Anulare act administrativ fiscal. Sentința 237/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 237/CA/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamant și în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA și intervenientul CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII CA DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică SE PREZINTĂ RECLAMANTUL și avocat pentru intervenientul CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII CA DIN ROMÂNIA, lipsă fiind reclamanta și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul depune la dosar decizia civilă nr.247/20.04.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.685/2005.
Avocata intervenientului învederează instanței că decizia depusă la termenul de azi de reclamant nu este irevocabilă și invocă excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata intervenientului solicită admiterea excepției lipsei de interes invocată prin întâmpinare, reclamanții neprezentând un interes legitim, personal și direct, născut și actual în promovarea acțiunii. În situația în care titlul reclamanților a fost anulat irevocabil, aceștia nu mai pot justifica nici un interes material sau moral pentru promovarea acțiunii. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare și expuse oral. Susține că reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare după apariția Legii nr.10/2001 și nr.OUG94/2000, acte normative care interziceau înstrăinarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România până la apariția legii speciale de restituire. Bunurile bisericii nu au fost trecute de drept în proprietatea statului la momentul intrării în vigoare a Decretului - Lege nr.485/1944, iar conform înscrierilor din CF proprietarul imobilului a fost CA reprezentată prin Consistoriul CAd in Sibiu. Referitor la buna credință a reclamanților la data cumpărării spațiului pe care îl ocupă nu mai prezintă relevanță, în situația în care există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care a fost anulat ca nelegal contractul acestora de vânzare-cumpărare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Constată că pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a înregistrat sub nr. 1669 din 12.11.2008 acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA (denumită în continuare Comisia) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea parțială a Deciziei nr.1496/01.11.2007 emisă de Comisia pârâtă, în ceea ce privește apartamentul deținut de reclamanți.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că au cumpărat apartamentul care-l dețin și în prezent prin contract de vânzare-cumpărare de la SC "" SA. Acest contract a fost însă anulat prin decizia civilă nr.882/2006 a Curții de Apel Alba Iulia cu caracter irevocabil. Se susține în continuare că cererea de restituire formulată de Consistoriul Superior era inadmisibilă, întrucât imobilul din care face parte și apartamentul reclamanților a fost preluat de Statul Român de la Grupul prin Decretul - Lege nr.485/1944, anterior perioadei de referință din legea de restituire 06.03.1945 - 22.12.1989, nefiind relevantă în cauză data întabulării definitive a imobilului.
Prin întâmpinare, Comisia pârâtă a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, susținând legalitatea și temeinicie a deciziei atacate. Se susține în esență, în apărare, că la momentul adoptării deciziei nr.1496/01.11.2007, imobilul pe care-l dețin reclamanții era în proprietatea Statului Român, urmare a anulării contractului de vânzare - cumpărare încheiat de aceștia cu SC "" SA, iar acesta a aparținut Bisericii reprezentată prin Consistoriu CA din Sibiu, fiind preluat în mod abuziv de Statul Român la data 09.11.1945.
În drept se invocă nr.OUG 94/2000, nr.HG 1.164/2002, Legea nr. 554/2004, Decretul - Lege nr. 115/1938.
În cauză a formulat cerere de intervenție Consistoriul Superior al Bisericii e CA din România (denumit în continuare Consistoriu) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, apreciindu-se că decizia atacată este temeinică și legală, imobilul în cauză aparținând Bisericii e CA din România, însă a fost preluat în mod nelegal de Statul Român.
În ședința publică din 14.04.2008 Tribunalul Sibiua admis în principiu cererea de intervenție a Consistoriului.
Acțiunea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Sibiu sub nr-, însă prin sentința civilă nr.404/2008 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Intervenientul Consistoriu a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acestei acțiuni.
Analizând această excepție, Curtea reține că orice cerere de chemare în judecată trebuie fundamentată și întreținută de un interes al reclamantului, văzut ca un folos practic, material ori moral. În speță, interesul reclamanților este evident, prin acțiunea formulată aceștia tinzând la readucerea imobilului în patrimoniul Statului Român, situație în care ar recăpăta vocație la cumpărarea acestuia, ceea ce demonstrează netemeinicia excepției invocate.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.1496 din 01.11.2007 emisă de Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România s-a dispus retrocedarea în natură Consistoriului Superior al Bisericii e din România, printre altele și a apartamentului înscris în CF 47426 Sibiu, nr. top. 155/1/1/XI, 156/1/1/XI deținut cu titlu de închiriere de reclamanții și.
Pentru a adopta această decizie, Comisia a reținut pe baza documentației depuse de Consistoriu, că imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Bisericii e e CA din România reprezentantă prin Consistoriu, că a fost preluat de Statul Român în mod abuziv, revenind în proprietatea acestuia în urma anulării contractului de vânzare - cumpărare încheiat între reclamanți și stat, prin SC "" SA prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Analiza stării de fapt expuse și a actelor de la dosar dovedesc netemeinicia acțiunii reclamanților.
Critica acestora cum că preluarea imobilului n-a fost făcută în perioada de referință a legii de retrocedare 06.03.1945 - 22.12.1989 este nefondată.
Din studiul cărților funciare care au stat la baza elaborării deciziei atacate și a înscrierilor sale cu efecte constitutive, rezultă că până la data de 09.11.1945 imobilul în litigiu a fost proprietatea Bisericii e e CA din România, reprezentată prin Consistoriu.
Între acest cult și Grupul este diferență de personalitate juridică, aceasta din urmă fiind o persoană juridică de drept public ce cuprindea toți cetățenii români ce au fost recunoscuți ca fiind de origine etnică ă, așa încât patrimoniile acestora au identități diferite.
Împrejurarea că prin încheierea nr. 3104 din 09.11.1945 se specifica că imobilul este preluat în favoarea Statului Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Comisariatul General pentru Administrarea și Lichidarea Grupului nu duce la concluzia că acest bun ar fi aparținut acestei persoane juridice și ducând silogismul mai departe, că de drept imobilul a fost preluat de Statul Român prin Decretul - Lege nr. 485/07.10.1944, întabularea fiind nerelevantă, constituind un act de expropriere.
Regulile de carte funciară, ale cărei înscrieri aveau efecte constitutive la epoca evenimentelor, presupuneau că întabulările și înscrierile de drepturi reale să se facă numai în împotriva proprietarului tabular anterior, care era CA, conform înscrierilor de sub B 1 și B 4 din CF 10340 Sibiu.
Așa fiind, data preluării imobilului de către Statul Român nu poate fi decât data întabulării dreptului acestuia în cartea funciară și anume 09.11.1945, care se încadrează în perioada de referință stabilită prin nr.OUG94/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite în fond cererea de intervenție a Consistoriului și va respinge acțiunea reclamanților, menținând decizia nr.1498/2007 emisă de Comisia pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes ridicată de intervenientul CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII CA DIN ROMÂNIA.
Admite în fond cererea de intervenție formulată de CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII CA DIN ROMÂNIA.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și cu domiciliul în Sibiu, M, nr.9,.9, județul Sibiu în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 având ca obiect Decizia nr.1496/01.11.2007 emisă de pârâtă.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact.
5 ex./23.12.2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
