Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 3
Ședința publică de la 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în-, jud. S, împotriva sentinței nr. 2709 din 14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice și reclamanta intimată - SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamanta - SRL Sas olicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, suspendarea deciziei de impunere nr. 72326 din 12.04.2006 întocmită de pârâtă în urma raportului de inspecție fiscală din aceeași dată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin decizia de impunere nr. 72326 din 12.04.2007 s-a stabilit că datorează bugetului de stat suma de 46.988 lei reprezentând: 5.090 lei impozit pe profit, 3.305 lei majorări de întârziere impozit pe profit, 23.207 lei impozit pe venituri obținute din România de nerezidenți și 15.386 lei majorări de întârziere impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți.
A mai arătat reclamanta că a contestat în termen legal decizia de impunere, arătând pe larg motivele pentru care consideră că nu datorează aceste sume, dar contestația a fost respinsă prin decizia nr. 90/30.07.2007 a
Cu privire la suma de 23.207 lei datorată cu titlu de impozit pe venit obținut în România de nerezidenți, reclamanta a precizat că această sumă a fost calculată deoarece organele de inspecție fiscală au constatat că în anii 2004, 2005 și 2006 au fost repartizate dividendele către asociatul unic VR NV Belgia, societate comercială belgiană, în sumă totală de 291.773 lei. Motivând că nu s-a prezentat certificatul de rezidență în original, tradus și legalizat, au calculat impozitul pe veniturile obținute în cuantum de 15% - 23.207 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 15.386 lei.
Au anexat la contestație certificatul de rezidență original și traducerea legalizată, pentru perioada 2003 - 2006, copie după Monitorul Oficial al Belgiei din 23 noiembrie 1993, prin care au fost publicate Actul Constitutiv și hotărârea judecătorească de înființare a VR NV Belgia, copie după Codul d e identificare fiscală și actul constitutiv al - SRL, care indică faptul că societatea belgiană este asociat unic și deține 100% din capitalul social.
Conform deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. 2/2005, pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la TVA și, convențiilor de evitare a dublei impuneri, impozitul pe venit și probleme de procedură fiscală ( 1445/2005 și 1499/2005) completate cu prevederile deciziei nr. 4/2006 a Comisiei Fiscale centrale - 1551/2006: " în situația prezentării în termenul de prescripție a certificatului de rezidență fiscală care atestă că beneficiarul venitului are rezidență fiscală într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri cu România, veniturile obținute de acest nerezident din România sunt impozabile potrivit convenției, în condițiile în care certificatul de rezidență fiscală menționează că beneficiarul veniturilor a avut în termenul de prescripție rezidență fiscală, în acel stat contractant pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile".
Acest certificat există și a fost prezentat, dar susținerile lor au fost respinse în mod eronat cu motivarea că acest certificat nu ar fi existat la data controlului, deși în cuprinsul lui se arată că el este valid pentru anii 2003 - 2006.
În aceste condiții consideră că nu datorează această sumă de 23.207 lei impozit pe venit și 15.386 lei majorări de întârziere.
În ceea ce privește suma de 5090 lei impozit pe profit și 3305 lei majorări întârziere impozit pe profit, arată că debitul datorat de 5090 lei este format din 1263 lei impozit pe profitul impozabil de 5050 lei derivat din cheltuielile cu închirierea unui spațiu, în care nu s-a desfășurat activitate și care nu a fost declarat la Oficiul registrului Comerțului și din suma de 3287 lei reprezentând impozit pe profit derivat din cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat a fi respinsă cererea reclamantei ca nefondată arătând că reclamanta nu a arătat care ar fi motivele justificate care să impună suspendarea actelor administrative fiscale atacate. A precizat pârâta că, față de cifra de afaceri pe care reclamanta a înregistrat-o în anii 2005 și 2006 achitarea sumelor datorate bugetului de stat conform deciziei de impunere nu este de natură să producă acesteia un prejudiciu care să nu poată fi repart ulterior.
Prin sentința nr. 2709/2007, Tribunalul a admis acțiunea.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată prin emiterea unui act administrativ poate solicita suspendarea executării actului administrativ poate solicita suspendarea executării actului administrativ, odată cu introducerea acțiunii în contencios administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a actelor administrative atacate.
În cauză, reclamanta a făcut dovada că a formulat cerere pentru anularea deciziei de impunere nr. 72326/12.04.2007 și a deciziei nr. 90/30.07.2007 emise de pârâtă, acțiune care formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Suceava.
De asemenea, față de suma extrem de mare pe care reclamanta este somată să o achite bugetului de stat, prima instanță apreciat că acesta ar suferi un prejudiciu suficient care este de natură să perturbe activitatea societății și să justifice suspendarea actelor fiscale atacate.
Cât privește noțiunea de cazuri bine justificate, legea contenciosului administrativ o definește în art. 2 lit. t ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Tribunalul a apreciat că nu se poate pronunța cu privire la legalitatea actelor fiscale atacate dar, față de situația că reclamanta invocă nelegalitatea acestora în raport cu prevederile unor acte normative date în aplicarea unor convenții internaționale ori încălcarea unor norme ale Codului fiscal, a constatat că este un caz bine justificat în înțelesul Codului d e procedură fiscală.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta.
În motivarea cererii, recurenta a arătat următoarele:
Admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ este condiționată de o justificare temeinică și de iminența unei pagube, partea interesată trebuind să învedereze instanței elemente care să justifice temeinicia cererii precum și împrejurarea că paguba este pe cale să se producă.
Din interpretarea textului de lege rezultă că, pentru a se dispune suspendarea, este necesar să se constate existența unor cauze bine justificate și măsura să se ia pentru a evita producerea unei pagube iminente.
Contestatorul nu a arătat motivat că îndeplinește condițiile arătate.
În plus, în anul 2005 a avut o cifră de afaceri de 159.967 lei iar în anul 2006 o cifră de afaceri de 130.859 lei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Din coroborarea dispozițiilor art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, se poate dispune suspendarea actului administrativ unilateral.
Potrivit art. 2 lit. t, din același act normativ, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de inspecție fiscală, perioada verificată cuprinde anii 2004 - 2006, or, pasivitatea autorităților fiscale pentru anii 2004 - 2005, nu poate fi imputată reclamantului, acesta fiind pus în situația de a achita deodată întreaga sumă pretinsă, pentru o perioadă de mai mulți ani.
Din conținutul aceluiași raport de inspecție fiscală rezultă că în anul 2006, societatea reclamantă a avut un profit impozabil de 97.194 lei, or, plata sumei de 46.988 lei reținută în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, ar produce o pagubă iminentă societății reclamante care s-ar afla în imposibilitate de a-și continua activitatea.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în-, jud. S, împotriva sentinței nr. 2709 din 14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond. /
Ex.2/21.01.2008
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
