Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 240/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 240/CA/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului, prin care se invocă excepția lipsei de obiect.
Instanța pune în discuție excepția lipsei de obiect invocată de pârât.
Avocatul reclamantului solicită respingerea acestei excepții, cauza are obiect este licit, posibil și interes actual ocrotit de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. Pe fond solicită în baza art.14 din Legea nr.554/2004 admiterea cererii de suspendare a executării Ordinului nr.2362/09.10.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond. Susține că lipsa oricărei motivări de ordin obiectiv în cuprinsul ordinului atacat, care să evidențieze scopul înlocuirii reclamantului din funcție este de natură a înlătura prezumția de legalitate a acestei operațiuni. De asemenea, discriminarea pe criterii sau simpatii politice a directorilor coordonatori / coordonatori adjuncți, alții decât cei care provin din PD-L rezultă din starea de fapt. Totodată, mai arată că schimbările la nivel de conducere creează o perturbare în funcționarea instituției și se creează un real prejudiciu instituției și bugetului de stat prin obligarea acesteia la plata retroactivă a salariilor majorate, indexate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul în exercitarea funcției, cât și persoanei care va fi numită director coordonator. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Constată că pe rolul Curții de Apel Alba Iulias -a înregistrat cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării ordinului nr. 2362/09.10.2009 emis de pârât.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sibiu prin Ordinul nr.1546/28.05.2009, cu aceeași dată fiind încheiat și contractul de management nr. 184/28.05.2009 pe durată de 1 an, apreciindu-se că numirea a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale incidente. La data de 09.10.2009 a fost emis ordinul nr. 2362 de pârât, prin care s-a dispus ca la expirarea termenului de preaviz, care a început să curgă de la data de 12.10.2009, își încetează aplicabilitatea ordinul de numire și contractul de management aferent. Se apreciază că în mod nelegal s-a emis acest din urmă ordin, nefiind respectate clauzele contractului de management, temeiul încetării nefiind prevăzut de vreun act normativ. În final, se susține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
În drept se invocă art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul pe cale de întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantului în principal ca lipsită de obiect, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea opțiunii sale, pârâtul susține că pe calea procedurală oferită de art. 14 din Legea 554/2004 pot fi suspendate numai actele administrative ale căror efecte se întind în timp, cu executare succesivă și nu actele administrative cu executare dintr-o dată, uno ictu, cum este cazul ordinului atacat în cauză, ceea ce duce la concluzia, în opinia pârâtului că cererea formulată este lipsită de obiect. Se mai susține că ordinul în discuție a fost emis cu respectarea legii, întrucât potrivit contractului de management, acesta poate înceta în cazurile prevăzute de lege, iar temeiul juridic ordinului de numire al reclamantului a fost OuG37/2009, act normativ care și-a încetat aplicabilitatea atât prin declararea ca neconstituțional cât și prin abrogare, în baza OuG105/2009.
Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Relativ la excepția invocată de pârât, Curtea reține că prin obiectul unei cereri, așa cum noțiunea a fost dezvoltată și explicată în jurisprudență și doctrină, se înțelege pretenția dedusă în justiție, care în cauză este evidentă, actul administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată, existând în materialitatea sa, producându-și efectele în continuare.
Curtea consideră, totuși, că excepția invocată, analizată prin prisma motivelor invocate, este cea a inadmisibilității cererii de suspendare, ca apărare de fond, prin care se susține că pe această cale procedurală nu se poate dispune suspendarea actului administrativ în cauză, acesta fiind cu executare dintr-o dată, epuizându-și la data expirării termenului de preaviz efectele.
Analizând, din această perspectivă, apărările pârâtului se constată că acestea sunt nefondate. Potrivit art. 14 din Legea 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, fără ca legiuitorul să creeze vreo distincție între actele administrative, după întinderea efectelor lor. Lipsa unei distincții în acest sens făcute de legiuitor, interzice și interpretului aof ace (ubi lex non distinqui, nec nos distinquere debemus). Pe de altă parte, o asemenea abordare de interpretare a textului legii, ar duce la neaplicarea textului art. 14 și 15 din Legea 554/2004 unui număr important de acte administrative, ceea ce contravine principiului de interpretare conform căruia legea trebuie să fie interpretată în sensul aplicării ei, și nu în sensul în care să nu se aplice ( actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat). Chiar admițându-se punctul de vedere al pârâtului cu privire la distincția creată, ordinul de destituire al reclamantului este un act administrativ, care cel puțin sub aspectul drepturilor de natură salarială, produce efecte în timp pe un termen indefinit.
Așa cum s-a arătat, instanța de contencios administrativ poate, potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004, suspenda executarea unui act administrativ unilateral, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Existența cazului bine justificat presupune existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Paguba iminentă este definită de legiuitor ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în domeniul inspecții al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sibiu prin Ordinul nr.1546/28.05.2009.
Concomitent s-a încheiat între reclamant și minister contractul de management nr. 184/28.05.2009 pe o durată de 1 an.
Prin ordinul nr. 2362 din 09.10.2009 emis de ministerul pârât, s-a dispus ca începând cu data de 12.10.2009 se acordă reclamantului preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea termenului de preaviz să-și înceteze aplicabilitatea Ordinul nr. 1546/28.05.2009 și contractul de management nr. 184/28.05.2009.
Temeiul juridic al acestui ordin l-au constituit dispozițiile art. IV și art. XIV din nr.OuG105/2009, art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 9 alin.1 lit. h din contractul de management nr.22/28.05.2009.
Reclamantul a înregistrat sub nr. 53623/21.10.2009 la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cerere de revocare a actului administrativ ce face obiectul cererii de față.
Din analiza temeiurilor ce au stat la baza emiterii acestui ordin, în măsura permisă de această cale procesuală, rezultă suficiente elemente, ca de exemplu nerelevanța cadrului legal invocat, de natură a înfrânge și a lipsi de suport principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și care impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un acest act.
De asemenea, prin înlăturarea reclamantului din funcția de conducere este iminentă producerea unui prejudiciu în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale, prejudiciu a cărui producere se impune a fi prevenită.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă în consecință.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul cu domiciliul în Sibiu, str. -,. 78, județul Sibiu în contradictoriu cu MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, b-dul -, I, nr.24, sector 3 și drept urmare:
Dispune suspendarea Ordinului nr.2362/09.10.2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept la recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored.
4 ex./07.12.2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
