Alte cereri. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.02.2010
DECIZIA CIVILĂ NR.3
CAMERA DE CONSILIU DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva Încheierii din 04.02.2010 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată și cu pârâții - intimați CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C, având ca obiect învestire cu formulă executorie.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 15.02.2010 note scrise din partea reclamantului - recurent. De asemenea, tot prin registratura instanței s-a depus la data de 19.02.2010 din partea reclamantului - recurent un înscris prin care a invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA, extras din practica judiciară și literatura de specialitate. Tot prin registratura instanței s-a depus din partea pârâților - intimați, la data de 22.02.2010, întâmpinare, împuternicire avocațială, factura nr.15/22.02.2010 și decizia civilă nr.637/16.12.2002 a Curții de Apel București. Reclamantul - recurent a mai depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 23.02.2010 note scrise suplimentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Timiș Secția de Contencios Administrativ, petentul a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.280/05.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș și a deciziei civile nr.91/R din 07.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În motivarea cererii se arată că prin sentința civilă nr.280/05.05.2006 a fost admisă acțiunea reclamanților și pârâții au fost obligați la plata sumei de 297.900 lei și cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr.91/R din 07.02.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul pârâtului Consiliul Local al municipiului Câmpina și a admis recursurile reclamanților și a celorlalți pârâți în cauză, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin încheierea de ședință din 04.02.2010, Tribunalul Timișa scos de pe rol cererea formulată de petentul în contradictoriu cu intimații Prefectura jud. P, Comisia jud. de aplicarea a Legii nr.18/1991 a jud. P, Comisia Locală de aplicarea a Legii nr.18/1991 Câmpina, Consiliul Local Câmpina, Primarul mun. Câmpina și Municipiul Câmpina având ca obiect investire cu formulă executorie și a trimis cererea spre soluționare Tribunalului Dolj.
Asupra excepției de necompetență invocate, tribunalul a apreciat că strămutarea pricinilor reprezintă un caz de prorogare judecătorească de competență, astfel că după soluționarea cererii de strămutare, Înalta Curte de Casație și Justiție a desemnat Tribunalul Dolj, ca fiind instanța competentă cu soluționarea cauzei.
Conform art.40 alin.5 Cod procedură civilă, orice act săvârșit de către instanța de la care s-a strămutat cauza, după admiterea cererii de strămutare, este desființat de drept. Față de acest text legal, Tribunalul Timiș nu poate soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, întrucât competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Dolj, instanța investită pentru soluționarea cererii pe fond.
În altă ordine de idei, petentul a solicitat învestirea cu formulă executorie a unei sentințe care a fost casată. Potrivit art.311 alin.1 Cod procedură civilă hotărârea casată nu are nici o putere, iar conform alin.2 actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, cu excepția cazului în care instanța de recurs dispune altfel. Or, din prisma acestor dispoziții legale, sentința civilă nr.280/05.05.2006 nu mai există, urmând ca în cazul în care Tribunalul Dolja soluționat cauza pe fond, să se pronunțe și asupra cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal recurentul solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate și în rejudecare să se dispună admiterea cererii formulate la 19.01.2010 și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă numai față de debitorul Consiliul Local al Municipiului Câmpina.
În motivarea recursului se arată că la data de 19.01.2010, recurentul a formulat o cerere de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr.280/05.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.8826/CA/2005 prin care debitorul Consiliul Local Câmpina a fost obligat la plata către recurent a sumei de 297.900 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 2.500 RON cheltuieli de judecată, în solidar cu alți doi pârâți.
Această sentință a rămas irevocabilă față de debitorul Consiliul Local Câmpina prin decizia civilă nr.91/R/07.02.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ, fiind respins recursul acestui pârât ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Tribunalul Timiș prin încheierea din 04.02.2010 a reținut că petentul a solicitat învestirea cu formulă executorie a unei sentințe care a fost casată iar potrivit art.311 aliniatul 1 Cod procedură civilă hotărârea casată nu are nici o putere iar sentința civilă nr.280/05.05.2006 nu mai există. Hotărârea instanței este rezultatul unei grave erori în condițiile în care instanța s-a pronunțat atât pe fondul cererii cât și pe o excepție iar în procedura necontencioasă temeiul cererii reclamantului l-a constituit art.3733Cod procedură civilă astfel că nu există alți intimați în această cauză.
Recurentul mai arată că nu a solicitat învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri a Tribunalului Dolj, astfel încât în mod greșit s-a declinat cererea la Tribunalul Dolj, hotărârea astfel pronunțată neținând cont de dispozitivul deciziei civile nr.91/R/07.02.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, care reprezintă în fapt o casare parțială față de doi pârâți, hotărârea primei instanței fiind menținută față de Consiliul Local Câmpina, al cărui recurs a fost respins.
