Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 236/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului B,împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 13 octombrie 2008, în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecata în lipsă, precum și faptul că pentru acest termen părțile au fost citate cu mențiunea formulării de concluzii asupra excepției de necompetență materială față de dispozițiile art. 27 alin. 1, 28 alin. 3 Cod procedură fiscală și ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, cauza rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei 29/27 august 2008 și 22/07 iulie 2008 prin care a solicitat anularea deciziilor, exonerarea de la plata în solidar cu Las umei de 866.500 lei și suspendarea deciziei 29/07 iulie 2008.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin decizia 22/07 iulie 2008 a fost obligată, în condițiile art. 27 lit. b și 28 din Codul d e procedură fiscală, coroborat cu starea de insolvabilitate a debitorului principal, în solidar cu acesta la plata sumei de 866.500 lei. Se susține că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii solidare. Arată reclamanta că societatea a fost declarată insolvabilă în 2008 iar bunurile acesteia au fost vândute în luna martie 2007.
În cauză nu s-a depus cauțiunea prevăzută de lege iar prin întâmpinare pârâta invocă nedepunerea cauțiunii iar pe fond arată că starea de insolvabilitate s-a declarat în condițiile art. 176 Cod procedură fiscală, că bunurile au fost dobândite cu rea-credință iar între starea de insolvabilitate și înstrăinarea bunurilor există o legătură de cauzalitate.
Prin încheierea din 13 octombrie 2008 s-a admis cererea de suspendare motivat de cuantumul sumei și starea de insolvabilitate a reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B care arată că reclamantei i s-a stabilit prin decizia contestată obligații fiscale în cuantum de 866.506 lei, că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru suspendarea actului administrativ, că nu s-a dovedit existența unei îndoieli serioase privind legalitatea actului administrativ contestat.
La termenul din 13 februarie 2009 s-a pus în discuția părților, în condițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, motivul de recurs de ordine publică privind competența de soluționare în fond a cererii de suspendare.
Curtea, verificând încheierea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu, cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată fondat recursul pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit art. 15 alin. 1 din legea 554/2004 suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat. În raport de această dispoziție legale competența de soluționare a cererii de suspendare prin acțiunea principală a unui act administrativ unilateral este cea a instanței competente să soluționeze în fond actul administrativ contestat, sens în care trebuie analizată natura actului administrativ contestat și competența instanței de anulare a acestuia.
Așa cum rezultă din probele administrate răspunderea reclamantei a fost angajată în procedura prevăzută pentru instituția răspunderii solidare consacrată prin art. 27 din Codul d e procedură fiscală.
Potrivit art. 27 alin. 1, 2 Cod procedură fiscală pentru obligațiile fiscale ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar persoanele care se încadrează în ipotezele legii prevăzute prin lit. a, b, alin. 1 și respectiv a - c din alin. 2.
Aceste persoane, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, răspund pentru obligațiile debitorului declarat insolvabil. Obligațiile fiscale sunt definite prin art. 22 Cod procedură fiscală și acestea, în speță, se referă la obligația de a plăti, la termenele legale, impozite, taxe, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat (lit. c) precum și la obligația de a plăti accesoriile acestora (d).
Așadar, chiar și în cadrul angajării răspunderii solidare, obligația persoanei față de care s-a angajat o astfel de răspundere este de a plăti taxe, impozite, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat și respectiv a accesoriilor acestora pe care le datora debitorul principal declarat insolvabil.
Stabilind astfel natura juridică a conținutului obligației unei persoane față de care s-a angajat răspunderea solidară, competentă de soluționare a acțiunii în contencios administrativ se anulare a actului administrativ fiscal prin care s-a angajat răspunderea solidară se determină potrivit dreptului comun din materia contenciosului administrativ consacrat prin art. 10 din Legea 554/2004, aplicabil conform art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit alin. 1 din acest articol litigiile privind impozitele, taxele, contribuțiile, datorii neachitate precum și accesoriile acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond tribunale iar peste 500.000 lei se soluționează în fond de către curțile de apel.
Reținând că în cauză valoarea obligațiilor fiscale la care a fost obligată reclamanta este peste 500.000 lei, respectiv 866.500 lei competența de soluționare a litigiilor aparțin curții de apel ca instanță de fond.
Este adevărat că în Ordinul 519/2005 al Ministerului Economiei și Finanțelor de aprobare a Instrucțiunilor pentru aplicarea art. IX din Codul d e procedură fiscală la pct. 5.2 este menționată, la categoria alte acte administrative, decizia privind stabilirea răspunderii reglementate de art. 28 din Codul d e procedură fiscală. Acest Ordin reglementează doar aspectele privind competența de soluționare a contestațiilor de către organele fiscale, însă dispozițiile acestuia sunt fără efecte cu privire la competența de soluționare a acțiunilor formulate potrivit Legii 554/2004, în această din urmă situație fiind aplicabile exclusiv dispozițiile legii în acord cu principiul constituțional al legalității competenței și procedurii de judecată, consacrat prin art. 126 (2) din Constituția României.
În consecință, constatând în cauză ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3, 3041Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa hotărârea recurată iar în baza art. 312 al. 6 Cod procedură civilă va trimitem cauza spre soluționare, în primă instanță, Curții de APEL BACĂU - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva încheierii din data de 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU în primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,13.03.2009.
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara |
Grefier, |
Red. înch.
Red.
Tehnored. 3 ex.
23 martie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
