Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 245/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.245
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și, împotriva Încheierii din 23.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - INSPECȚIA FISCALĂ, FISCALĂ T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 19.01.2010 întâmpinare din partea pârâtului - intimat Direcția Generală a Finanțelor Publice
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.11.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș, în temeiul art.29 din Legea nr.47/1992 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință de la termenul din 09.03.2009, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.772pct.2 din Legea nr.571/2003 și a art.189 pct.1 din Codul d e procedură fiscală, raportat la prevederile art.41 din Constituție, reținând că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu mai sunt în vigoare.
Soluția Tribunalului Timiș referitoare la sesizarea Curții Constituționale a fost menținută de către instanța de control judiciar, prin respingerea recursului pronunțat de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Prin prezenta cerere reclamantul reiterează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea art.771alin.6 și art.772teza ultimă din Codul fiscal, dispoziții în forma aplicabilă în prezent, în raport de prevederile art.45, art.1, art.41, art.42, art.16 din Constituție.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr-, reclamanții și au solicitat anularea deciziei de impunere nr.4442 din 21.11.2007, a procesului verbal nr.4400 încheiat la data de 20.11.2007, a raportului de inspecție fiscală nr.4442/21.11.2007, respectiv suspendarea executării actului administrativ fiscal, iar prin precizarea de acțiune anularea deciziei nr.129/21.02.2008, în timp ce în dosarul nr- reclamanții au solicitat anularea procesului verbal nr.4400/20.11.2007 precum și suspendarea executării, acest ultim dosar urmând a fi soluționat în cadrul dosarului nr-, ca urmare a litispendenței create.
Din decizia de impunere contestată de către reclamanți rezultă că organul fiscal a calculat obligația fiscală reprezentând impozitul pe venit din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal pentru perioada 01.05.2006 - 31.05.2006, aceasta fiind cuantificată la suma de 60.636 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere pentru perioada de timp 25.06.2006 - 20.11.2007, obligația de plată a debitului fiind calculată în temeiul dispozițiilor în vigoare pentru debit la data de 31.05.2006, iar pentru majorările de întârziere în temeiul prevederilor în vigoare la data de 20.11.2007.
Dispozițiile legale în baza cărora organul fiscal a stabilit obligația principală au fost modificate în decursul timpului, astfel că forma actuală a prevederilor art.771alin.6 și art.772din Legea nr.571/2003 nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât fiind dispozițiile de drept material, soluționarea litigiului are la bază principiul "tempus regit actum", legalitatea și temeinicia actelor administrative fiscale atacate de către reclamanți urmând a fi analizate în raport de prevederile legale în vigoare la momentul întocmirii actelor.
Regimul juridic al majorării întârzierilor sub aspectul constituționalității este același cu cel al calculării debitului, câtă vreme nu se invocă neconstituționalitatea cu privire la modalitatea de calcul a prevederilor în vigoare la momentul calculării accesoriilor, dispoziții care să fie în vigoare la data invocării excepției de neconstituționalitate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs recurenții și solicitând modificarea încheierii în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționale invocată.
În motivarea recursului se arată că încheierea Tribunalului Timiș este nelegală și netemeinică întrucât anterior s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.772pct.2 din Legea nr.571/2003 iar aceasta a fost respinsă pe considerentul că norma vizată nu mai este în vigoare la data judecării litigiului deși a fost în vigoare la data încheierii actului notarial a și a transferului de proprietate.
Cea de a doua excepție de neconstituționalitate a fost de asemenea respinsă pe considerentul că normele vizate nu au fost în vigoare la data întocmirii actului notarial ceea ce conduce în fapt la încălcarea dreptului reclamantului de a sesiza instanța constituțională.
Recurenții invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.771alin.6 Cod fiscal precum și a dispozițiilor art.772Cod fiscal prin raportare la art.1, 16, 41,42 și 45 din Constituția României ținând cont de statutul notarului și de principiile de drept care guvernează și garantează în sistemul de drept românesc statul notarului. Acesta exercită o activitate pur juridică în conformitate cu Legea nr.36/1995 iar obligația de a percepe taxa de impozit anterior încheierii unui act juridic de înstrăinare reprezintă o veritabilă condiționare a practicării profesiei în mod liber de către notar. Această condiționare se materializează prin Codul fiscal, în favoarea unui terț - organul fiscal, în mod gratuit și fără a exista acordul notarului ca exponent alf uncției autonome pe care o exercită. Se instituie astfel obligația de a presta o muncă obligatorie ce excede sfera atribuțiilor și prerogativelor notarului public fiind astfel încălcate dispozițiile art.1, 41 și 42 din Constituția României.