Recurentul mai critică hotărârea primei instanței și sub aspectul refuzului de judecare a cererilor de preschimbare a termenului de judecată stabilit, a eliberării certificatului de grefă și a studierii dosarului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.3731aliniatul 1, art.304 punctul 6, 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la data de 15.02.2010, recurentul a mai precizat faptul că în mod greșit prima instanță a dispus citarea în cauză în calitate de intimat a pârâților din acțiunea de fond, întrucât cererea de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești nu se formulează în contradictoriu cu debitorul.
Prin încheierea criticată, instanța s-a pronunțat atât asupra fondului cererii de învestire cu formulă executorie cât și asupra excepției de necompetență materială.
Cu privire la sentința civilă nr.280/05.05.2006, recurentul apreciază că aceasta reprezintă un titlu executoriu și față de debitorul Consiliul Local Câmpina în condițiile în care recursul declarat de acest pârât împotriva sentinței menționate a fost respins și în consecință față de acesta hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă și executorie, nefiind posibil ca instanța de control judiciar să respingă recursul pârâtului și să caseze hotărârea față de acest pârât doar pentru că a admis recursul declarat de alte părți din cauză.
Se mai arată că cererea de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești nu este supusă prescripției ci dimpotrivă această cerere are efecte de întrerupere a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Recurentul a mai invocat totodată prin înscrisul depus la 19.02.2010, excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentului recurs, apreciind că în speță competența aparține Tribunalului Timiș întrucât soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie este reglementată de art.3733raportat la art.339 aliniatul 1 și 2 Cod procedură civilă fiind de competența exclusivă a președintelui instanței iar recursul împotriva unei astfel de încheieri date de Președintele Tribunalului se judecă de către un complet al tribunalului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații Primarul municipiului Câmpina, Municipiul Câmpina și Consiliul Local Câmpina au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că în speță nu este vorba despre o procedură necontencioasă, fiind aplicabile dispozițiile art.335 Cod procedură civilă.
Soluția respingerii cererii de învestire cu formulă executorie a sentinței civile a Tribunalului Timișa fost corect argumentată având în vedere că prin decizia nr.91/R/07.02.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -a procedat la casarea în întregime a sentinței recurate.
Prin notele scrise suplimentare, depuse la data de 23.02.2010, recurentul a reiterate susținerile privind necompetența materială a primei instanței în soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie, competența revenind exclusive Președintelui Tribunalului, precum și susținerile legate de efectele deciziei civile nr.91/R/07.02.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA în privința sentinței civile nr.280/2006 a Tribunalului Timiș cu privire la pârâtul Consiliul Local Câmpina.
La dosar s-au depus următoarele: cererea de recurs, chitanța pentru plata taxei de timbru, decizia civilă nr.91/R/07.02.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, Note scrise, dispozitivul sentinței civile nr.280/05.05.2006 și al deciziei civile nr.91/R/07.02.2007, excepția de necompetență materială a instanței, extras din practica judiciară și literatura de specialitate, întâmpinare, împuternicire avocațială, factura nr.15/22.02.2010, decizia civilă nr.637/16.12.2002 a Curții de Apel București, note scrise suplimentare.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentului recurs, în conformitate cu dispozițiile art.137 aliniatul 1 Cod procedură civilă Curtea reține că o asemenea excepție este neîntemeiată, după cum urmează:
Reclamantul a formulat în fața Tribunalului Timiș, o cerere de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr.280/05.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.8826/CA/2005.
Încheierea supusă prezentului recurs pronunțată la 04.02.2010, a fost dată de președintele completului învestit cu soluționarea cererii formulate în baza art.3733aliniatul 1 Cod procedură civilă iar în acest caz, fiind aplicabilă procedura necontencioasă reglementată de art.331 și următoarele Cod procedură civilă recursul se judecă de către instanța ierarhic superioară ca și în dreptul comun.
Dispozițiile art.339 aliniatul 3 invocate de recurent în susținerea excepției de necompetență nu sunt aplicabile în speță întrucât art.339 Cod procedură civilă prevede că procedura necontencioasă se aplică și în cazurile în care legea dă în sarcina președintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios. Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele cuprinse la art.331 - 334 Cod procedură civilă și care reglementează procedura comună de urmat în soluționarea unor cereri formulate în procedura necontencioasă, rezultând astfel că în materie necontencioasă există cereri de competența instanței precum și în mod special și derogatoriu cereri de competența președintelui de instanță, respectiv a președintelui judecătoriei sau a președintelui tribunalului, cum sunt în speță cererile reglementate de art.403 aliniatul 4 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.339 aliniatul 3 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în procedura cererilor de învestire cu formulă executorie pentru că în acest caz referirea din cuprinsul art.3733aliniatul 1 Cod procedură civilă la președintele instanței este în fapt o referire la președintele completului de judecată învestit cu soluționarea cererii și prin urmare, recursul declarat împotriva unei asemenea încheieri se soluționează potrivit art.336 Cod procedură civilă iar nu potrivit art.339 Cod procedură civilă.
