Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 272/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 272
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantaINTERNAȚIONAL SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul B în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OPERAȚIUNI VAMALE C,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în C, Clădirea Bursa Nouă - Port C, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2009, când curtea, pentru a da posibilitatea reclamantei să facă dovada achitării cauțiunii dispuse în cauză, prin prezentarea recipisei de consemnare CEC, a amânat pronunțarea la data de 14 decembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea sentință,
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta INTERNAȚIONAL SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OPERAȚIUNI VAMALE C, a solicitat suspendarea executării deciziei de regularizare nr. 174/01.07.2009 emisă de Direcția Județeană pentru operațiuni Vamale Constanta si implicit a efectelor acestuia, respectiv Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, încheiat in data de 24.07.2009, de către Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale G ( G), înregistrat sub numărul 20550/24.07.2009, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, in conformitate cu art. 205, paragrafele (1), (2) si (3) si art.207 paragrafele (1) si (2) a OUG 92/2003, a depus contestație împotriva Deciziei de Regularizare nr. 174/01.07.2009, înregistrată la nr. 10414 din 05.08.2009.
La data de 24.07.2009, G, în baza înștiințării primite de la Constanta, ncheie Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile înregistrat la nr. 20550, ca măsură asiguratorie pentru acoperirea debitului stabilit prin Decizia 174/01.07.2009, decizie care a fost contestată la data de 05.08. 2009, contestație transmisă de către C spre soluționare către Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, din cadrul ANAF.
Deși de la data depunerii Contestației, înregistrate in evidentele Constanta la numărul 10414/05.08.2009, au trecut 85 zile, nu au primit nici un răspuns, iar în data de 24.11.2009, se încheie termenul suspensiv de executare al garanției instituite in data de 24.07.2009, fapt ce ar duce, din cauza nesoluționării contestației, la aplicarea măsurilor de executare silita și implicit falimentul societății.
Prin solicitarea de suspendare înlătură posibilitatea aplicării după 24.11.2009 a măsurilor de executare a actului administrativ atacat, Decizia 174/2009, fiind una incorectă si nelegală.
Referitor la prima condiție impusă de textul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a arătat reclamanta că potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate simt reprezentate de Împrejurările legate de starea de fapt si de drept, de natura sa creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.
"Un caz bine justificat" ar putea fi întâlnit în anumite împrejurări legate de starea de fapt, de diligentele depuse de persoana vătămata in vederea anularii actului, posibilele efecte asupra altor persoane, aspecte legate de situația sociala petentului, atitudinea autorității publice emitente etc. Cu alte cuvinte, îndeplinirea acestei condiții presupune expunerea unor împrejurări atât de fapt, cat si de drept care, cel puțin in mod aparent, ar putea răsturna prezumția de legalitate de care se bucura orice act administrativ.
Au formulat, in temeiul dispozițiilor art. 205 si urm. Cod procedură iscala coroborat cu art. 7 din legea 554/2004, contestație împotriva deciziei, contestație care nu a fost soluționată, iar motivele expuse in contestația ar
putea crea in favoarea societății noastre aparenta de drept.
