Contestație act administrativ fiscal. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 238
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele-pârâteAdministrația Finanțelor Publice a municipiuluișiDirecția Generală a Finanțelor Publice B,împotriva sentinței civile nr. 312 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind reprezentanții recurentelor-pârâte.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Față de lipsa reprezentanților recurentelor-pârâte, apărătoarea intimatului-reclamant solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reluându-se cauza la ordine, la apelul nominal răspunde aceeași parte, lipsă fiind reprezentanții recurentelor-pârâte.
Apărătoarea intimatului-reclamant solicită comunicarea înscrisurilor aflate la filele 20 - 22 dosar.
Instanța dispune detașarea acestor file, reprezentând completare a motivelor de recurs depuse de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și le comunică d-nei avocat.
La solicitarea instanței, apărătoarea intimatului-reclamant arată că nu are obiecțiuni cu privire la regularitatea recursurilor.
Instanța constată că în cauză au fost formulate două recursuri, primul de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar celălalt de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, ambele fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997, declarate și motivate în termen, al doilea recurs fiind în termen față de faptul că sentința recurată nu a fost comunicată la sediul din B,-, comunicarea făcându-se în mod eronat la adresa din B,--3.
Apărătoarea intimatului-reclamant arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
D-na avocat, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea ambelor recursuri întrucât taxa specială pentru autoturism este într-adevăr datorată de pârâte, care dealtfel au și recunoscut acest fapt, drept pentru care niciuna dintre recurentele-pârâte nu poate face discuții referitor la acest aspect.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în concluzie, solicită respingerea ambelor recursuri, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2148/110/12.03.2008 contestatorul cheamă în judecată intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE și intimata DIRECTIA GENERALA FINANTELOR PUBLICE în vederea anulării actelor administrativ fiscale emise de acestea respectiv adresei nr.12323/07.04.2008, anularea actelor subsecvente și obligarea intimatelor să-i restituie suma de 4.839 lei achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
Acțiunea fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii se arată că anterior promovării acțiunii de chemare în judecată îndeplinit procedura prealabilă în sensul că solicitat autorității emitente B, revocarea actului emis în data de 02.04.2008 sub nr 12323. Se mai arată că primit răspuns în termenul de 30 de zile, însă răspunsul fost negativ în sensul că autoritatea administrativă consideră că această taxă este legală și nu există nici un act normativ privind restituirea integrală sau parțială taxei.
Temeiul de drept invocat de contestator sunt dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004, art. 25, 28, 90 al E, art. 148 alin 2 din Constituția României
Se mai arată că reglementare privind taxa de primă înmatriculare contravine Tratatului Convenției UE art.25, 28, 90 precum și Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului care interzice statelor membre UE să instituie taxe contrare principiilor tratatului. Se arată că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, deoarece pentru un autoturism deja înmatriculate în România nu se mai percepe o nouă taxă.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale E precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
S-au depus la dosarul cauzei urătoarele acte: foaie de vărsământ, răspunsul ANDF, carte de identitate autovehiculului, contractul de vânzare cumpărare autoturismului.
Pârâta deși legal citată nu a formulat nici o apărare.
Prin sentința civilă nr. 312 din 09 iunie 2008 a fost admisă acțiunea privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A fost anulată Dispoziția nr. 12323 din 07 aprilie 2008 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să restituie contestatorului suma de 4.839 lei, sumă încasată cu titlu de taxă legală autoturism, cu dobânda legală.
A fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut următoarele:
Contestatorul solicitat instanței anularea actelor administrativ fiscale emise de intimatele și P, respectiv adresei nr. 12323/07.04.2008 și actelor subsecvente, obligarea intimatei să-i restituie contestatorului suma de 4.839 lei achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective. În susținere arătând că anterior promovării cererii de chemare în judecată îndeplinit procedura prealabilă în sensul că solicitat autorității emitente B, revocarea actului emis la data de 02.04.2008 sub nr. 12323, arătând că primit răspuns în termenul legal de 30 de zile, răspunsul fiind negativ.
Temeiul de drept invocat de reclamant sunt dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004, art. 25,28,90 al E, art. 148 alin 2 din Constituția României
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamantul datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile legale incidente în materie se constată următoarele:
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta rezulta din două argumente:
A apreciat instanța că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Împotriva sentinței 312 din 09 iunie 2008 au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Motivând recursul Direcția Generală a Finanțelor Publice B apreciază ca nelegală sentința recurată arătând că prin OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ care la art. ll reglementează restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, procedura de restituire fiind cea prevăzută de anexa la HG - secțiunea l al Capitolului VI.
