Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/CA
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 1112/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în C, str. -. -, nr. 9, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentă în baza delegației depusă la dosar și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat și probe de administrat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, cu mențiunea că decizia de imputare a fost emisă în mod corect.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că nu sunt întrunite elementele răspunderii materiale. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8000/118/13.08.2007 la Tribunalul Constanța reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta C anularea Deciziei nr. 144/16.07.2007 emisă de pârâtă și suspendarea efectelor deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 144/16.07.2007 s-a stabilit răspunderea sa materială pentru un debit de 1.525 lei ca urmare a nerespectării prevederilor legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata sumei de 20.994 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de asigurări sociale.
În opinia reclamantului, decizia contestată este nelegală întrucât nu i-a fost comunicat procesul verbal de control care a stat la baza emiterii acesteia, măsură obligatorie potrivit art.22 pct.8 din OG nr.119/1999, fapt ce i-a încălcat dreptul de apărare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.188 din Legea 188/1999, art. 14 din Legea nr.- și art.22 pct.8 din OG nr.119/1999.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat că împotriva procesului verbal nr. 4072/16.06.2007 au fost formulate obiecțiuni la care Direcția audit Intern și Control a răspuns prin nota -/28.06.2007.
Prin Încheierea 872/10.10.2007 Tribunalul Constanțaa admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr.144/6.07.2007.
Prin Sentința civilă nr. 1112/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamant, cu consecința anulării Deciziei nr. 146/16.07.2007 emisă de pârâtă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, la data de 16.06.2007 a fost încheiat un proces verbal de către Direcția Audit intern și Control din în baza prevederilor OG 119/1999.
În cadrul Măsurii nr. 8 din procesul verbal s-a arătat că angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor a fost făcută fără temei legal și cu nerespectarea prevederilor art. 24 lit. "n" și "2" din HG 13/2004 și art. 4 din Legea 514/2003.
A mai reținut instanța că acest proces verbal nu a fost comunicat reclamantului și că la 16.07.2007 a fost emisă de pârâtă Decizia nr. 144 prin care s-a stabilit răspunderea materială în sarcina reclamantului pentru un debit de 1.525 lei.
Art. 22 pct. 8 din OG 119/1999 arată că împotriva procesului verbal de inspecție încheiat ca urmare a constatării unor abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se poate formula contestație în 15 zile de la comunicare la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate prin decizie motivată care este definitivă. Dacă prin soluționare contestația a fost respinsă, procesul verbal de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal.
Împotriva deciziei se poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ.
Instanța a apreciat că pârâta a emis Decizia nr. 144/2007 cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 22 pct.8 din OG 119/1999 întrucât procesul verbal de inspecție nu a fost comunicat reclamantului în vederea contestării acestuia la structura care a efectuat inspecția în vederea emiterii unei decizii care dacă era de respingere a contestației reprezenta titlu executoriu.
Împotriva sentinței mai sus menționate pârâta Casa Județeană de Pensii Cad eclarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, fără a indica motivele pe care se întemeiază, menționând generic dispozițiile art.3041din pr.civ.
Ca argumente în susținerea recursului pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 22 pct.8 din OG 119/1999, ce nu au fost respectate de instituție.
A mai precizat recurenta că prin procesul verbal de control nr.4072/16.06.2007 s-a stabilit prejudiciul cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat, în cuantum total de 20.944 lei și persoanele responsabile de crearea acestuia. Decizia de imputare a fost emisă în baza dispozițiilor art.73 din Legea nr.188/1999.
Cât privește vinovăția reclamantului, recurenta a susținut că acesta a contribuit la producerea prejudiciului în sensul că în calitate de consilier juridic a întocmit o parte dintre solicitările pentru angajarea unor servicii de asistență juridică, fără a exista temei legal în acest sens.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia contestată de reclamant, prin care s-a stabilit răspunderea materială a acestuia pentru suma de 1.525 lei a fost emisă de pârâtă în temeiul dispozițiilor art.73 din Legea nr.188/1999 și a avut la bază măsurile nr.8-10 din procesul verbal de control nr.4072/16.06.2007 al - CNPAS întocmit în urma efectuării, în temeiul OG nr.119/1999 și HG nr.720/1991, controlului financiar de gestiune asupra administrării mijloacelor materiale și bănești la Direcția Economică, evidența contribuabili din cadrul Casei județene de pensii
Potrivit art.22 (1) din OG nr.119/1999 Ministerul Finanțelor Publice efectuează inspecții ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de operațiuni, în sensul prezentei ordonanțe.
