Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3083/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3083
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S împotriva sentinței nr.623 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic - pentru recurenta pârâtă Primăria Municipiului S, lipsind intimatul reclamant și intimații pârâți Primarul Municipiului S și Consiliul Local al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul reclamant a depus concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cpc.
Reprezentantul recurentei pârâte învederează instanței că a observat concluziile scrise formulate de intimatul reclamant.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic - pentru recurenta pârâtă Primăria Municipiului S solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.623 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olta fost admisă în parte contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria S, Primarul Municipiului S și Consiliul Local al Municipiului S, a fost anulată dispoziția nr. 1126 din 16.09.2008 și s-a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești corespunzătoare, începând cu data de 16.09.2008 până la reintegrare.
S-a dispus suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și a fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului S, Primarul Municipiului S și Consiliul Local al Municipiului S,a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1126 din 16.09.2008 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu din funcția de funcționar public referent clasa a III-a, grad profesional principal, treapta a II-a, Serviciul Echipa de Intervenție - Poliția Comunitară a aparatului de specialitate al Primarului Municipiului S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției menționate și reintegrarea pe funcția avută anterior, cu plata drepturilor bănești corespunzătoare de la data încetării raporturilor de serviciu până la reintegrarea în serviciu și obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă totală de 10.000 RON
Totodată, s-a solicitat suspendarea actului administrativ și a efectelor dispoziției 1126 din 16 septembrie 2008, până la soluționare definitivă și irevocabilă a cauzei, conform art. 14,15 din Legea 554/2004.
În motivare, reclamantul arată că prin dispoziția susmenționată s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu din funcția menționată anterior, invocându-se ca temei legal prevederile art. 99 alin.1 lit. din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, prin eliberarea din funcția publică deținută.
Reclamantul menționează că s-a dispus în mod abuziv încetarea raporturilor de serviciu, pe baza unui simplu test psihologic, test efectuat într-un cabinet particular de testare psihologică, fără o expertiză medicală efectuată de organele competente de expertiză medicală care să constate starea sănătății fizice sau psihice a funcționarului public, conform prevederilor HG 355/2007.
Ulterior, a fost precizată cererea de chemare în judecată în sensul că Agenția Națională a Funcționarilor Publici și-a exprimat punctul de vedere în speță, arătând că,prin raportarea la prevederile art. 99 alin.1 lit. din Legea 188/1999 republicată, apreciem că dispoziția nr. 1126 din 16.09.2008 de eliberare din funcție, în baza avizului psihologic prin care ați fost declarat inapt este lipsit de suport legal.
Reclamantul a depus la dosar în copie, actele invocate în acțiune, precum și rezultatul examinării psihologice nr. 12 din 7.10.2008, examinare efectuată de psiholog, la cererea reclamantului, din care rezultă că acesta este psihologic pentru agent pază înarmată.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria Municipiului S a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate cu motivarea că nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr.188/1999 întrucât, art.117 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu reglementările de drept comune civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, iar art.6 din HG nr.355/11.04.2007 a instituit obligativitatea angajatorilor din orice domeniu de activitate să respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătății lucrătorilor, efectuarea examenului medical periodic având scopul de a confirma sau infirma la perioade de timp stabilite, a aptitudinii în muncă pentru profesia, funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea.
Susține pârâta că în acest sens medicul primar de medicină a muncii a avizat medical ca inapt pentru ocuparea funcției de referent, funcționarul public fiind supus periodic la testări psihologice în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.1 lit.a din HG nr.355/11.04.2007.
Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale, tribunalul apreciază că cererea reclamantului este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.1126 din 16.09.2008 emisă de Primăria Municipiului.S și semnată de Primarul Municipiului S s-a dispus ca, începând cu 17.09.2008 să înceteze raportul de serviciu al funcționarului public, referent clasa a III-a, grad profesional principal, treapta II-a în cadrul Serviciului Echipa de Intervenții - Direcția Poliția Comunitară a aparatului de specialitate al Primarului Municipiului S în conformitate cu dispozițiile art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 privind eliberarea din funcția publică deținută, avându-se în vedere preavizul și referatul Direcției Management.