Încadrarea tarifara si stabilirea cuantumului accizelor de plata este incorecta si abuziva, si de aici pe cale de consecința nu
exista drepturi vamale, accize si TVA suplimentare de încasat si nici majorări de întârziere aferente, având in vedere precizările menționate in conținutul buletinului de analiza nr. 73/16.02.2009, al Laboratorului Vamal Central, care confirma încadrarea tarifară propusă de către SRL; constatările si concluziile echipei de control a - Constanta, menționate in Nota de constatare înregistrată la agentul economic la nr.30/20.03.2009, care confirma intrarea si înregistrarea tutunului importat, precum si utilizarea ca materie prima pentru producerea e țigarete după procesarea, transformarea si amestecul acestuia; prevederile -ului privind poziția tarifara 2403 și subpozițiile 2403 10 90, 2403 99 90 si precizările din Notele explicative ale Combinate a Comunității Europene; prevederile Codului fiscal, Titlul VII, Secțiunea 2, art. 174, alin (4) si (5);
Stabilirea unui cuantum total al obligațiilor datorate suplimentar bugetului de stat in cuantum de 6.718.126 lei, suma ce cuprinde si cuantumul accizelor si majorările de întârziere pentru accize, este cu atât mai, considerând-o un act de rea-credință ce pune in pericol in totalitate investiția unui agent economic, având in vedere ca SRL este deținător al autorizației de antrepozit fiscal de producție, iar, pe de alta parte, marfa a fost identificata ca intrata, evidențiata, si utilizata in antrepozitul SRL in procesul de producție al țigărilor, așa cum a fost constatat in conținutul Notei de constatare a reprezentanților autorizați ai autorității vamale din data de 20.03.2009. Acciza in aceste condiții este exigibila la momentul eliberării in consum a țigaretelor (art.165, coroborat cu art.162 din Capitolul 1, Secțiunea I, Titlul VII a Codului Fiscal al României), si nu la momentul importului tutunului din care se fabrica țigarete.
Prin Decizia de Regularizare 174/01.07.2009 se stabilește in fapt dubla impunere la plata accizelor printr-un act de autoritate publica si nici măcar in urma contestării nimeni nu vrea sa vadă acest lucru, pana in acest moment nu a fost emisa o decizie de soluționare a contestației depusa la organul competent potrivit legii.
A mai arătat reclamanta că poziția Constanta este si un abuz de poziție dominanta in relația cu un contribuabil corect, din dorința de a creste fondul de stimulente la dispoziție, din venituri ce doresc a le prezenta ca venituri suplimentare la bugetul de stat in urma acțiunilor de control sau executare silita.
Potrivit art. 1 din Codul fiscal, in materie fiscala, dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal; daca orice prevedere a Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplica prevederea acelui tratat.
Referitor la cea de a doua condiție impusa de textul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv prevenirea unei pagube iminente, reclamanta a arătat că, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. s din același act normativ, prin paguba iminenta se înțelege un prejudiciu material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public.
producerii prejudiciului este legata in mod direct de iminența începerii executării silite împotriva societății noastre, la expirarea termenului de plata a sumelor stabilite prin decizia de impunere.
Condiția "pagubei iminente" este îndeplinită prin faptul ca, s-a demarat procedura executării silite, iar prin continuarea acesteia s-ar crea un prejudiciu societății noastre având in vedere si cuantumul ridicat al sumei pentru care s-a început executarea actului administrativ a cărui suspendare o solicitam, acesta fiind in cuantum total de 6.718.126 lei. În situația continuării procedurii de executare silita, exista posibilitatea ca societatea sa nu poate face fata obligațiilor financiare exigibile pe care le are atât fata de creditorii fiscali, cat si fata de ceilalți creditori, si sa intre in incapacitate de plata.
Prin urmare, executarea deciziei de impunere ar atrage imposibilitatea respectării obligațiilor asumate de către aceasta in raport de persoanele care au apelat, deja, la serviciile societății noastre. Aceasta destabilizare financiara ar fi potențata si de împrejurarea că o astfel de cheltuiala nu a fost si nici nu putea fi previzionata prin bugetul de venituri si cheltuieli. Punerea in executare a deciziei de impunere, poate conduce la blocarea conturilor societarii si indisponibilizarea sumelor de bani existente si viitoare determinând nu doar o paralizare a activității ci chiar imposibilitatea onorarii de către societate a contractelor asumate fata de clienți si furnizori, aspect ce va conduce la o stare de insolventa si implicit consecințe sociale pentru salariații săi, ca urmare a indisponibilizării conturilor bancare.
prejudiciului poate fi ușor verificata din analiza balanței de verificare a societății, conform căreia societatea a achitat către bugetul de stat in cursul anului 2009 cu titlu de taxe si impozite următoarele sume: acciza - 12.938.448 lei;taxa fond sănătate - 3.448.910 lei, taxe salarii - 638.951. In eventualitatea încasării de către organele fiscale a sumelor cuprinse in decizia de impunere, pana la soluționarea litigiului privind legalitatea acesteia, ar fi in imposibilitate sa recupereze in întregime prejudiciul ce i-ar fi cauzat, întrucât, prejudiciul nu este format numai din obligațiile, stabilite nelegal, către bugetul de stat ci si din sumele (inclusiv a dobânzilor) pe care la va datora având in vedere ca nu își poate executa obligațiile contractuale fata de furnizori, clienți, banei etc. la termenele stabilite.
