cazul din speță, trebuie luat în considerare și prin faptul că, așa cum s-a precizat mai sus, contestația împotriva deciziei de impunere nu s-a soluționat definitiv, soluționarea fiind suspendată până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii, astfel că în aceste condiții executarea poate produce un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Actele administrative sub executorii din oficiu și instanța a apreciat că executarea acestora ar putea provoca o pagubă, astfel că suspendarea executării actului s-a apreciat că se impune cu prisosință.
Instanța a constatat că reclamanta s-a conformat dispoziției de a depune o cauțiune în cauză, aceasta depunând cauțiunea în sumă de 22.505,55 lei la termenul din 3 iunie, conform recipisei și a ordinului de plată depusă la dosar (6l-62).
In aceste condiții, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile cerute de art.l4 din 554/2004, privind suspendarea executării actului, astfel că cererea de suspendare s-a admis și, pe cale de consecință, s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. ll0/7.02.2008 emisă de DGFP B-N până la soluționarea contestației formulată pe cale administrativă împotriva acestei decizii.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de intimata - SRL ca fiind neîntemeiată, cu consecința suspendării executării actului administrativ, respectiv a deciziei de impunere nr. 110/7 februarie 2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată următoarele:
Din conținutul hotărârii atacate instanța s-a rezumat doar la a preciza că actele administrative sunt executorii din oficiu și a apreciat că executarea acestora ar putea provoca o pagubă, iar din hotărârea atacată nu se desprind în opinia recurentei motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de a dispune suspendarea și mai mult și acele motive pentru care au fost înlăturate susținerile DGFP B- cu privire la petitul de suspendare.
Potrivit art. 15 coroborat cu art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, aceasta putând dăinui până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios.
Suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de către instanță până la soluționarea cererii, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2008 solicită pe cale de excepție respingerea recursului ca tardiv formulat iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta - SRL prin acțiunea introductivă de instanță formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP B-N a solicitat ca în baza dispozițiilor art. 215 alin 2 Cod procedură fiscală a punctului 11.1 din HG nr. 1050/2004 privind normele metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 raportat la art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală cu nr. 110/07.02.2008 emisă de DGFP B-N- ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ pentru suma de 150.000 lei reprezentând TVA lunar în sumă de 92.945 lei și majorări de întârziere în sumă de 57.092 lei până la soluționarea contestației împotriva acestei decizii formulată pe cale administrativă la organul emitent ce face obiectul dosarului nr. 35/2008 al DGFP B-
Cererea formulată a fost motivată prin invocarea împrejurării că împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestație pe cale administrativă solicitându-se admiterea contestației și desființarea parțială a deciziei iar pârâta a început procedura de executare silită împotriva petentei și prin decizia nr. 22/31 martie 2008 soluționând contestația pe cale administrativă împotriva deciziei de impunere DGFP BN -BIROUL DE SOLUȚIONARE AL CONTESTAȚIILOR a dispus suspendarea soluționării cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Prima instanță a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și reținând că scopul măsurii de suspendare este acela de a evita producerea unei pagube iar în speță trebuie luat în considerare și faptul că soluția împotriva deciziei de impunere a fost suspendată astfel că, în aceste condiții executarea poate produce un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, actele administrative fiind executorii din oficiu, executarea acestora poate produce o pagubă.
S-a mai reținut de asemenea ca fiind îndeplinită și condiția achitării cauțiunii sens în care a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile instituite de art. 14.
Considerentele care au stat la baza pronunțării primei instanțe relevă o interpretare selectivă a condițiilor instituite prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Îndeplinirea obligației instituită în sarcina petentei de achitare a cauțiunii reprezintă o condiție extrinsecă celor instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi apreciată ca fiind suficientă pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activității societății datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională nu poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere situația financiară a reclamantei astfel cum a fost reflectată în documentele prezentate, respectiv cifra de afaceri și evoluția societății.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin înregistrarea contestației întemeiată pe prevederile art 175 Cod procedură fiscală.
Însă,pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ doua condiții: cazul sa fie bine justificat și paguba iminenta.
Susținerea reclamantei potrivit căreia nu datorează întreaga sumă la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție, nu satisface cerințele <LLNK 12004 554 10 202 14 39>dispozițiilor legale invocate în motivarea cererii.
Faptul că suma stabilită prin actul de control este mare și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit exista și o paguba iminentă.
Susținerea potrivit căreia ca o consecință a punerii în aplicare a actului administrativ, reclamanta ar fi în imposibilitatea realizării obiectului de activitate, prin luarea măsurilor asigurătorii care ar impieta asupra activității și a drepturilor salariale, aspecte care determină conturbarea gravă a activității, cu consecințe imprevizibile asupra patrimoniului și de nerecuperat nu pot fi apreciate ca fiind de natură să justifice măsura solicitată având în vedere regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul convențiilor invocate.
Prima instanță a realizat o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente apreciind că doar caracterul executoriu al actului și achitarea cauțiunii sunt de natură să justifice admiterea cererii astfel căsuntem în prezența motivului de recurs prevăzut de art 304 pct 9 pr civ, astfel că în temeiul dispart 312C pr civ va
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 359 din 03 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și rejudecând cauza pentru considerentele enunțate reținând că nu sunt îndeplinite condițiile instituite de lege, respectiv art 14 din Legae contenciosului administrativ, va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 359 din 03 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și rejudecând cauza, respinge acțiunea reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
3 ex./29.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
