Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2397/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2397
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 1577 din data de 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurenta reclamantă personal și asistată de avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează nedeclararea recursului în termenul legal.
S-a arătat întâmpinarea depusă de intimata pârâtă DGFP D în 2 exemplare pentru comunicare.
Se procedează la comunicarea unui exemplar a întâmpinării depuse către recurentă prin apărătorul ales avocat L, care arată că nu solicită termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 coroborat cu art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție excepția tardivității prezentului recurs.
Avocat pentru recurenta reclamantă susține că deși procedura de comunicare a fost făcută prin afișare, partea nu a găsit afișată citația așa cum se face mențiunea în dovada de comunicare a sentinței primei instanțe.
Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă D, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
CURTEA
Prin sentința nr. 1577 din 23 iulie 2008 Tribunalul Dolja respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că cele două condiții prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 nu sunt întrunite cumulativ pentru suspendarea actului administrativ.
Astfel, în ce privește cazul bine justificat, prima instanță a constatat că motivele de nelegalitate a deciziei de suspendare a raporturilor de serviciu, nu sunt de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de disp art. 14 din Legea 554/2004 prima insranță a apreciat că nu este îndeplinită, în cauză nefiind probată iminența producerii unei pagube ori perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrativ constituie o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu extrem de greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulări actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză, anularea actului administrativ în urma analizei fondului cauzei de către instanță, implicând în mod necesar și plata drepturilor bănești de care a fost lipsită pe perioada suspendării.
În ce privește perturbarea activității pârâtei prin suspendarea raportului de serviciu invocată de reclamantă, instanța a apreciat, de asemenea că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu probează producerea unei perturbări previzibile și greve a activității instituției publice în sensul avut în vedere de art. 2 lit. ș din Legea 554/2004.
Suspendarea de drept raportului de serviciu al reclamantei este concepută de legiuitor ca o măsură de protecție a autorității publice, urmărindu-se prin aceasta lipsirea funcționarului public asupra căruia planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu, de posibilitatea de a comite și în viitor, până la stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale de către instanța de judecată, a faptelor de genul cărora este trimis în judecată.
Ca atare suspendarea raporturilor de serviciu, fiind o măsură de protecție a pârâtei, nu poate perturba prin ea însăși, în mod previzibil și grav tocmai activitatea acesteia, eventuala redistribuire a personalului în cadrul compartimentelor de activitate a D, solicitată prin referatele atașate la dosar de conducătorii acestor compartimente nefiind de natură a ilustra o perturbare gravă a activității acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea, invocând din oficiu excepția tardivității recursului, constată că acesta este tardiv.
Cererea de recurs a fost depusă la instanța a cărei hotărâre s-a atacat la data de 23 octombrie 2008 (data poștei înscrisă pe plic), iar sentința a fost comunicată reclamantei la data de 19 august 2008, așa cum reiese din dovada existentă la fila 36 dosar fond.
Dovada de comunicare și procesul verbal de predare sunt întocmite de agentul procedural, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În speță, termenul de recurs a fost nesocotit, acesta fiind depus peste termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței Tribunalului Dolj, prevăzut de art. 14 alin. 4 din Legea nr. 544/2004, modificată.
Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr. Civilă, urmează a se respinge ca tardiv recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 1577 din data de 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex.24.11.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru, Sanda Lungu
