Obligare emitere act administrativ. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.239
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr.530/11.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați și și cu intervenientul - intimat, având ca obiect obligare emitere act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții - intimați personal, asistați de avocat, pentru pârâții - recurenți se prezintă consilier juridic și intervenientul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 18.02.2010 precizare din partea reclamantului - intimat, cu privire la calitatea procesual pasivă a pârâților - recurenți un exemplar comunicându-se celorlaltor părți.
Intervenientul - intimat depune la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri, respectiv: referat emis în dosarul nr.887/P/2007, sentința penală nr.1494/30.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, sentința penală nr.3193/2008 a Judecătoriei Timișoara, adresa nr.3265/2006 și 730/2008 ale Primăriei Municipiului T, sentința civilă nr.306/2006 a Tribunalului Timiș și decizia civilă nr.693/2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, copie contestație, proces verbal nr.351 și 352/23.01.2006, sentința civilă nr.16439/23.12.2008 a Judecătoriei Timișoara, acte notariale, adeverință de existența construcției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților - recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, arătând că Primarul Municipiului T are calitate procesuală pasivă în cauză, Primăria Municipiului T nu are calitate procesuală pasivă în cauză iar cu privire la calitatea procesual pasivă a Consiliului Local al municipiului T lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta reclamanților - intimați pune concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților - recurenți precum și de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intervenientul - intimat pune concluzii de respingere a recursului
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din data de 26 mai 2008, reclamanții (reprezentat de ) și, au chemat în judecată în calitate de pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să le elibereze autorizația de construcție pentru imobilul situat în T, înscris în nr.-, nr. cadastral 8617/1/2, 8618/1 și 8619/1/a/2/6, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanți și au solicitat pârâților eliberarea autorizației de construire pentru edificarea unei case familiale pe parcela - teren intravilan, în suprafață de 286 mp, înscrisă în nr.- T, nr. cad. 8617/1/2, 8618/1-8619/1/a/2/6, cerere înregistrată cu nr. U 22008-- din data de 18.03.2008.
Reclamanții susțin că deși au anexat întreaga documentație, prevăzută de legislația în vigoare și care se află la pârâți, pârâta 2, Primăria T cu adresa nr. U 22008-0- din data de 03.04.2008 le-a solicitat să completeze documentația cu Extrasul de drum (domeniul public) original și la zi la data depunerii. Din nr.- T rezultă că existența drumului de acces, drum înscris în este proprietatea reclamanților.
Cu adresa înregistrată la pârâta 2 cu nr. R 32008-- din 18.04.2008 reclamanții au solicitat pârâților reanalizarea cererii, considerându-se vătămați în dreptul lor conferit de Constituție și de legislația în vigoare de a construi pe terenul intravilan proprietatea lor o casa familial în regim de înălțime și împrejmuire parcela.
Se face în continuare precizarea că reclamanții au acces â de la parcela în care vor să construiască, înscrisă în nr.- T, nr. cad. /1/2,8618/1-8619/1/a/2/6 - teren intravilan în suprafață de 286 mp, poziția 16. la parcele înscrisă în - T, nr. cad.8617/1/2, 8618/1-8619/1/a/2/4 - teren intravilan pentru drum în suprafață de 414 mp (proprietatea reclamanților) poziția 14 din, la parcele cu nr. cad. 8617/1/2, 8618/1- 8619/1/a/2/8 - teren intravilan pentru drum în suprafață de 333 mp, poziția 18 din (proprietatea reclamanților) la parcele înscrisă în nr.- T, nr. cad.8617/2/2/1/1/1 - teren pentru drum proprietar Statul Român prin Primăria Municipiului
Cu adresa nr. R 32008--/18.04.2008, din data de 19.04.2008 pârâta 3 Consiliul Local al Municipiului Tac omunicat reclamanților faptul că "documentația nu poate fi promovată până la reglementarea situației juridice a accesului la un drum public în conformitate cu prevederile imperative ale art.25 alin.1 din nr.HG525/1996, privind Regulamentul general de urbanism".
Apreciind că situația juridică a accesului reclamanților la un drum public este reglementată, iar refuzul pârâților este nejustificat și de rea credință aceștia s-au adresat instanței, promovând prezenta acțiune.