(8) al aceluiași articol prevede că în cazul în care în urma inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestația se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare contestația a fost respinsă, procesul-verbal de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conformLegii contenciosului administrativla curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Nu trebuie confundată inspecția realizată de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art.22 (1) din OG nr.119/1999 cu controlul intern ce reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace. Potrivit anexei 1 la HG nr.720/1991 controlul intern ( propriu ) este de două feluri, control financiar preventiv și control financiar de gestiune.
Având în vedere că procesul verbal din 16.06.2007 a fost întocmit de către inspectori din cadrul Direcției audit intern și control din Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale în urma efectuării controlului financiar de gestiune rezultă că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.22 8 din OG nr.119/1999.
Potrivit pct.17. din anexa la HG nr.720/1991 organele de control vor consemna constatările în acte de control bilaterale (procese-verbale sau note de constatare) pe baza propriilor verificări, cu indicarea prevederilor legale încălcate și stabilirea exacta a consecințelor economice, financiare, patrimoniale, a persoanelor vinovate, precum și măsurile luate în timpul controlului și cele stabilite a se lua în continuare. Persoanele vinovate de abaterile constatate vor fi ascultate cu privire la faptele reținute în sarcina lor (note explicative scrise) și li se vor verifica apărările formulate. În caz de neascultare a persoanei vinovate se va menționa cauza neluării acestei măsuri.
În speță intimatul a recunoscut prin notele scrise depuse la dosar (fila 9) că i s-a solicitat în timpul controlului o notă explicativă.
În ceea ce privește stabilirea răspunderii reclamantului, trebuie menționat că art. 84 din Legea nr.188/1999 reglementează răspunderea civilă funcționarului public în următoarele situații:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Răspunderea civilă delictuală constituie o sancțiune civilă, cu caracter reparator, care intervine în cazul săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, pentru antrenarea acesteia fiind necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.998 din Codul civil, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei.
Dovada elementelor răspunderii civile delictuale se face potrivit regulilor generale din dreptul civil, sarcina probei revenindu-i victimei prejudiciului, în speță pârâtei recurente, potrivit art.1169 civ. și art.129 1 pr.civ.
În speță, angajarea răspunderii civile s-a stabilit în baza procesului verbal nr. 4072/16.06.2007, pct.8-11, întocmit de Direcția de audit din cadrul S prin care s-a reținut un prejudiciu total de 20.994 lei cauzat bugetului asigurărilor sociale de stat, urmare achitării a opt facturi pentru contractele de asistență juridică încheiate de instituția pârâtă.
Recurenta susține vinovăția reclamantului prin faptul că acesta, în calitate de consilier juridic a întocmit o parte din solicitările pentru angajarea unor servicii de asistență juridică fără a exista temei legal în acest sens.
Curtea constată că starea de fapt arătată de recurentă nu era suficientă pentru emiterea deciziei de imputare deoarece pe de o parte, fapta reținută în sarcina reclamantului nu este prin ea însăși producătoare de prejudicii iar pe de altă parte, potrivit normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale aprobate prin Ordinul Nr. 1792 din 24 decembrie 2002 emis de Ministerul Finanțelor Publice, ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1 (2) din Legea nr. 500/2002 sunt autorizați să angajeze, să lichideze și să ordonanțeze cheltuieli pe parcursul exercițiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate, iar plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică de contabil. Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate ale instituției publice.
De asemenea, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și potrivit destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice și cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere că recurenta, în calitate de victimă a pretinsului prejudiciu nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale, Curtea constată că în mod corect s-a dispus anularea deciziei de imputare emisă pe numele reclamantului.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, criticile formulate nefiind de natură să ducă la modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 1112/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -. -, nr. 9.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.MC)
Tehnored.dec.jud. - -
2 ex./11.06.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
