Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 263/CA
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.322/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SERV SRL, cu sediul în M,-, -.C,.3,.35, județ C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă av., în baza delegației de substituire dată de avocat (cu împuternicirea avocațială nr.65222/24.06.2009), lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâtă este motivat, la data de 16.06.2009, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentei la aceeași dată.
Pentru recurenta pârâtă apărătorul ales depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform chitanței nr.-/23.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă av. solicită admiterea recursului și,în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța iarîn subsidiar, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată cu consecința obligării intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește motivul de casare arată că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, făcând trimitere la dispozițiile art. 304 pct.6 Cod pr. civilă. Motivele pe care se sprijină hotărâre sunt străine de natura pricinii, invocând dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr. civilă. Instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu o altă persoană juridică și nu în contradictoriu cu C pe care a chemat-o în judecată în nume propriu.
În ce privește fondul cauzei arată că în mod greșit, pe motivări străine de natura pricinii și confuze, instanța a apreciat incidente în speță cele două condiții - cazul bine justificat și prejudiciul.
Consideră că în realitate, reclamanta nu a dovedit că situația în cauză se încadrează în "cazul bine justificat" cerut de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, strâns legată în analiza de circumstanțe de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat. De asemenea reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului iminent, rezumându-se numai în a infirma că acest act îi diminuează profiturile pe viitor. Cum sarcina probei revine reclamantei, urmează a considera nefondată și această susținere a reclamantei.
Urmează a se constata că reclamanta nu a dovedit condiția pagubei iminente așa cum este ea definită de art. 2 din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material și previzibil, sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de considerentele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul cererii și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- din data de 10.03.2009, reclamanta - Serv SA în contradictoriu cu pârâta ANAR-Direcția Apelor Das olicitat, în baza art.14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrative reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr.806/02.07.2007, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 806/02.07.2007 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă zona 1. Întrucât contractul respectiv este un contract administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 pe cale de consecință și actul de reziliere a acestuia, respectiv Notificarea de reziliere este un act administrativ.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.322/27 martie 2009, Tribunalul Constanțaaa dmis cererea formulată de reclamanta - Serv SRL, în contradictoriu cu pârâta ANAR-Direcția Apelor D C, dispunând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea înregistrată cu nr. 33/27.02.2009 la BEJ, privind rezilierea contractului de închiriere nr. 806/02.07.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate solicita instanței competente suspendarea executării actului administrativ.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ, respectiv a notificării de reziliere de plin drept a contractului de închiriere nr. 806/02.07.2007.
În speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în sensul că s-a adresat pârâtei cu cerere prin care solicită revocarea notificării.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, potrivit art.2 lit.t din Legea nr.554/2004, acesta rezultă din împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Instanța de fond a apreciat că împrejurările concrete de fapt și de drept în care această notificare a fost emisă creează o îndoială serioasă în privința legalității acesteia întrucât pârâta în calitate de locator și-a manifestat unilateral voința de reziliere a contractului de închiriere după aproape trei ani de la încheierea actului de închiriere, timp în care a primit prestațiile reclamantei, în calitate de locatar și, deși contractul de închiriere a fost modificat prin actul adițional din 2008, prin acesta obligațiile reclamantei, în calitate de locatar, nu au fost sporite în mod semnificativ și nici nu au fost prevăzute sancțiuni suplimentare față de contractul inițial, ceea ce nu poate să denote decât satisfacția locatorului față de modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către reclamantă.
De asemenea notificarea de reziliere enumeră exemplificativ obligațiile asumate de către reclamantă prin contract, și nu obligațiile concrete considerate de către pârâtă a fi neexecutate de către reclamanta locatară, toate acestea împrejurări creând o îndoială serioasă privind legalitatea rezilierii contractului.
În ceea ce privește paguba iminentă s-a reținut de către instanța de fond că aceasta este definită de art.2 lit. ș din Legea nr.554/2004.
Reclamanta conform contractului avea obligația de a realiza investiții conform planului investițional iar rezilierea unilaterală și nepredarea sectorului de plajă la 01.04.2009 în vederea exploatării, a creat reclamantei o pagubă iminentă și imposibilitatea amortizării investițiilor.
Prejudiciul viitor este totodată "previzibil cu evidență, adică cert, sigur ca și producere chiar dacă nu se poate aprecia cuantumul întinderii sale.
În cazul în care pârâta ar organiza licitații cu privire la aceste sectoare de plajă în urma căreia ar încheia contracte cu alte persoane, i-ar crea reclamantei un prejudiciu procesual, adică s-ar genera niște drepturi viitoare care nu existau la momentul plângerii prealabile și care ar impune reclamantei extinderea cadrului procesual și față de terți prin ipoteză beneficiari ai actului atacat.