Din cuprinsul adresei nr. 19108 din 15.08.2008 prin care s-a emis preavizul de 30 zile calendaristice, rezultă că a fost avut în vedere avizul psihologic nr.540 din 8.07.2008 prin care s-a stabilit că persoana fizică este inaptă din punct de vedere psihologic pentru funcția publică pe care o ocupă.
Potrivit art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, ersoana p. care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în situația în care starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute.
Se constată că acest text de lege, invocat în cuprinsul dispoziției privind încetarea contractului de muncă și care reprezintă temeiul legal al măsurii luate, se referă la constatarea stării fizice sau psihice printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală.
Textul de lege respectiv nu menționează în mod concret care sunt organele competente în măsură să efectueze expertizarea medicală în sensul dispozițiilor art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, însă aceste organe competente nu pot fi decât cele aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, sens în care și-au exprimat punctul de vedere atât Ministerul Sănătății Publice cât și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, avizul psihologic emis de o persoană care exercită profesia de psiholog cu drept de liberă practică neputând fi asimilată unei decizii a unui organ competent de expertiză medicală care să aibă ca efect eliberarea din funcție a unui funcționar public în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate.
Invocarea de către pârâtă atât în cuprinsul dispoziției contestate cât și în întâmpinare a dispozițiilor HG nr.355/2007 nu are relevanță întrucât, în conformitate cu prevederile art.1 din acest act normativ, prin hotărârea respectivă sunt stabilite cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi, fizici, fizico- sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.
De asemenea, această hotărâre stabilește că supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.
Rezultă așadar din conținutul acestor dispoziții că ele reprezintă o protecție a lucrătorilor încadrați în muncă, toate măsurile dispuse prin acest act normativ referitoare inclusiv la examenul medical periodic, conform art.19, constituind obligații ale angajatorului pentru supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor față de riscurile activității desfășurate, iar nu premise ale măsurii de încetare a contractului de muncă pe motive de sănătate în sensul dispozițiilor art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Se constată așadar că dispoziția de încetare a raportului de serviciu întemeiată pe dispozițiile art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 este nelegală întrucât nu este constatată printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală, avizul psihologic invocat neputând îndeplini condițiile unei astfel de decizii.
De altfel se constată că aceeași măsură a fost dispusă pentru număr de 20 de funcționari publici încadrați pe aceeași funcție, conform susținerilor reclamantului, fiind greu de acceptat că un număr atât de mare de funcționari publici din cadrul aceluiași serviciu, să fie declarați inapți din punct de vedere psihologic, deși la momentul încadrării lor, fuseseră de asemenea testați și declarați apți pentru funcția respectivă, fără a se dovedi existența unor împrejurări care să determine pierderea aptitudinilor pentru toți funcționarii respectivi.
Având în vedere aceste considerente urmează a se admite în parte cererea reclamantului și a se dispune anularea dispoziției contestate cu consecința obligării pârâtei la reîncadrarea funcționarului public și la plata drepturilor bănești începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea sa.
Se va dispune de asemenea și suspendarea executării actului administrativ - dispoziția contestată până la soluționarea irevocabilă a cauzei fiind îndeplinite condițiile prev. de art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/ 2004 referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, încetarea raporturilor de muncă cu consecința afectării dreptului la muncă și a lipsirii funcționarului public de drepturile bănești cuvenite justificând măsura dispusă.
Urmează a se respinge petitoriul privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiat, întrucât cererea nu a fost motivată în fapt și în drept, nefiind solicitate probe pentru dovedirea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, soluția instanței de fond este greșită sub aspectul interpretării dată de instanță dispozițiilor HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor în sensul că aceste dispoziții reprezintă doar o protecție a lucrătorilor angajați în muncă și nu pot constitui premise ale măsurii de încetare a contractului de muncă, având în vedere că art. 6 din acest act normativ a instituit obligativitatea angajatorilor din orice domeniu de activitate să respecte aceste reglementări legale, iar art. 19 alin. 1 lit. a prevede că efectuarea examenului medical obligatoriu are ca scopuri: confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea și s-a eliberat fișa de aptitudine.