Față de considerentele de drept anterior menționate Curtea reține că excepția de necompetență materială invocată de recurent este neîntemeiată, astfel încât văzând și dispozițiile art.158 aliniatul 2 Cod procedură civilă va proceda la respingerea acestei excepții iar în soluționarea pe fond a cererii de recurs se constată că încheierea prin care Tribunalul Timișa dispus scoaterea cererii de pe rol și trimiterea acestei la Tribunalul Dolj este legală fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.334 Cod procedură civilă.
Astfel, prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei cereri formulată în procedura necontencioasă, prin care se urmărea învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș din dosar nr.8826/CA/2005 și ca atare instanța avea obligația să verifice din oficiu competența conform art.334 aliniatul 1 Cod procedură civilă iar în cazul în care se declara necompetentă să trimită dosarul instanței în drept să hotărască asupra cererii (art.334 aliniatul 2 Cod procedură civilă). Iată de ce instanța inițial învestită, pentru a-și determina competența, a reținut și considerente legate de caracterul de titlu executoriu al sentinței civile nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș întrucât în funcție de constatările legate de acest aspect se determină și competența instanței în învestirea cu formulă executorie.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art. 22 cu raportare la art.2 aliniatul 1 litera ț) din Legea nr.554/2004, în cazul cererilor de învestire cu formulă executorie a unor hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță de contencios administrativ, instanța competentă este instanța care a soluționat fondul titlului de contencios administrativ, aceasta având calitate de instanță de executare.
În aceste condiții, pentru a-și reține această calitate de instanță de executare Tribunalul Timiș era îndrituit a verifica în analiza competenței sale dacă cererea de învestire cu formulă executorie vizează o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, ce constituie titlu executoriu conform art.22 din Legea nr.554/2004, pronunțată de o instanță de contencios administrativ.
Astfel, s-a constatat faptul că sentința civilă nr.280/05.05.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.8826/CA/2005, în urma recursului soluționat prin decizia civilă nr.91R/07.02.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, a fost casată cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar ulterior urmare a cererii de strămutare soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Dolja fost desemnat ca instanță competentă cu soluționarea cauzei pe fond.
În aceste condiții în mod corect prima instanță a reținut că sentința civilă nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș nu este definitivă și irevocabilă și ca atare nu poate dispune învestirea cu formulă executorie iar în condițiile în care cauza respectivă se află spre rejudecare pe fond la Tribunalul Dolj, numai această instanță poate să dispună învestirea cu formulă executorie a hotărârii ce se va pronunța în cauză, luând în considerare dispozițiile art.22 cu raportare la art.2 aliniatul 1 litera ț) din Legea nr.554/2004.
Recurentul a invocat faptul că sub acest aspect hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât a interpretat în mod greșit dispozițiile deciziei nr.91R/07.02.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA în sensul că a luat în considerare numai dispoziția privind casarea sentinței recurate iar nu și dispoziția instanței de recurs privind respingerea recursului declarat de Consiliul Local Câmpina, aspect interpretat de recurent în sensul că prin decizia amintită s-a pronunțat o soluție de casare parțială, numai față de pârâții Primarul municipiului Câmpina și Municipiul Câmpina, iar față de pârâtul Consiliul Local al municipiului Câmpina, sentința civilă nr.280/05.05.2006 a rămas definitivă și irevocabilă acest pârât urmând a fi obligat la plata despăgubirilor stabilite în fond.
Aceste susțineri nu pot fi reținute de instanța de recurs întrucât conform art.312 aliniatul 2 Cod procedură civilă în caz de admitere a recursului hotărârea atacată poate fi modificată sau casată în tot sau în parte. Casarea totală se referă la toate aspectele depuse judecății iar în timp ce casarea parțială desființează doar o parte din hotărârea atacată, sau desființează hotărârea numai în favoarea unora dintre părțile în proces în cazul în care este vorba de coparticipare procesuală. Din punct de vedere al instanței care va rejudeca procesul casarea poate fi cu reținere sau cu trimitere. Casarea cu reținere reprezintă regula conform art.312 aliniatul 4 care stabilește că în caz de casare curțile de apel vor rejudeca pricina în fond iar casarea cu trimitere reprezintă o soluție de excepție care poate fi dispusă numai în cazurile limitativ prevăzute la art.312 aliniatul 5 Cod procedură civilă, respectiv în cazul în care procesul a fost soluționat fără a intra în cercetarea fondului sau când judecata s-a realizat în lipsa părții care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului.