Astfel, necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă din împrejurarea că obiectul contractului de închiriere urmează să facă obiectul unor alte acte juridice, a căror desființare ar comporta o procedură anevoioasă, îndelungată și costisitoare, astfel încât suspendarea notificării de reziliere este oportună pentru protejarea nu numai a intereselor patrimoniale ale reclamantei, ci chiar a unei securități juridice, evitându-se crearea unor situații juridice noi, care să facă greu sau imposibilă repunerea părților în situația anterioară emiterii acestuia act administrativ.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Apelor D criticând-o ca fiind lipsită de temei legal, invocând dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9 Cod pr.civilă, cu următoarea motivație:
- Instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta nu a indicat expres actul administrativ a cărui suspendare a dispus-o instanța prin dispozitiv;
- Motivele pe care se sprijină hotărârea instanței de fond sunt străine de natura pricinii, întrucât instanța a motivat identic toate hotărârile de suspendare a actelor unilaterale de reziliere, fără a face nici o distincție, în speță nu a trecut decât 1 an și 6 luni de la încheierea contractului și nu aproape 3 ani, cât au trecut de la încheierea altor contracte de închiriere cu alți operatori de plajă:
- Instanța de fond s-a pronunțat în contradictoriu cu o altă persoană juridică și nu în contradictoriu cu C, deoarece prin dispozitiv instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu Administrația Națională "Apele Române" - Direcția Apelor D;
- În mod greșit instanța de fond a apreciat incidente în speță cele două condiții: cazul bine justificat și prejudiciul, întrucât reclamanta nu a dovedit că planul investițional a fost realizat conform graficului anexa contractului de închiriere și nici nu a dovedit paguba iminentă.
Intimata reclamantă, - Serv SRL M, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenți și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Între pârâta în calitate de locator și reclamanta - Serv SRL în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 806/02.07.2007 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă zona 1, situat în stațiunea, în scopul exploatării acestuia în condițiile contractului și a legislației specifice.
Durata închirierii a fost stabilită pentru 10 ani, cu începere de la 02.07.2007. Contractul a fost modificat prin actul adiționale nr. 1/2008 în ceea ce privește chiria anuală datorată de către locatar.
Prin notificarea înregistrată în evidențele sale sub nr. 3594/27.02.2009 și comunicată reclamantei prin intermediul executorului judecătoresc, pârâta a adus la cunoștința reclamantei rezilierea de drept a contractului de închiriere ca urmare a neexecutării obligațiilor ce reveneau reclamantei în calitate de locatar, enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul notificării.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate."
Rezultă din textul legal citat că suspendarea actului administrative este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrative, cu caracter excepțional, care se justifică numai dacă actul administrativ ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Pentru a se dispune de către instanța de judecată suspendarea actului administrativ trebuie a fi dovedită de către reclamantă îndeplinirea cumulativă a trei condiții: cazul bine justificat; iminența producerii unei pagube, precum și dovada sesizării organului emitent cu recursul grațios, ca o condiție de exercitare a cererii de suspendare a actului administrative.
Curtea constată că în cauză s-a făcut dovada exercitării recursului grațios, prin cererea formulată de către reclamantă și înregistrată la.- D Sucursala C prin care solicită revocarea actului.
De asemenea corect s-a apreciat că în cauză s-a făcut dovada existențeiunui caz bine justificat, care rezultă,potrivit art.2 lit. din Legea nr.554/2004, dinîmprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative.
În ceea ce privește însăecesitatea prevenirii unei pagubeiminente, astfel cum aceasta este definită în art.2 lit.ș din Lege, respectivprejudiciul material viitor și previzibil, greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească, Curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada unei asemenea pagube.
Reclamanta a arătat că paguba iminentă constă în imposibilitatea amortizării totale a valorii investițiilor realizate și încasarea profitului preconizat.
În ceea ce privește imposibilitatea amortizării investițiilor, instanța de judecată observă că potrivit art. 24 și urm. din Codul fiscal amortizarea fiscală reprezintă operațiunea contabilă de recuperare a cheltuielilor aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile, prin aplicarea unei anumite cote de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil, cotă determinată de o anumită durată normală de utilizare a mijlocului fix.
Față de această definiție a amortizării Curtea constată că aceasta nu este în nici un fel determinată sau influențată de menținerea sau încetarea contractului de închiriere dintre părți, investițiile fiind în continuare amortizabile, desigur în condițiile prevăzute de Codul fiscal și alte eventuale legi speciale, în funcție de specificul concret al fiecărei cheltuieli.
Reclamanta probabil se referă însă la imposibilitatea realizării unor venituri din activitatea de exploatarea a plajei, venituri care să-i permită acoperirea costului investițiilor realizate. dreptului de exploatare a sectorului de plajă și implicit a veniturilor realizate din această activitate, constituie într-adevăr, efectul firesc și direct al rezilierii contractului de închiriere.
producerii unei pagube trebuie să fie însă consecința executării unui act administrative, și nu însăși executarea acelui act. Astfel, în orice act administrativ a cărui executare implică o pierdere patrimonială, această pierdere constituie însăși modalitatea de executare a actului administrativ și nu o consecință a executării actului administrative.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare născută din pierderea dreptului de exploatare a plajei și a profitului realizat din această activitate, cum ar putea fi, de exemplu, declanșarea împotriva reclamantei a procedurii falimentului. În caz contrar, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor de executare a unui act administrative, și cu atât mai mult a unui contract administrative, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
Mai mult, prejudicial material invocat de către reclamantă nu este unul care să fie greu sau imposibil de reparat în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească, acesta putând fi reparat printr-o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâtei care nu comportă eforturi procesuale semnificative.
Pe cale de consecință, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada iminenței producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată, Curtea apreciază că din această perspectivă recursul este fondat urmând ca în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă să fie admis și modificată în tot hotărârea recurată în sensul respingerii ca nefondată a cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În ceea ce privește cererea recurentei pentru plata cheltuielilor de judecată Curtea constată că este nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezile acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă -DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.322/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SERV SRL, cu sediul în M,-, -.C,.3,.35, județ
Modifică în tot hotărârea, în sensul că respinge cererea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./23.07.2009
MH/29.06.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
