Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2584/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2584
Ședința publică de la 10 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței NR.2095 din data de 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă INSOLVENȚA 2007 prin, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâtă DGFP D și intimata reclamantă INSOLVENȚA 2007 prin.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este depus în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a depus întâmpinare de intimata reclamantă INSOLVENȚA 2007, prin, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin.2.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2095 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamant INSOLVENȚA 2007 și a suspendat decizia de impunere pentru plăți anticipate, cu titlu de impozit pe anul 2007, emisă de Băilești, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
A reținut prima instanță că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 și 15 din Legea 554/2004, în sensul existenței cazului bine justificat și al producerii unei pagube iminente.
A precizat judecătorul fondului că, întrucât pe numele reclamantei au fost emise mai multe acte administrative fiscale, există suspiciuni cu privire la cuantumul sumei datorate și cu privire la legalitatea actelor respective.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP
În motivele de recurs s-a arătat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile stabilite de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă, în sensul că reclamanta nu a dovedit împrejurări legate de efectele actului contestat și nici în ce anume ar consta prejudiciul care i s-ar provoca prin executare.
Examinând motivele de recurs, Curtea le găsește nefondate.
Administrația Finanțelor Publice a orașului Băilești a emis decizii de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2007, la data de 03.12.2008.
Anterior, la 30.07.2007, a fost emisă o altă decizie de plăți anticipate.
Observând cele două decizii, Curtea constată că între acestea există semnificative diferențe privind sumele datorate cu titlu de plăți anticipate pentru impozit.
Instanța de fond a dat o justă soluționare cauzei atunci când a admis cererea și a dispus suspendarea actului administrativ și a apreciat corect asupra îndeplinirii celor două condiții privind cazul bine justificat și prevenirea pagubei iminente.
În cazul în care s-ar proceda la executarea sumelor stabilite în decizia de plăți anticipată contestată, așa cum rezultă de altfel din somația de executare și titlul executoriu, s-ar ajunge la crearea unui prejudiciu material în patrimoniul reclamantului.
Este previzibil acest prejudiciu material, fiind consecința firească a executării silite a sumelor apreciate de organul fiscal ca fiind datorate.
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, Curtea apreciază că sunt suficiente împrejurări legate de starea de fapt care creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Așa cum s-a arătat în cuprinsul acestei hotărâri, existența a două decizii de impunere pentru plăți anticipate care conțin sume substanțial diferite este de natură crea îndoială asupra legalității actului administrativ.
Alături de argumentele arătate mai sus, Curtea mai precizează că în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Curtea are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Prin admiterea cererii de suspendare, nu se aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat de DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr.2095 din data de 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă INSOLVENȚA 2007 prin.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/09.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