Problema care se pune în speță o constituie dacă decizia civilă nr.91R/07.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA reprezintă o casare parțială, numai în privința pârâților Primarul municipiului Câmpina și Municipiul Câmpina (așa cum susține recurentul) sau reprezintă o casare totală așa cum a reținut implicit instanța de fond.
Curtea observă că prin decizia civilă nr.91/R/07.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- s-au admis recursurile declarate de reclamanții și precum și cele declarate de pârâți Primarul municipiului Câmpina și Municipiul Câmpina prin Primar împotriva sentinței civile nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș și s-a dispus casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Câmpina împotriva aceleiași sentințe, a fost respins ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală, instanța de recurs reținând că singurul semnatar al recursului astfel declarat a fost consilierul juridic al autorității respective care nu a fost mandatar în a declara recurs ci doar în a redacta și înregistra la instanța competentă recursul ce trebuia obligatoriu semnat de persoana însărcinată cu atribuții privind promovarea căilor de atac în numele consiliului local.
Rezultă astfel din cuprinsul deciziei menționate că instanța de recurs nu a făcut o mențiune expresă privind casarea totală sau casarea parțială a sentinței criticate pe cale recursului ci a procedat la casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond, de unde se desprinde concluzia că este vorba despre o casare totală cu atât mai mult cu cât recursul Consiliului Local Câmpina nu a fost respins pe fondul problemei ci a fost respins pe baza unei excepții de procedură legate de lipsa calității de reprezentant a semnatarului recursului. În consecință, cererea reclamanților privind plata despăgubirilor materiale pentru paguba cauzată pentru neîndeplinirea obligației de punere în executare a hotărâri Consiliul Local Câmpina nr.1/1995 ce reprezenta obiectul principal al acțiunii, a fost trimis spre rejudecare la instanța de fond astfel încât sentinței civile nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș îi sunt aplicabile prevederile art.311 aliniatul 1 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea casată nu are nici o putere, iar în speță procesul se va rejudeca din nou în întregime fiind vorba despre o casare totală și nu doar în limitele casării parțiale invocate de reclamant.
Așadar, câtă vreme sentința civilă nr.280/05.05.2006 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr.8826/CA/21005 a fost desființată în întregime nemaiavând nici o putere conform art.311 aliniatul 1 Cod procedură civilă ea nu poate constitui nici titlu executoriu întrucât nu îndeplinește condiția de a fi rămas irevocabilă.
În prezent învestirea cu formulă executorie a hotărârii ce se va pronunța în acțiunea reclamantului, este de competența Tribunalului Dolj ca instanță de fond astfel încât în mod corect Tribunalul Timișa procedat la trimiterea cererii de învestire cu formulă executorie la această instanță spre competentă soluționare și prin urmare văzând și dispozițiile art.312 aliniatul 1 teza a -II-a Cod procedură civilă cu raportare la art.336 aliniatul 1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul.
Instanța nu poate reține nici critica recurentului vizând citarea în cauză a pârâților Consiliul Local Câmpina, Primarul municipiului Câmpina și Municipiul Câmpina pe considerentul că în procedura necontencioasă, cererea de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești nu se formulează în contradictoriu cu debitorul întrucât de vreme ce sunt aplicabile regulile privind procedura necontencioasă așa cum recunoaște și recurentul, atunci sunt aplicabile și dispozițiile art.333 aliniatul 1 Cod procedură civilă potrivit cărora cererea (formulată în procedura necontencioasă) va cuprinde numele și domiciliul celui care o face și ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanței precum și arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii și semnătura iar din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că deși în procedura necontencioasă nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană ci se soluționează acele cereri pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea unei instanțe (art.331 Cod procedură civilă) și în această procedură cererile astfel formulate având ca obiect învestirea cu formulă executorie trebuie să cuprindă și numele debitorilor ca și persoane față de care se formulează cererea de învestire cu formulă executorie.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate apreciind că nu există în speță nici un motiv de casare sau de modificare de natura celor cuprinse la art.304 Cod procedură civilă, cauza fiind analizată și prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș la 04.02.2010 în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Câmpina, Primarul Municipiului Câmpina și Municipiul Câmpina.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/09.03.10
TEHNORED:/09.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