Se mai face precizarea că reclamanții au construit două case pe două parcele diferite iar parcela cu nr. cad. 8617/1/2, 8618/1-8619/1/a/2/6 teren intravilan în suprafață de 286 mp, pe care intenționează acum să construiască această casa familială, pentru care solicită eliberarea autorizației de construire, se află între cele două imobile deja construite.
În drept au fost invocate dispozițiile art.2 lit. f) si urmat. art.16 din Legea nr. 554/2004 actualizată.
Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca fiind netemeinică și nefondată, iar pe cale de consecință să se constate că răspunsul comunicat acestora este întemeiat.
Au fost invocate dispozițiile art.25 alin.1 din nr.HG525/1996 privind Regulamentul Local de Urbanism potrivit căruia "Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinației construcției. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor".
În concluzie, se arată că este plenitudinea exclusivă a Consiliului Local al Municipiului T de a stabili un cadru urbanistic unitar și coerent care să aibă în vedere o utilizare rațională a terenurilor în corelare cu funcțiunile urbanistice prevăzute prin sau printr-o raportare permanentă față de dezvoltarea urbanistică a orașului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului d e procedură civilă, precum și prevederile nr.HG525/1996 privind Regulamentul Local de Urbanism.
A fost depus la dosarul cauzei, dosarul administrativ ce a stat la baza refuzului pârâtei de eliberare a Autorizației de Construire solicitat de reclamanți.
Reclamanții au răspuns la întâmpinare, arătând că deși suntem în anul 2008 din actele depuse rezultă faptul că municipiul T nu are Plan Urbanistic General, iar pârâtele se apară în instanță cu prevederile nr.HG525/1996, care la art.2 prevede că "Primarii municipiilor, orașelor și comunelor vor lua masuri pentru elaborarea și/sau actualizarea documentațiilor de urbanism și le vor supune spre aprobare consiliilor locale, municipale" iar pârâtele se apără în instanță cu un document, care la ora actuală nu mai este în vigoare.
La termenul din data de 24.11.2008 a fost depusa cerere de intervenție accesorie, formulată de, în sprijinul reclamaților și.
În această cerere de intervenție se arată că intervenientul este proprietar de drept și de fapt al drumului de acces înscris în T nr. - nr. cadastral 8617/2/2/2 în suprafață de 910 mp. si nr. cadastral 8617/2/2/1/2 în suprafață de 90 mp.
Intervenientul a arătat ca a dat drept de servitute de trecere auto și cu piciorul, precum și pentru utilități reclamanților, pe drumul de acces - proprietatea intervenientului, având drept să circule de pe parcele proprietatea reclamanților înscrise în T nr.-, identificată cu nr. cadastral 8617/1/2, 8618/1-8619/1/a/2/6 autentificată cu nr.140 din 17.01.2006 la..
În dovedire a fost depus nr.-, din data de 10.03.2008.
Cererea a fost admisa în principiu și comunicată celorlalte părți.
Reclamanții au solicitat la termenul de judecată din data de 24.11.2008 efectuarea unei expertize topografice, probă încuviințată de către tribunal.
Expertiza a fost efectuată de către expert tehnic autorizat în domeniul cadastru, geodezie, topografie, care a răspuns obiectivelor formulate în scris de către reclamanți.
Prin sentința civilă nr.530/11.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții (reprezentat de ) și împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și intervenientul.
A admis cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenientul.
A obligat pârâții să elibereze reclamanților autorizația de construcție pentru imobilul situat în T, înscris în nr.-, nr. cadastral 8617/1/2, 8618/1 și 8619/1/a/2/6. fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții (reprezentat de ) și, au chemat în judecată în calitate de pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să le elibereze autorizația de construcție pentru imobilul situat în T, înscris în nr.-, nr. cadastral 8617/1/2, 8618/1 si 8619/1/a/2/6, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Cu cererea înregistrată sub nr. U 22008-- din data de 18.03.2008 reclamanții și au solicitat pârâților eliberarea autorizației de construire pentru edificarea unei case familiale pe parcela - teren intravilan, în suprafață de 286 mp, înscrisă în nr.- T, nr. cad. 8617/1/2, 8618/1-8619/1/a/2/6.
