Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 30.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 225
Ședința publică din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei G împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Arad la data de 28.09.2009 în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței din partea reclamantei întâmpinare și copia Dispoziției nr. 18/29.01.2010 a HCL
Față de lipsa părților și având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 3168/108/25.06.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local G și a solicitat anularea în parte a prevederilor Hotărârii nr. 15/08.04.2009, adoptată de pârât.
De asemenea, reclamanta a solicitat și suspendarea executării Hotărârii nr. 15/08.04.2009 emisă de Consiliul Local
Prin Încheierea civilă din data de 28.09.2009, Tribunalul Arada dispus suspendarea Hotărârii nr. 158/8.04.2009 emisă de Consiliul Local G până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantei de suspendare a executării hotărârii, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14,15 din Legea 554/2004, pentru că prin punerea în executare a acestei hotărâri există riscul ca postul pe care-l ocupă în prezent în aparatul propriu al Primăriei G să se desființeze și ca atare să-și piardă locul de muncă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și pe cale de consecință respingerea cererii reclamantei de suspendare a executării Hotărârii CL nr.15/08.04.2009.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ emis de Consiliul local, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, cu motivarea că "prin punerea în executare a acestei hotărâri există riscul ca postul pe care-1 ocupă în prezent in aparatul Primăriei să fie desființat și ca atare să-și piardă locul de muncă".
Este cel puțin hilar să se admită așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință că paguba iminentă invocată de reclamantă este un risc determinat în viitor prin desființarea unui post pe care-l ocupă in cadrul Primăriei, unde lucrează de peste 25 de ani.
Nu se știe să existe o normă juridică care să prevadă că un funcționar public, care până in anul 2000 de la aplicarea Legii nr.188/1999 nici nu avea această calitate, că un post se păstrează în funcție de vechimea funcționarului, cuantificarea vechimii fiind din câte cunoaștem remunerată prin sporul de vechime acordat potrivit legii.
Mai mult din cuprinsul actului administrativ emis de Consiliul local nici nu apare nominalizarea reclamantei, o eventuală încetare a raporturilor de serviciu fiind posibilă nu prin aceasta hotărâre ci printr-un alt act administrativ de execuție emis de Primarul comunei, care este o altă autoritate publică, în drept să numească și să elibereze din funcția publică pe funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului, conform art.63, alin.5 lit. e din Legea nr. 215/2001 rep. respectiv să aplice prevederile art. 99 și art.100 a Legii nr.188/1999 rep. adică în urma reorganizării aprobate de Consiliu local să dispună organizarea unei examinări între funcționarii publici a căror compartimente au fost reorganizate prin reducerea a câte unui post de referent (art.100 alin.3) și cu modificarea corespunzătoare a fișelor posturilor prin delegarea atribuțiilor la funcționarii care rămân în structură, în momentul de față existând un număr cel puțin dublu de funcționari publici pe compartiment cu aceeași funcție in raport cu numărul aprobat de consiliu local, ceea ce justifică reducerea prin delegare a atribuțiilor cu un procent de peste 50%.
Așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar argumentele cererii de suspendare nu țin de legalitatea actului administrativ ci de oportunitatea acestuia, respectiv că un funcționar public nu poate face față la mai multe atribuții decât le are.
Consideră că nu există nici o îndoială cu privire la legalitatea actului emis, în urma avizării acestuia de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin avizul nr.-/21.07.2009 dat în condițiile în care Hotărârea nr.15/08.04.2009 a fost completată și modificată prin Hotărârea nr.31/30.O6.2009,acte depuse la dosarul de judecată.
Din conținutul art.14 alin.(l) al Legii nr.554/2004 rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul sa fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Simpla susținere a reclamatei în sensul că există un risc potențial de a-și pierde locul de muncă, precum și împrejurarea că prin aplicarea hotărârii nu s-ar justifica reducerea activității postului, ceea ce ar perturba grav activitatea administrativă a Primăriei, nu sunt de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Art.14 din Legea 554/2004 în baza căruia a fost introdusa cererea de față stabilește că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Așadar, din textul precizat rezultă că cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, și că pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.
Faptul ca reclamanta a depus o adresă a Primarului comunei referitoare la aplicarea hotărârii consiliului local, acesta fiind o altă autoritate a administrației publice locale, de execuție potrivit art. l alin.2 lit. e din Legea nr.215/2001, și care în loc să pună în aplicare hotărârea consiliului local în condițiile Statutului funcționarului public, așa cum s-a arătat mai sus, precum și potrivit obligației legale ce-i revine prin art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001, își permite să comunice funcționarilor publici că prin reorganizarea activității aparatului de specialitate nu li s-a redus activitatea postului pe care-l ocupă, nu este un argument legal, eventual un abuz al unei alte autorități asupra căruia se va verifica dacă este de natură penală sau contravențională.