Mai mult decât atât, organul fiscal poate aplica sechestru asupra bunurilor mobile si imobile ale societății strict necesare pentru desfășurarea activității, si de asemenea, poate proceda la valorificarea acestora.
In condițiile in care aceste bunuri ar fi valorificate prin licitație publica, ar fi practic in imposibilitate de a-si desfășura activitatea comerciala si de a-si menține contractele in derulare.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că are un număr de 72 de salariați, iar, in situația in care aceasta decizie ar fi pusa in executare (fără ca aceasta sa fie supusa unui control judecătoresc), ar fi nevoiți sa ia masuri de indisponibilizare a angajaților, fapt care, la acest moment de instabilitate financiara, atât la nivel național, cat si la nivel internațional, ar putea avea consecințe grave sociale iremediabile.
Astfel ca, punerea in executare a actului administrativ fiscal ar atrage o perturbare a activității societății, si implicit, existenta unei stări de disfuncționalitate a serviciilor pe care le prestează, datorita dezechilibrului financiar provocat de plata unei sume atât de mari.
Totodată, in măsura in care va fi dispusa suspendarea executării deciziei de regularizare, pe perioada suspendării executării, societatea noastră ar fi obligata la plata majorărilor de întârziere (calculate de la data expirării termenelor de plata a acestor obligații si pana la data achitării inclusiv), potrivit normelor fiscale speciale in materie, astfel încât, bugetul de stat nu ar suferi vreun prejudiciu in cazul admiterii acestei cereri.
S-a mai arătat ca la analiza cererii de suspendare sa se aibă in vedere si criterii de ordin subiectiv cum ar fi calitatea de mare contribuabil precum si disciplina fiscala de care am dat dovada, neînregistrând arierate bugetare si conformându-se tuturor obligațiilor declarative si de plata impuse de legea fiscala.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 din OG nr. 92/2003.
S-au depus la dosar decizia de regularizare privind obligațiile fiscale suplimentare de plata; contestația formulata împotriva deciziei de regularizare; solicitarea suplimentara depusa la ANAF, buletin de analiza nr. 73 din 16.02.2009 nota de constatare nr. 30 din 20.03.2009, documente care atestă. numărul de salariați al SRL, cuantumul contribuțiilor sociale si de sănătate achitat de către societatea noastră in 2008 si 2009, cuantumul taxelor vamale, al accizelor, TVA-ului in 2008 si 2009; copii ale contractelor si comenzilor in derulare cu furnizori si clienți din 2008 si 2009.
Pârâta a depusîntâmpinareprin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A arătat că au procedat la verificarea ulterioară a declarației vamală nr. 677/1 1592/03.02.2009, în care a fost declarată la art. 1, cantitatea de 19200 kg tutun pentru fabricarea țigaretelor, încadrată la poziția din tarif nr. - cu taxă preferențială de 11,6%, însă susceptibilă de a fi declarată la codul - - tutun pentru mestecat și tutunuri, căreia îi corespunde taxa vamală de 29,1%.
Au fost solicitate probe în vederea analizării corecte a încadrării tarifare, a fost
efectuat un control la sediul firmei, de asemenea s-a purtat corespondență cu Ministerul Agr iculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și cu autoritatea centrală Autoritatea națională a Vămilor care a stabilit încadrare tarifară subpoziția -, actele administrative fiind întocmite urmare primirii acestuia răspuns, aplicându-se în final taxa de 52,4%, așa cum rezultă din Procesul verbal de control nr. 8765/01.07.2009.