La data de 03.04.2008, cu adresa nr.-0- Primăria Municipiului Tac omunicat reclamanților cu referitor la cererea lor prin care au solicitat emiterea autorizației de construire, trebuie a fi completată documentația cu extrasul de drum (domeniu public) original și la zi la data depunerii.
Cu adresa înregistrată la pârâta 2 cu nr. R 32008-- din 18.04.2008 reclamanții au solicitat pârâților reanalizarea cererii, considerându-se vătămați în dreptul lor conferit de Constituție și de legislația în vigoare de a construi pe terenul intravilan proprietatea lor o casă familială în regim de înălțime și împrejmuire parcela.
Cu adresa nr. R 32008--/18.04.2008 primită de către reclamanți la data de 19.04.2008, Consiliul Local al Municipiului Tac omunicat acestora că documentația nu poate fi promovată până la reglementarea situației juridice a accesului la un drum public în conformitate cu prevederile imperative ale dispozițiilor art.25. alin.1 din nr.HG525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism.
La obiectivele reclamanților adresate expertului în cadastru, geodezie, topografie, acesta răspunde ca servitutea de trecere" menționată foarte clar în (cu pasul, auto și pentru utilități) în favoarea proprietarilor dintotdeauna precizează foarte clar dreptul peren al proprietarilor locurilor de casă de a avea acces complet la drumul public, prin toată parcele menționate ca având destinație de drum".
Astfel, accesul de la imobil (în speță parcele 8617/1/2,8628/1-8617/1/a/2/4 la drumul public se face prin parcele 8617/1/2, 8618/1-8617/1/a/2/8 care are destinație de drum și este în proprietatea acelorași și.
În baza servituții înscrise în nr.-: Drept de servitute de trecere auto și cu piciorul și pentru utilități în favoarea proprietarilor dintotdeauna din nr.- prin parcele 18 (respectiv nr. top. 8617/1/2, 8616/1-8619/1/a/2/8 din CF. Drept de servitute de trecere cu mașina, cu piciorul și pentru utilități conform actului 2508/2008 în favoarea proprietarilor dintotdeauna din prezentul în folosul imobilelor de sub top.11,12,13,14,15,16,17,19 (respectiv nr. top. 8617/1/2, 8616/1-8619/1/a/2/1-/7 si 8617/1/2,8616/1-8619/1/a/2/9) cu nr. top. -/2008.
Prin parcele 8617/2/2/1/1/1 care are destinație de drum public și este în proprietatea Statului român -"drum public" nu ridică nici un fel de probleme privind accesul.
În concluziile raportului de expertiză, expertul apreciază că sunt îndeplinite condițiile imperative ale art.25 alin.1 și 2 din nr.HG525/29960 regulamentul general de urbanism pentru autorizarea executării construcțiilor, existând și avizele necesare în acest sens și de asemenea, condițiile tehnice reale pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor.
Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului Taf ormulat Obiecțiuni la Raportul de expertiză, obiecțiuni la care expertul a răspuns că "pe întreg traseul de la parcela ce face obiectul cauzei la drumul public, este asigurat accesul prin Drept de servitute de trecere cu mașina, cu piciorul și pentru utilități, înscris în, menținându-și astfel punctul de vedere exprimat în Raportul de expertiză de la dosar.
Tribunalul, din actele depuse de către reclamanți, intervenientul în favoarea reclamanților, dosarul administrativ depus de către pârâți și planșele foto, a constatat că accesul la imobil care a constituit motivul refuzului pârâtei de a elibera autorizația de construire, conform adresei nr. R 32008 - -/19.04.2008, este asigurat prin dreptul de servitute de trecere conform nr.-, deci refuzul pârâților în a elibera autorizația de construcție solicitată este neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurenții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât nu a ținut cont de dispozițiile legale incidente în cauă și de starea de fapt dovedită cu actele existente la dosar. Astfel, refuzul recurenților de a da curs solicitării reclamanților privind eliberarea autorizației de construire pentru edificarea unei case familiale în T, imobil înscris în nr.- T nr. cadastral 8617/1/2, 8618/1 - 8619/1/a/2/6 -a datorat faptului că nu sunt îndeplinite condițiile imperative ale art.25 alin.1 din nr.HG525/1006 întrucât parcela în cauză nu are acces direct la drumul public deoarece drumul public care se intersectează cu cel de acces al reclamanților este împrejmuit de proprietăți private înfundate. Pe de altă parte, dreptul de servitute de trecere conferit de intervenientul Jr. nu are caracter public astfel încât reclamanții au un acces indirect la drumul public situație care nu este reglementată de legislația în vigoare.
