Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3081/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3081
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice C împotriva sentinței numărul 880 din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant A, reprezentat de avocat, lipsind recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul intimatului reclamant, avocat, depune un set de înscrisuri.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, arătând că dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr. civilă nu sunt incidente în cauză.
Susține că instanța de fond în mod corect a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat fiind determinat de absența semnăturii de pe decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, situație în care actul nu poate produce efecte, de faptul că cele două acte administrativ fiscale sunt emise cu încălcarea dispozițiilor art.127 alin.3 din Codul fiscal, precum și de atitudinea D, în sensul că deși contestația a fost depusă în februarie 2009 și s-a solicitat comunicarea stadiului de soluționare a acesteia, până în prezent contestația nu a fost soluționată.
Referitor la paguba iminentă, arată că reclamantul are în curs de derulare 2 contracte de credit care ar deveni scadente, reclamantul fiind în imposibilitate de plată prin blocarea conturilor.
Consideră că sentința recurată a fost pronunțată în conformitate cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și normele comunitare, respectiv decizia nr.3055/2008 pronunțată de și 89/8 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului European.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 880 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 10027/30.01.2009 emisă de DGFP D și a raportului de inspecție fiscală din 28.01.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a solicitat suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin inspecția fiscală nr.10027/2009, achitând cauțiunea fixată de instanță în baza dispozițiilor art.215 alin.3 din codul d e procedură fiscală.
Conform art. 14 din Lg.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
Instanța a apreciat că se poate astfel considera caz bine justificat faptul că începerea executării l-ar pune pe reclamant in situația de a nu-si mai putea onora obligațiile fata de creditori, așa cum rezultă din actele depuse.
Cât privește,paguba iminentă", s-a reținut că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
S-a apreciat de către instanța de fond că reclamantul se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că are in curs de derulare un credit, iar blocarea conturilor ar duce la neplata ratelor si la imposibilitatea de a asigura familiei sale mijloacele financiare necesare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP D în nume propriu și pentru a mun. C în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prezumția de legalitate și veridiciatate de care se bucură actul administrativ, determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ fiscal devenind titlu executoriu.
În acest context suspendarea executării actelor administrative fiscale constituie o situație de excepție care intervine în limitele și condițiile anume reglementate de lege.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale trebuie să existe o puternică îndoială asupra legalității actelor contestate și să existe o pagubă iminentă. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ iar în speță nu sunt îndeplinite.
Referitor la paguba iminentă s-a susținut că trebuiau avute în vedere de către instanță sumele care fac obiectul actului administrativ raportate la cifra de afaceri a reclamantului.
Nu există nici o dispoziție legală care să condiționeze acordarea suspendării de cuantumul creanței, nefiind obligatoriu ca executarea tuturor actelor administrative prin care au fost stabilite creanțe "mari" la buget să fie suspendată.
S-a arătat și că reclamanta nu a făcut dovada veniturilor sale totale pentru a se aprecia dacă executarea actului administrativ fiscal ar pune în pericol asigurarea mijloacelor financiare necesare familiei sale.
Referitor la cazul bine justificat s-a arătat că acesta nu a fost dovedit, instanța de fond nereținând aspecte legate de această împrejurare ci doar de iminența pagubei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, în mod temeinic prima instanță a pornit de la premisa că demararea procedurii executării silite instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu suma ce reprezintă obiectul cererii de suspendare și care urmează a fi indisponibilizată, de 37.719 lei, raportat la faptul că este analizată situația unui contribuabil persoană fizică, se reține că în cauză poate fi constatată iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale.
Existența unui cuantum "mare" al creanței nu justifică aprioric acordarea suspendării însă acest element a fost analizat corespunzător de prima instanță subsumat noțiunii de pagubă iminentă și coroborat cu celelalte elemente care trebuiesc analizate pentru a se determina dacă în cauză se poate reține existența unui astfel de prejudiciu, reținându-se în mod corespunzător că există suficiente elemente de natură să conducă la concluzia că în situația executării imediate a creanței reclamantul ar putea fi pus în situația de a nu-și mai putea onora datoriile pe care le are față de alte subiecte de drept și ar putea prejudicia grav mijloacele financiare ale familiei sale necesare asigurării traiului zilnic.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În mod corespunzător însă prima instanță a analizat existența cazului bine justificat și prin faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act.
În acest context, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului fiscal de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația financiară a reclamantului persoană fizică și a familiei acestuia putând fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtei care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se au în vedere în același sens și normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
De asemenea se are în vedere că prevederile Codului d e procedură fiscală sunt în măsură să ofere protecție și organului fiscal care are posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii (art. 126 și următoarele) și că suspendarea actelor administrative nu sunt de natură să determine și suspendarea aplicării de majorări de întârziere pentru debitele restante.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice C împotriva sentinței numărul 880 din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