Reclamantă a fost obligată la plata diferențelor constatate urmare
controlului efectuat în cuantum total de 5.813.518 lei, cuantum stabilit prin Procesul verbal de control nr. 8765/01.07.2009 și prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile stabilite de controlul vamal nr. 174/01.09.2009 încheiate de Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, sumă la care se adaugă și accesoriile: bugetare conform legii. Referitor la condiția existenței unui caz justificat, pârâta a arătat că reclamanta nu a făcut dovada că această condiție este îndeplinită, întrucât susținerile reclamantei privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat.
Mai mult, din studiul cererii introdusă de reclamantă rezultă în mod evident că aceasta nu numai că a antamat fondul problemei, ci a intrat intr-o adevărată polemică vizând legalitatea actelor administrative, situație ce nu poate fi analizată în fața instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ, care până la anularea de către o instanță judecătorească se bucură de prezumția de legalitate. în caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 257/27.10.2006 Curtea Constituțională a reținut ca "suspendarea acte/or administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate".
Întrucât, până la o eventuală anulare de către o instanța judecătorească, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, contestatoarea nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente care s-ar cauza prin executarea actului administrativ fiscal a cărei suspendare
solicitat-o în condițiile în care a găsit resurse financiare pentru a achita cuantumul cauțiunii.
Simpla susținere a reclamantei în sensul că, în cauză prin executarea actului administrativ, s-r produce o pagubă iminentă, nu satisface cerințele art. 14 alin. 1) din Legea nr, 554/2004. u rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube imin ente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept pr ejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a acționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Or, încercarea statului de a-și recupera creanțele ce i se cuvin la buget, prin funcționarii cu atribuții în acest scop, nu poate fi încadrată la art. 2 alin. 1 lit. ș), neurmărindu-se rejudicierea p. agentului economic, doar că interesul fiecărei părți implicată în astfel de porturi (debitor - creditor) se află pe poziții antagonice.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu și imposibil de înlăturat, condiție care nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora prin executarea actului administrativ i s-ar provoca o erturbare p. a activității și producerea unui prejudiciu material, nu pot fi reținute în primul rând i nu exista o astfel de tulburare și nici paguba dovedită, având în vedere că nu i se oate p. aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili.
Simpla afirmație că s-ar perturba grav activitatea unei societăți comerciale nu conduce im plicit la concluzia existenței acestei condiții, în situația executării actului administrativ fiscal.
Este binecunoscut potențialul financiar al societăților producătoare de tutun, astfel că simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care sa probeze cazul line justificat al cererii de suspendare și iminenta producerii unei pagube nu sunt de natura sa conducă automat la suspendarea executării actelor contestate.
cu procedura administrativă, este firesc ca, titlul de creanță - Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de control vamal să devină executoriu prin neplata de bună voie de către debitor.
În situația în care, în mod nejustificat, debitorul nu procedează de bună voie la achitarea datoriei (fie și parțial) ce a fost stabilită în sarcina sa, organele de executare competente sunt în drept să înceapă executarea silită împotriva societății debitoare, aplicând măsurile necesare în vederea recuperării creanțelor bugetare stabilite prin parcurgerea întocmai a etapelor prevăzute de OG 92/2003.
Debitul stabilit prin Procesul verbal de control nr. 8675/01.07.2009 și prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile stabilite de controlul vamal 174/01.07.2009 încheiate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C este cert, lichid și exigibil, autoritatea vamală putând să procedeze în mod corect la începerea executării silite, riscând în mod contrar, ca prin tergiversarea executării să nu-și mai poată recupera creanța.
Autoritatea vamală s-a confruntat nu de puține ori cu problema recuperării creanțelor, deoarece urmare a derulării pe o perioada îndelungată a proceselor, diferitele persoane, fie ele fizice sau juridice, să se sustragă în diferite modalități de la plata creanțelor stabilite în sarcina acestora și datorate bugetului statului.
Curtea a stabilit cauțiune in suma de 100.000 lei, achitată conform OP nr. 724 din 9 decembrie 2009.