Administrația Finanțelor Publice B critică sentința recurată arătând că s-au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă. Astfel, se arată că domiciliul fiscal al intimatului este în Sascut, situație față de care calitatea procesuală pasivă avea Sascut și nicidecum se mai arată că nefiind legal citată, Baf ost în imposibilitate de a invoca în fața instanței de fond lipsa calității procesuale pasive. Apreciază recurenta că nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că recursul Direcției Generală a Finanțelor Publice B este nefondat, însă apărările B sunt întemeiate, recursul acesteia urmând a fi admis, pentru considerentele următoare:
Referitor la motivele de recurs formulate de recurenta
Direcția Generală a Finanțelor Publice
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, marca Opel, pentru care a achitat la data de 14 martie 2008 în baza art. 2141- 2143Cod fiscal suma de 4839 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare iar cererea reclamantului de a-oi fi restituită suma achitată cu acest titlu a fost respinsă de pârâtă.
În mod judicios, prima instanță a făcut aplicarea în baza art. 148 al. 2 din Constituție a dispozițiilor comunitare în contextul în care România devenit stat comunitar. Astfel, instanța de fond în respectarea principiului aplicării prioritare a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene a dat eficiență dispozițiilor art. 90 din, dispoziție față de care normele înserate în art. 2141- 2143Cod fiscal apar ca fiind contrare.
Astfel, prin art. 2141Cod fiscal, (în temeiul căruia intimatul a achitat taxa de primă înmatriculare) se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele prevăzute în acest text, taxă care se percepe la prima înmatriculare în România.
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
În ceea ce privește solicitarea recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 16 aprilie 2008 hotărârea recurată pronunțându-se la 09 iunie 2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului materiale - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal - (14 martie 2008) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei intrat în vigoare OUG 50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, la data soluționării cauzei de către instanța de fond acest act normativ nu era în vigoare și astfel nu se poate invoca nelegalitatea hotărârii pronunțate în raport de o lege care nu era în vigoare la data pronunțării chiar dacă până la soluționarea recursului promovat de recurentă această lege a intrat în vigoare.
În al doilea rând acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
În al treilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Prin urmare, criticile Direcției Generale a Finanțelor Publice B apar ca nefondate.
Referitor la recursul Administrației Finanțelor Publice B, instanța găsește ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive acestei recurente - pârâte.
Astfel, așa cum rezultă din foaia de vărsământ depusă la fila 6 dosar fond, intimatul a achitat taxa de primă înmatriculare la domiciliul său fiscal, (definit potrivit art. 31 lit. a din OG92/1003) respectiv la Trezoreria comunei Sascut, fiind venit la bugetul de stat.
Plata efectuată nu a dat naștere nici unui raport juridic fiscal între reclamantul - intimat și B, împrejurare față de care raportul de drept procesual nu se poate lega între reclamant și
Calitatea procesuală pasivă presupune obligația de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa. Cum nu poate fi obligată la plata unei sume neîncasate de la reclamant, instanța urmează a admite recursul acesteia și a respinge acțiunea față de B pentru lipsa calității procesuale pasive.
Se impune precizarea că obligația de plată sumei achitate în temeiul unei dispoziții contrare dreptului comunitar, incumbă recurentei - pârâte B pentru următoarele considerente:
Suma achitată în contul Trezoreriei Sascut este venit la bugetul de stat.
Prin Ordinul 977/2007 emis de, la anexele 1 - 6 s-a reglementat organizarea, a municipale, orășănești. Ca Cap. I art. l s- prevăzut că personalitate juridică au direcțiile generale a finanțelor publice județene, acestea având potrivit art. 3 atribuții de colectare a taxelor datorate bugetului general consolidat. Administrațiile finanțelor publice municipale, orășănești și comunale sunt, conform art. 2 în subordinea.
De altfel, în anexele 2, 4 s-a prevăzut la art. l al. 1 că - municipală este o unitate fiscală ce realizează atribuțiile
Având în vedere regulamentul de organizare și funcționare al administrațiilor finanțelor publice, ținând cont de faptul că suma achitată s- făcut venit la bugetul de stat (conform art. 2141al. 3 Cod fiscal în forma în vigoare la data achitării taxei) restituirea taxei cade în sarcina pârâtei - recurente DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței civile nr. 312/09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 312/09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de această recurentă - pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi13 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
20 martie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
