Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 315/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.315
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean D, cu sediul în Târgoviște, nr.1, jud. D împotriva sentinței nr. 802 din data de 20 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul TBC, cu sediul în com., sat, jud.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei - chitanța nr. -/1.02.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurentul-pârât Consiliul Județean D și intimatul-reclamant TBC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la cel de-al doilea termen de judecată, este motivat, legal timbrat și nu s-a depus la dosarul cauzei din partea intimatului-reclamant TBC dovada exercitării acțiunii în anulare împotriva D nr.131/28.08.2009, după care,
Curtea luând act că recurentul-pârât Consiliul Județean D în cuprinsul motivelor de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-009, reclamantul TBC a chemat in judecată pârâtul Consiliul Județean D, pentru ca in temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 să se dispună suspendarea executării Hotărârii Consiliului Județean nr.131/28 08 2009 pentru atribuirea in folosință gratuită pe o perioadă de 10 ani a două clădiri, proprietate publică a județului D, aflate in administrarea ui TBC, către Asociația pentru Siguranță Comunitară și Antidrog.
In motivarea cererii arată că, prin Hotărârea nr.131/28 08 2009, Consiliul Județean Daa probat atribuirea in folosință gratuită, pe o perioadă de 10 ani, a două clădiri, proprietate publică a județului D și aflate in administrarea ui TBC, către Asociația pentru Siguranță Comunitară Antidrog, apreciind că hotărârea menționată este nelegală, întrucât vizează schimbarea destinației celor două imobile, ceea ce, potrivit art.2 din HG nr.867/16 08 2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și in administrarea consiliilor județene respective, nu se poate realiza decât in condițiile legii și cu acordul Ministerului Sănătății și Familiei și al Ministerului Administrației Publice, ori, Consiliul Județean D nu a făcut dovada obținerii avizelor.
Reclamanta a considerat că cererea întrunește cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat fiind apreciat a exista prin prisma practicii instanței supreme. Paguba iminentă care s-a prevenit prin cererea formulată a fost motivată pe faptul că imobilul a constituit in perioada 2007- 2008 obiectul unei lucrări de investiții de peste 200.000 lei din bugetul reclamantei, urmând ca lucrările să continue în vederea relocării corpului administrativ și includerii in structura organizatorică a unității medicale, a unor servicii ambulatorii pentru populația de zonă. Alte motive invocate în susținerea cererii au vizat faptul că reclamanta este singura unitate medicală pe o zonă întinsă din țară, care asigură servicii medicale pacienților cu tuberculoză pulmonară, iar creșterea numărului de pacienți va crea posibilitatea înființării și altor secții medicale.
Pârâtul Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare prin care a formulat respingerea cererii, în cuprinsul căreia, pe cale de excepție a invocat prematuritatea introducerii acțiunii, motivată pe dispozițiile art.109 Cod procedură civilă și art.11 din Legea 554/2004, întrucât nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile. In același sens s-a invocat inadmisibilitatea cererii motivat pe dispozițiile art.1 din Legea 554/2004, apreciind că cererea de suspendare nu poate fi decât accesorie unei cereri principale de anulare a actului administrativ.
Pe fondul cererii a considerat că aceasta nu este admisibilă întrucât "cazul bine justificat" de care face vorbire reclamanta prin care s-ar putea produce o pagubă iminentă ar trebui invocat de pârâtă nu de reclamantă, dată fiind starea avansată de degradare a imobilelor in cauză, acestea prezentând chiar riscul de prăbușire, situație care ar crea un prejudiciu iminent domeniului public al județului D administrat de Consiliul Județean
De asemenea, arată că in ceea ce privește condiția cazului bine justificat, definit de art.2 lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ", iar definiția prejudiciului este dată de art.2 lit.ș ca fiind " prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" se constată că nu există nici o îndoială in ceea ce privește legalitatea nr.131/28 08 2009.
Mai mult decât atât, nu se poate reține o așa zisă "păgubire" a reclamantei de niște sume de bani cheltuite in scopul întreținerii acestor imobile, deoarece, până la data adoptării nr.131/28 08 2009, respectivele imobile s-au aflat in administrarea reclamantei, situație in care, in mod implicit, dă naștere obligației legale și contractuale ale acesteia să administreze și să întrețină in mod corespunzător aceste imobile, lucru care nu poate fi făcut fără cheltuirea unor sume de bani. Situația ipotetică in care reclamanta vorbește de realizarea pe viitor a unor servicii ambulatorii ce ar deservi populația din zonă, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât reclamanta nu poate dovedi in nici un mod aceste afirmații și se referă, in mod expres, la prevederi bugetare pentru aceste investiții, autorizații necesare desfășurării acestui gen de activități.