S-a mai susținut că dispozițiile HG nr. 355/2007 prevăd măsurile de protecție a lucrătorilor angajatorii au obligația de a supraveghea starea de sănătate a lucrătorilor, iar potrivit art. 9, art. 11 și art. 12 din același act normativ, medicul de medicina muncii este abilitat să facă recomandări de tip medical privind aptitudinea în muncă a lucrătorilor, eliberând avize medicale - fișe de aptitudine: " ", " condiționat", "inapt temporar", "inapt permanent".
S-a mai arătat că este obligatorie pentru angajator concedierea angajatului în situația în care medicul de medicina muncii constată inaptitudinea salariatului și nu există posibilitatea trecerii salariatului pe un alt post corespunzător capacității sale de muncă, precum și faptul că reclamantul nu a contestat fișa de aptitudine potrivit dispozițiilor art. 30 și 31 din HG 355/2007.
Recurenta a mai susținut că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999, la baza emiterii deciziei de concediere fiind avizul psihologic și fișa de aptitudine eliberată de medicul de medicina muncii, iar reținerea instanței de fond în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada împrejurărilor ce au determinat pierderea aptitudinilor în condițiile în care examinarea psihologica s-a efectuat pentru verificarea cerințelor psihologice necesare pentru a lucra în domeniul de activitate respectiv.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârât și a dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte:
Critica recurentului pârât în sensul că reclamantul nu a contestat fișa de aptitudine potrivit dispozițiilor art. 30 și 31 din HG 355/2007, nu poate fi reținută, având în vedere, pe de o parte, că preavizul nr. 19108 din 15.08.2008, temei al emiterii dispoziției de eliberare din funcție nr. 1126 din 16.09.2008, cât și aceasta din urmă, nu au ca temei existența fișei de aptitudine nr. 11502 din 20.08.2008, ci avizul psihologic nr.540 din 8.07.2008, iar, pe de altă parte, că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării fișei de aptitudine către reclamant.
Pe de altă parte, se constată că la data emiterii preavizului nr. 19108/2008, temei al emiterii dispoziției nr. 1126/l6.09.2008, prin care i s-a comunicat preavizul de 30 de zile după a cărui expirare a fost eliberat din funcție, nu se întocmise fișa de aptitudine de către medicul de medicina muncii, aceasta fiind emisă la data 20.08.2008.
Cu privire la criticile recurentului vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor se rețin următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 9 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita și alte investigații și examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8.
Art. 10 - În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi " condiționat".
Art. 11 - (1) Inaptitudinea temporară în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii.
(2) În situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar".
Art. 12 - (1) Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situației de fapt."
Din interpretarea acestor dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. f) din Legea 188/1999, potrivit cu care "eliberarea din funcție se dispune în situația în care starea sănătății fizice și/sau psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute" se desprinde concluzia că medicul de medicina muncii are competența exclusivă de a stabili doar aptitudinea condiționată a lucrătorului, potrivit art. 10 din actul normativ susmenționat, și inaptitudinea temporară în muncă, potrivit art. 11 din același act normativ, iar în toate cazurile de inaptitudine permanentă în muncă, potrivit art. 12 alin. 2, medicul de medicina muncii are obligația colaborării cu medicii de expertiză a capacității de muncă în vederea rezolvării acestor cazuri.
În speță, se constată că fișa de aptitudine nr. 11502 din 20.08.2008, prin care s-a constatat inaptitudinea medicală permanentă a reclamantului, nu este rezultatul colaborării cu medici de expertiză a capacității de muncă, ci cuprinde doar examenul medical de medicina muncii, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 12 alin. 2 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârât, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S împotriva sentinței nr.623 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -/2ex.
Jud.Fond
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