Necesitatea ca servitutea astfel constituită să aibă caracter public rezultă din dispozițiile exprese ale art.26 alin.2 din nr.HG525/1996 în care se prevede că prin accese pietonale se înțelege căile de acces pentru pietoni dintr-un drum public pe terenul proprietate privată grevată de servitutea de trecere publică potrivit legii sau obiectului întrucât accesul reclamanților nu este dintr-un drum public, direct ci este printr-o proprietate privată cu drept de servitute care nu este publică în sensul de a permite trecerea și terților iar nu doar a reclamanților rezultă astfel că această servitute este constituită doar în favoarea reclamanților și nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru autorizarea lucrării.
Recurenții mai critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul interpretării probelor administrate în cauză câtă vreme rezulta clar că servitutea acordată nu este o servitute de trecere publică aspect ce a rezultat și din acțiunea de grănițuire formulată de proprietarul respectiv împotriva Primăriei Municipiului Pe de altă parte, raportul de expertiză efectuat în cauză a ținut cont de o documentație urbanistică care nu a fost aprobată în baza hotărârii consiliul Local T și ca atare toate referirile din expertiza tehnică prezentată nu pot fi luate în considerare.
Planul urbanistic de detaliu are caracter de reglementare specifică și se elaborează pentru aprofundarea prevederilor din planul urbanistic general sau din planul urbanistic zonal corelate cu condiționările din certificatul de urbanism iar în zona respectivă planul urbanistic zonal a fost aprobat prin nr.91/1998 și prevede pentru terenurile respective o zonă de locuințe fără a fi reglementată însă rețeaua stradală, organizarea arhitectural urbanistică, dezvoltarea infrastructurii edilitare, etc.
Referitor la avizul comisiei de circulație reținut în raportul de expertiză recurenții arată că acesta nu confirmă existența accesului la drumul public întrucât acesta este parte integrantă din documentația de urbanism, documentație care nu a fost acordată conform legislației în vigoare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimați și au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe apreciind că din probele administrate în cauză și din raportul de expertiză rezultă fără putință de tăgadă că accesul la imobilul proprietatea reclamanților este asigurat prin dreptul de servitute de trecere auto și cu piciorul și pentru utilități înscrise în T nr.-. Accesul la drumul public se realizează prin servitute la fel ca și alte parcele din zonă ai căror proprietari au obținut autorizație de construcție luându-se în calcul dreptul de servitute pe proprietatea reclamanților.