Această comunicare depusă la dosar nu dovedește că măsurile dispuse de consiliul local duc la o paguba iminenta asupra reclamantei, ci dimpotrivă paguba este a întregii comunități locale, care plătește taxe și impozite pentru bugetul local de unde se plătesc salarii nejustificate de activitatea unor funcționari publici, mai mulți la număr decât necesar, în condițiile în care atribuțiile acestora sunt stabilite prin legi speciale ce permit delegarea atribuțiilor către orice alt funcționar public, fără ca să fie supraîncărcați. Mai mult situația economică actuală și actele normative în materie de alocații bugetare impun o reorganizare a activității pentru încadrarea în prevederile bugetare a cheltuielilor salariale, până în prezent fiind emise mai multe acte de către Guvernul României cu privire la reducerea acestor cheltuieli.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, iar argumentele precizate de prima instanță în fundamentarea soluției adoptate nu satisfac cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, consideră că hotărârea adoptată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Prin întâmpinare, Primarul comunei, arăt că nu se opune anulării Hotărârii Consiliului local al comunei G nr.15 din 08 aprilie 2009 cu privire la reducerea unor posturi de funcționari publici din aparatul de specialitate al primarului, acele articole referitoare la aceste reduceri nefiind aprobate la inițiativa sa ci ca urmare a amendamentelor propuse de comisiile de specialitate ale Consiliului local, personal solicitând în repetate rânduri revocarea acestor măsuri, aceste posturi fiind necesare pentru instituție, comuna G având o populație de 4500 locuitori și 9 sate arondate, însă majoritatea din Consiliul local refuză revocarea.
În ceea ce privește Dispoziția Primarului nr.l69 din 12 iunie 2009 pe care a emis-o după ce a primit adresa de la Instituția Prefectului Județului A prin care i se comunicat răspunsul la sesizarea făcută cu privire la nelegalitatea adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 15/08.04.2009 cu privire la statul de funcții al Primăriei, măsurile adoptate de consiliul local fiind considerate legale de către Instituția Prefectului Județului A, primarul având obligația de a duce la îndeplinire hotărârile consiliului local potrivit art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001 rep. și de a nu fi sancționat conform art. 118 din Legea nr.215/2001 rep.
Prin Dispoziția Primarului nr.169 din 12 iunie 2009 s-au dispus măsuri de punere în aplicare a Hotărârii Consiliului local nr. 15/08.04.2009 referitoare la modificarea statului de funcții cu privire la reducerea unor posturi de funcționari din cadrul aparatului Primăriei comunei G, fiind prevăzută ca procedură un examen, ce urma să aibă loc în data de 14 iulie 2009 la sediul Primăriei comunei G, examinare ce nu a mai avut loc, acest examen fiind suspendat prin Dispoziția Primarului nr.204 din 13 iulie 2009 pentru o dată ulterioară și apoi anulat prin Dispoziția Primarului nr. 18 din 29 ianuarie 2010, la data prezentă nefiind încetat nici un raport de serviciu în baza Hotărârii Consiliului local nr.15/08.04.2008.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Consiliul Local al comunei G prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin încheierea recurată, Tribunalul Arada admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Hotărârii nr.15/8.04.2009 emisă de pârâtul Consiliul Local al comunei G, hotărâre prin care s-a aprobat statul de funcții și organigrama aparatului de specialitate al primarului comunei G, hotărâre în baza căreia se desființa funcția ocupată de reclamanta în cadrul acestei instituții publice.
În motivarea soluției de suspendare a executării actului respectiv, instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru că prin punerea în executare a acestei hotărâri există riscul ca postul pe care-l ocupă în prezent reclamanta în aparatul propriu al Primăriei G să se desființeze și, ca atare, aceasta să-și piardă locul de muncă.
Cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ, Curtea amintește că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta nu a justificat îndeplinirea acestei condiții, respectiv nu a indicat care sunt acele împrejurări care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că singurul motiv de nelegalitate invocat cu privire la Hotărârea nr. 15/8.04.2009 emisă de pârâtul Consiliul Local al comunei constă în acea că reducerea unui post de referent este nejustificată în condițiile în care, în urma reducerii, rămân aceleași atribuții și cu un volum de muncă mai mare pentru funcționarul care face parte din compartimentul respectiv. De asemenea, doamna a invocat caracterul injust al desființării postului ocupat de domnia sa după ce a lucrat în cadrul acestei instituții timp de 30 de ani.
Cu toate acestea, doamna nu a indicat nici un text legal care să fi fost încălcat prin emiterea Hotărârii nr. 15/8.04.2009 emisă de pârâtul Consiliul Local al comunei G, și nici instanța de fond nu a indicat care sunt acele împrejurări care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ", pentru a se reține existența unui caz bine justificat.
Cât privește existența riscului pierderii locului de muncă de către reclamantă, Curtea remarcă faptul că acest risc este, de fapt, consecința emiterii actului administrativ, care impune desființarea unui post de funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei
Însă art. 14 din Legea contenciosului administrativ impune, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții menționate anterior, respectiv existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, condiții cu privire la care reclamanta nu a făcut nici un fel de probe
În consecință, Curtea reține că nu sunt îndeplinită în cauză condițiile existenței unui caz bine justificat și a pagubei iminente.
Prin urmare, Curtea consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reclamantul nedovedind existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei G împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Arad la data de 28.09.2009 în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea reclamantei de suspendare a executării Hotărârii nr.15/8.04.2009 emisă de pârâtul Consiliul Local al comunei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al comunei G împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Arad la data de 28.09.2009 în dosar nr-.
Modifică încheierea recurată.
Respinge cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.15/8.04.2009 emisă de pârâtul Consiliul Local al comunei
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Red. RP- 25.02.2010
TehnoredM. 25.02.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