Asupra cererii de suspendare, curtea reține următoarele:
Urmare verificării ulterioare a declarației vamale nr. 677/1 1592/03.02.2009, în care a fost declarată cantitatea de 19200 kg tutun pentru fabricarea țigaretelor, încadrată la poziția din tarif nr. - cu taxă preferențială de 11,6%, însă susceptibilă de a fi declarată la codul - - tutun pentru mestecat și tutunuri, căreia îi corespunde taxa vamală de 29,1%, eclamantă a fost obligată la plata diferențelor constatate în cuantum total de 5.813.518 lei, cuantum stabilit prin Procesul verbal de control nr. 8765/01.07.2009 și prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile stabilite de controlul vamal nr. 174/01.09.2009 încheiate de Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, sumă la care se adaugă și accesoriile bugetare, în total 6.718.126 lei
Reclamanta a formulat, in conformitate cu dispozițiile art. 205, din OUG 92/2003, contestație împotriva Deciziei de Regularizare nr. 174/01.07.2009, înregistrată la nr. 10414 din 05.08.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 215 Cod proced. fisc. introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, dar aceste dispozitii nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii în temeiul Legii contenciosului administrativ.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Art. 2 lit. s si t definește noțiunile de pagubă iminentă - prejudiciul material viitor si previzibil, respectiv cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ.
Rezultă că pentru suspendarea executării actului administrativ este necesară întrunirea a două condiții cumulative, si anume să existe un caz bine justificat si iminența producerii unei pagube care să poată fi prevenită prin suspendarea executarii.
Curtea apreciază ca susținerile reclamantei din cuprinsul contestației formulată la organele fiscale nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ, in sensul art. 2 lit. t din Legea 554/2004.
Diligentele depuse în vederea anularii actului, efectele asupra altor persoane, atitudinea autorității publice emitente, invocate de reclamantă nu constituie un caz bine justificat, de natură a crea o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Susținerile reclamantei privind ncadrarea tarifara si stabilirea cuantumului accizelor de plata privesc fondul actului administrativ fiscal, motivele de nelegalitate ale acestuia, și nu pot fi examinate în cadrul cererii de suspendare.
Actele administrativ fiscale se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea reprezintă a excepție ce se poate dispune cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește paguba iminentă, susținerile reclamantei privind iminența începerii executării silite, cuantumul ridicat al sumei pentru care s-a inceput executarea actului administrativ, imposibilitatea să recupereze in întregime prejudiciul ce i-ar fi cauzat, valorificarea bunurilor mobile si imobile ale societății în condițiile in care organul fiscal poate aplica sechestru, nu dovedesc prejudiciul material viitor si previzibil.
Dispozițiile Codului d e procedură fiscală prevăd că titlul de creanță devine executoriu prin neplata de bună voie, iar formularea contestației nu suspendă executarea, executarea silită, cu tot ceea ce presupune aceasta, fiind astfel efectuată de organele fiscale potrivit legii, suspendarea constituind o situație de excepție.
Susținerile privind posibilitatea ca societatea să nu poată face față obligațiilor financiare exigibile pe care le are atât față de creditorii fiscali, cat și față de ceilalți creditori, și să intre in incapacitate de plata. cu consecințe sociale pentru salariații săi, ca urmare a indisponibilizării conturilor bancare, imposibilitatea de a-si desfășura activitatea comerciala si de a-si menține contractele in derulare, sunt simple afirmații, care nu pot fi avute în vedere de instanță ca prejudiciul material viitor si previzibil, având în vedere cifra de afaceri a reclamantei, din analiza balanței de verificare a societății rezultând că s-au achitat către bugetul de stat in cursul anului 2009 cu titlu de taxe si impozite accize - 12.938.448 lei, taxa fond sănătate - 3.448.910 lei, taxe salarii - 638.951.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind dovedită existența acestora, considerente pentru care va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Va dispune restituirea cauțiunii după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta INTERNAȚIONAL SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna, județul B în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OPERAȚIUNI VAMALE C,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în C, Clădirea Bursa Nouă - Port C, județul
Dispune restituirea cauțiunii achitată conform recipisei CEC nr. -/1 din 14 decembrie 2009 în sumă de 100.000 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red/dact.
4 ex/13 ianuarie 2010
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