Intimații mai apreciază că prevederile art.26 alin.2 din nr.HG525/1996 sunt îndeplinite în cauză iar refuzul de eliberare autorizație de construcție este nejustificat iar în privința planului urbanistic de detaliu la care a făcut referire expertul judiciar, intimații arată că acesta nu a fost pus în discuția Consiliului Local al Municipiului
La dosar s-au depus următoarele: cerere de recurs, autorizația de construire nr.541/2006, sentința civilă nr.74/01.02.2006 a Tribunalului Timiș, nr.- T, nr.- T și nr.-, -, - T, sentința civilă nr.5604/01.06.2006 a Judecătoriei Timișoara, decizia civilă nr.562/13.10.2006 a Tribunalului Timiș, planul de încadrare în zonă, acte de instituire servituții, certificate de urbanism nr.1223/2004 și 4456/2003, autorizația de construire nr.1321/2006, sentința civilă nr.190/29.03.2006 a Tribunalului Timiș, întâmpinare, chitanța pentru plata taxei de timbru, delegație, precizări scrise, concluzii iar intimatul a depus concluzii scrise împreună cu un set de acte reprezentând referat emis în dosarul nr.887/P/2007, sentința penală nr.1494/30.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, sentința penală nr.3193/2008 a Judecătoriei Timișoara, adresa nr.3265/2006 și 730/2008 ale Primăriei Municipiului T, sentința civilă nr.306/2006 a Tribunalului Timiș și decizia civilă nr.693/2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, copie contestație, proces verbal nr.351 și 352/23.01.2006, sentința civilă nr.16439/23.12.2008 a Judecătoriei Timișoara, acte notariale, adeverință de existența construcției.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Reclamanții și au solicitat eliberarea autorizației de construcție pentru imobilul situat în T și înscris în nr.- nr. cadastral nr. 8617/1/2, 8618/1 - 8619/1/a/2/6 iar refuzul pârâților a vizat în esență faptul că parcela de teren respectivă nu are acces direct la drumul public ci în favoarea acesteia este instituită de către intervenientul o servitute de trecere acre nu are caracter public recurenții apreciind că în speță sunt nerespectate dispozițiile imperative cuprinse la art.25 și art.26 din nr.HG525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism astfel încât cererea reclamanților nu putea fi soluționată în mod favorabil.
Față de probatoriul administrat în cauză, Curtea reține că imobilul pentru care reclamanții au solicitat eliberarea autorizației de construire nu are acces direct la drumul public dar în favoarea acestui fond dominant a fost instituită prin actul autentificat sub nr.140/17.01.2006 la., cu titlu gratuit, o servitute de trecere auto și cu piciorul precum și pentru utilități. Această servitute a fost instituită în folosul terenurilor intravilane înscrise în nr.- T și identificate cu numerele topografice precizate în actul de instituire a servituției astfel încât imobilul proprietatea reclamanților apare ca reprezentând fondul dominant față de imobilul proprietatea intervenientului evidențiat în nr.- T nr. top 8617/2/2/2 și 8617/2/2/1/2 ce reprezintă fondul aservit.
Potrivit art.25 alin.1 din nr.HG525/1996 autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilității de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute conform destinației construcției iar textul de lege nu face nici o precizare privind noțiunea de "servitute" după cum aceasta ar fi publică sau privată iar interpretarea astfel dată de recurenții adaugă în mod nejustificat la dispoziția legală anterior reprodusă. Astfel, Curtea reține că art.25 alin.1 din nr.HG525/1996 face referire la posibilitatea de acces la drumul public care se poate realiza direct sau prin servitute iar în speță s-a făcut dovada instituirii unei servituți de trecere auto cu piciorul și pentru utilități în favoarea proprietatea reclamanților astfel încât nu mai importă cine este sau ce calitate are persoana ce a instituit servitutea sau natura juridică ori a proprietății fondului aservit. În fapt există instituită o servitute ce asigură atât trecerea autoturismelor, accesul pietonal și accesul pentru utilități astfel încât condiția prevăzută de art.25 alin.1 din nr.HG525/1996 este perfect îndeplinită.
Recurenții au susținut ca argument al refuzului acestora de a proceda la eliberarea autorizației de construire faptul că este necesar existența unei servituții publice, aspect ce ar rezulta din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art.26 alin.2 din nr.HG525/1996.
Referitor la aceste argumente Curtea reține că art.26 din nr.HG525/1996 reglementează necesitatea asigurării accesului pietonal dar aceasta se realizează potrivit importanței și destinației construcției. Astfel, potrivit art.26 alin.1 din nr.HG525/1996 autorizarea executării construcțiilor și amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale potrivit importanței și destinației construcției, iar potrivit dispozițiilor cuprinse la art.3 al aceluiași articol accesele pietonale vor fi confirmate astfel încât să permită circulația persoanelor cu handicap și care folosesc mijloace specifice de deplasare. Textul articolului 26 alin.2 din nr.HG525/1996 este reprodus în mod corect de recurenți dar este interpretat în mod greșit de aceștia aceasta deoarece dispozițiile alin.2 se interpretează în mod obligatoriu prin prisma dispozițiilor cuprinse la alin.1 respectiv alin.3.