art.771alin.6 Cod fiscal rezidă și prin raportare la art.16 din Constituția României câtă vreme această obligație privind munca forțată nu este stabilită în sarcina altor categorii de juriști, respectiv în cadrul judecătorilor care au statut de funcționari publici dar nu sunt obligați a calcula, încasa și vira impozitul la care face referire articolul din Codul fiscal supus prezentei excepții în cazul în care pronunță hotărâri judecătorești ce țin loc de act autentic de înstrăinare iar la fel și în cazul avocaților ce sunt abilitați să încheie acte translative de proprietate pentru bunuri imobile altele decât terenurile.
În drept s-au invocat dispozițiile art.29 alin. 5 și 6 din Legea nr.47/1992 art.20 și 21 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea recursului și menținerea încheierii civile din 23.11.2009 a Tribunalului Timiș prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale considerându-se că în mod corect prima instanță a reținut că dispozițiile legale invocate nu au fost în vigoare la data autentificării de către notarul public a contractului de vânzare - cumpărare nr.395/31.05.2006.
Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Reclamanții și au invocat în fața instanței de fond excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.771alin.6 și art.772teza finală din Codul fiscal precum și ale art.189 pct.1 Cod procedură fiscală prin raportare la art.1, 16, 41,42 și 46 din Constituția României invocând în esență faptul că dispozițiile codului fiscal instituie în sarcina notarilor publici o muncă forțată nepermisă și discriminatorie.
Conform art.771alin.6 Cod fiscal în forma aplicabilă în prezent impozitul prevăzut la alin.(1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Potrivit art.772Cod fiscal în cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în procedura succesorală de către notarul public, se constată erori sau omisiuni în calcularea și încasarea impozitului prevăzut la art.77^1 alin.(1) și (3), notarul public va comunica organului fiscal competent această situație, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnați la art.77^1 alin.(1) și (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la art.77^1 alin.(1) și (3) este angajată numai în cazul în care se dovedește că neîncasarea integrală sau parțială este imputabilă notarului public care, cu intenție, nu și-a îndeplinit această obligație.
Instanța reține că raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.4442/21.11.2007 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.4442/21.11.2007 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului notar public obligația de plată a sumei de 60.636 lei reprezentând impozit pe venit din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal cu majorări de întârziere aferente în sumă de 31.103 lei au avut în vedere exclusiv prevederile art.772alin.2 din Legea nr.571/2003 în forma în vigoare la data autentificării contractului de vânzare - cumpărare nr.395/31.05.2006 aferent căruia notarul public reclamant nu a calculat, nu a încasat și nu a virat impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare. Aceste articol avea ca obiect reglementarea stabilirii și plății impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare și cuprindea la alineatul 2 precizarea potrivit căreia notarii publici care autentifică actele între vii translative ale dreptului de proprietate au obligația de a calcula, de a încasa și de a vira impozitul la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost autentificat actul.
Curtea mai reține faptul că această dispoziție legală a stat la baza emiterii actelor administrativ fiscale atacate și este singura care are legătură cu obiectul cauzei astfel încât se constată că dispozițiile legale invocate de recurenți nu au legătură cu soluționarea pe fond a cauzei și ca atare nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care stabilește că aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar obiectul acesteia. În consecință, chiar dacă sunt îndeplinite celelalte condiții reglementate de art.29 din legea nr.47/1992 și anume faptul că prevederea respectivă nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale (alin.3) respectiv excepția vizează o dispoziție dintr-o lege în vigoare, Curtea reține că art.29 din Legea nr.47/1992 impune îndeplinirea cumulativă, pe lângă condițiile anterior menționate și pe cea privind legătura dispoziției legale invocate cu soluționarea cauzei iar neîndeplinirea acestei condiții atrage automat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, neexistând nici un motiv de casare sau de modificare de natura celor cuprinse la art.304, cauza fiind analizată și din perspectiva art.3041Cod procedură civilă astfel încât văzând și dispozițiile art.312 alin. 1 teza a - II.a Cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul astfel declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții și împotriva Încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș la 23.11.2009 în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/08.03.10
TEHNORED:/08.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