Pârâta a atras atenția asupra faptului că adoptarea nr.131/28 08 2009 nu aduce atingere in nici un mod desfășurării activității reclamantei, aceasta având spațiu excedentar activității pe care o derulează.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care solicita respingerea excepțiilor, iar pe fondul cauzei a reiterat susținerile din cererea de chemare in judecată in sensul că, măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin existența in cauză a unor cazuri bine justificate. S-a invocat in acest sens adresa nr.42767/15.10.2009, pe care a atașat-o acestuia, prin care Ministerul Sănătății a comunicat că nu și-a dat acordul cu privire la schimbarea destinației celor două imobile din incinta ui, ceea ce vine să confirme susținerilor din cererea introductivă privind lipsa obținerii avizelor necesare, de către pârât, anterior adoptării Hotărârii nr.131/28 08 2009.
Reclamantul a mai depus cererea de chemare în judecată ce vizează fondul cauzei și formează obiectul dosarului nr- și dovada achitării cauțiunii stabilită de către instanță.
Prin sentința nr.802 pronunțată în data de 20 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamantul TBC, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean D și a suspendat executarea Hotărârii Consiliului Județean nr.131/28.08.2009 până la soluționarea dosarului de fond nr-.
Pentru hotărî astfel prima instanță a constatat că potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004 se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestuia, cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții reprezentate de existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Reclamantul a făcut dovada existenței unui litigiu pe fondul cauzei prin depunerea, atât a plângerii formulate in temeiul art.7 din lege cât și a cererii de chemare in judecată.
Tribunalul a apreciat că, in speță, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14 in sensul existenței unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, prin executarea hotărârii nr.131/2009, de atribuire in folosință gratuită a două clădiri aflate in administrarea reclamantului, către Asociația pentru Siguranță Comunitară și Antidrog.
Chiar dacă în soluționarea cererii de suspendare instanța nu poate antama fondul cauzei, s-a constatat că înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr.42767/15.10.2009, prin care Ministerul Sănătății a comunicat că nu și-a dat acordul cu privire la schimbarea destinației celor două imobile din incinta ui, ceea ce vine să confirme susținerilor din cererea introductivă privind lipsa obținerii avizelor necesare, de către pârât, anterior adoptării Hotărârii nr.131/28 08 2009, sunt de natură să creeze o îndoială justificată cu privire la legalitatea hotărârii a cărei suspendare se cere. In același sens au fost luat în considerare și Contractul de lucrări de servicii, din care rezultă investițiile efectuate de către reclamant in imobilele ce fac obiectul hotărârii, în vederea folosirii acestora în interesul reclamantului și care, prin atribuirea in folosință gratuită către acea asociație, ar conduce la producerea unor pierderi financiare.
S-a avut în vedere și cu nr.R 89/8 din 13 09 1989 Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie in materie administrativă, conform căreia, tocmai posibilitatea conferită celui care se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, măsură pe care instanța o dispune atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Județean D, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că probatoriile administrate în cauză nu ar fi de natură să justifice producerea unei pagube iminente, ci mai mult având în vedere starea avansată de degradare a imobilelor paguba iminentă se produce în detrimentul Județului D, proprietarul de drept al acestor clădiri.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond față de lipsa avizului Ministerului Sănătății, se precizează că nu poate fi avută în vedere decât pe fondul cauzei și în cadrul cererii de suspendare și menționează totodată că, acest minister nu și-a exprimat refuzul eliberării aviz, ci a arătat doar că potrivit art.1 alin.2 din nr.OG70/2002 poate contesta în exclusivitate actele cu privire la înstrăinarea sau schimbarea destinației bazei materiale a unităților sanitare.
În finalul motivelor de recurs se mai arată că sunt nefondate susținerile reclamantei prin care s-a arătat că aceste imobile fac obiectul unor lucrări de reamenajare și reabilitare, întrucât nu sunt cuprinse în bugetul de investiții pe anul 2010.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, astfel cum se va arăta în continuare:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numaiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauzapagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, prima instanță a concluzionat în mod corect că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art.14 din Legea nr.554/2004, în raport de conținutul Hotărârii Consiliului Județean nr.131/28.08.2009.
Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la specificul activității reclamantei, care a fost declanșată putând genera dificultăți reale în executarea obligațiilor asumate, sistarea serviciilor, precum și grave probleme sociale.
Cerința depunerii unei cauțiuni pentru judecata la fond a fost îndeplinită în recurs, reclamanta conformându-se obligațiilor stabilite în acest sens în sarcina sa.
Nu poate fi reținută critica recurentei în ceea ce privește faptul că imobilele în litigiu nu fac obiectul unor lucrări de reamenajare și reabilitare nefiind cuprinse în bugetul de investiții pe anul 2010, întrucât ar însemna să se intre pe fondul pricinii și totodată, pentru că reclamanta a susținut doar că în perioada 2007-2008 s-au efectuat lucrări de investiții de peste 200.000 lei din bugetul propriu.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 pr.civilă, va respinge recursul, ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean D, cu sediul în Târgoviște, nr.1, jud. D împotriva sentinței nr. 802 din data de 20 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul TBC, cu sediul în com., sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
- 4 ex./10 martie 2010
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