Potrivit dispozițiilor cuprinse la alin.2 prin accese pietonale se înțeleg căii de acces pentru pietoni dintr-un drum public pe terenul proprietate privată grevate de servitutea de trecere publică potrivit legii sau obiceiului iar din cuprinsul acestui text de lege recurenții au concluzionat că dreptul de servitute acordat de intervenient reclamanților nu reprezintă o servitute de trecere publică în sensul că nu permite și trecerea terților ci doar pe a reclamanților.
Sub aceste aspect, Curtea reține că dispozițiile art.26 alin.2 din nr.HG525/1996 se interpretează în mod obligatoriu prin prisma prevederilor art.26 alin.1 din nr.HG5252/1996 fiind vorba despre accese pietonale care se execută potrivit importanței și destinației construcție cu referire în mod special la construcțiile destinat folosinței publice iar nu folosinței private cum este cazul de față în care reclamanții au solicitat eliberarea unei autorizații de construcție pentru edificarea unei case familiale. Servitutea constituită în speță nu-i vizează doar pe reclamanții așa cum susțin recurenții ci este o servitute în favoarea fondului dominant ce asigură accesul de la drumul public atât al utilităților cât și un acces pietonal sau cu autoturismul iar din această perspectivă recurenții nu au definit noțiunea de "terți" care nu ar beneficia de servitutea astfel constituită și pentru protejarea intereselor cărora, pârâții au refuzat eliberarea autorizației de construire.
Starea de fapt reținută de instanța de recurs are la baza și expertiza judiciară topografică efectuată în cauză ce a reținut instituirea acestui drept de servitute, făcând referire și la avizul Comisiei de circulație nr. TH nr.2005--/30.06.2005 care chiar dacă face parte dintr-o documentație de urbanism pentru aprobarea unui plan urbanistic de detaliu, documentație ce nu a fost aprobată prin hotărâre a T, este de observat că acesta reprezintă un aviz tehnic ce era necesar pentru aprobarea documentației respective și care a fost emis de autoritățile competente astfel încât instanța reține că actul respectiv încorporează o manifestare de voință de sine stătătoare a autorității emitente fără legătură cu aspectul dacă planul urbanistic de detaliu a fost sau aprobat de Consiliul Local al Municipiului
Recurenții nu se pot prevala de plenitudinea exclusivă a consiliului local de a stabili un cadrul urbanistic unitar și coerent care să aibă în vedere o utilizare rațională a terenurilor în corelare cu funcțiunile urbanistice prevăzute prin sau întrucât aceste atribuții nu pot constitui un temei pentru refuzul aplicării unor dispoziții legale cum sunt cele legate de eliberarea autorizației de construire din prezenta cauză, obligația autorităților cu atribuții în acest sens fiind aceea de a asigura aplicarea corectă și unitară a dispozițiilor legale la situațiile de fapt incidente. Pe de altă parte, faptul că Primăria Municipiului T prin planul urbanistic zonal aprobat prin nr.91/1998 pentru zona - - Martirilor -, din care face parte și terenul reclamanților, nu a reglementat rețeaua stradală pentru zona respectivă nu poate fi reținut ca un motiv în refuzul eliberării autorizație de construcție către reclamanți întrucât aceasta presupune invocarea propriei culpe din partea autorităților locale iar faptul că nu s-a reglementat această situație nu poate aduce atingere dreptului reclamanților de a obține eliberarea unei autorizație de construire în condițiile în care sunt îndeplinite toate cerințele legale cuprinse în Legea nr.50/1991 și respectiv nr.HG525/1996.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate Curtea reține că refuzul recurenților la soluționarea favorabilă a cererii reclamanților privind eliberarea autorizației de construire, refuzul ce rezultă exclusiv din interpretarea eronată a dispozițiilor cuprinse la art.25 și 26 din nr.HG525/1996, apare ca fiind un refuz nejustificat așa cum este el definit de art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr.554/2004 astfel încât în mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii reclamanților cu consecința obligării pârâților la eliberarea autorizației de construire solicitată de aceștia astfel încât hotărârea primei instanțe apare ca fiind temeinică și legală motiv pentru care văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza -a II -a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâți.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimaților,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.530/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, și.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/08.03.10
TEHNORED:/08.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
