Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.316/CA
Ședința publică din data de 20 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în C,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 518/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C, bd. - nr.4. județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta reclamantă av. în baza delegației de substituire dată de av., lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Învederează că la dosarul cauzei intimații pârâți au depus întâmpinări.
Curtea înmânează apărătorului recurentei reclamante copiile întâmpinărilor depuse de intimați.
Apărătorul recurente reclamante arată că înțelege să nu solicite un nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință conținutul întâmpinărilor. Totodată, precizează că nu are probe de administrat, cereri prealabile de formulat, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act de precizările avocatului recurentei reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, susține concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii cererii privind suspendarea actelor administrativ - fiscale contestate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor acte.
Critică sentința recurată pe aspectul încuviințării excepției inadmisibilității cererii privind suspendarea Deciziei nr.7/22.01.2009 emisă de C, apreciind excepția ca nefondată. Consideră că cererea este admisibilă, fiind necesară suspendarea deciziei.
Solicită admiterea recursului și cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP C, motivat de faptul că acesta este emitentul deciziei de impunere nr.2/27.02.2009, a cărei suspendare s-a cerut.
Pe fondul cauzei, învederează că, în speță, sunt îndeplinite cele două condiții ale suspendării, respectiv:
a) Cazul bine justificat, arătând că există motive temeinice ce creează o îndoială asupra legalității actelor administrative; DGFP C nu a analizat toate motivele privitoare la faptul că motorina a fost achiziționată în regim de scutire de accize. Organul fiscal avea posibilitatea a solicita probe și reluarea controlului fiscal.
Consideră că și aparența dreptului este în favoarea recurentei.
b) În ce privește prevenirea unei pagube iminente, învederează că plata sumei, conform titlului executoriu, este de natură să blocheze activitatea societăților, nemaiavând lichidități pentru plata furnizorilor și a salariilor.
La dosarul de fond (filele 106-117) se regăsește dovada depunerii acțiunii în anulare a actelor administrativ-fiscale. În termenul de soluționare a contestației, fără a mai aștepta soluționarea acesteia, DGFP Cae mis un nou act de control și au fost reluate actele de executare.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei învederează că acțiunea, prin care s-a solicitat anularea parțială a Deciziei nr.7/2009, anularea totală a Deciziei de impunere nr.2/2009 și raportul de inspecție fiscală nr.2970/2009, precum și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr.2/2009, a fost soluționată de Tribunalul Constanța la data de 30.06.2009, în sensul respingerii acțiunii, iar împotriva acestei hotărâri a formulat recurs.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios-administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2009 sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta - Tremula Nav - a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, suspendarea Deciziei nr.7/22.01.2009 și a Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009 în conformitate art.14 din Legea nr.554/2004.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Raportul de inspecție fiscală nr.1851/31.10.2008 și Decizia de impunere nr.3/2008 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas tabilit în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare și că, în termen legal, a formulat contestație conform art.205 și următoarele Cod de procedură fiscală, ce a fost soluționată prin Decizia nr.7/2009 prin care s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr.3/2008 și refacerea controlului.
Ulterior, la refacerea controlului s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale conform raportului de inspecție fiscală nr.2970/2009 și Decizia de impunere nr.2/27.02.2009.
Reclamanta a formulat contestație la raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, iar în temeiul art.218 Cod procedură fiscală și acțiune pe fond împotriva Deciziei nr.7/2009 și a Deciziei de impunere nr.2/2009.
A susținut reclamanta că, în speță, există un caz bine justificat, ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative.
A apreciat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente întrucât organele fiscale demarează procedura de executare silită.
În drept, a invocat art.215 din Codul d e procedură fiscală, art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să achite cauțiunea conform art.215 din nr.OG92/2003 și respingerea cererii întrucât cele două condiții cumulative (pagubă iminentă, caz bine justificat) nu sunt îndeplinite în cauză.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, prin întâmpinarea depusă a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive întrucât nu este organ competent să declanșeze executarea silită și excepția lipsei de interes în ceea ce privește suspendarea Deciziei nr.7/2009, în cauză fiind emisă o nouă Decizie nr.45/2009. Pe fond a solicitat respingerea cererii de suspendare față de neîntrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
În ședință publică din data de 09.04.2009 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii privind suspendarea executării Deciziei nr.7/2009.
La 14.05.2009 reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță.
La același termen de judecată, instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și a unit celelalte excepții cu fondul cauzei.
Prin Sentința civilă nr.518 din 14 mai 2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității cererii privind suspendarea Deciziei nr.7/22.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și a respins cererea de suspendare a Deciziei nr.7/22.01.2009, ca inadmisibilă.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice C în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009 și a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice C, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasive.
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C precum și excepția lipsei de interes a reclamantei.
A respins acțiunea privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Deciziei nr.7/22.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, invocată din oficiu, a apreciat că decizia nu reprezintă un act administrativ fiscal ce poate face obiectul cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.215 Cod pr. fiscală.
În ceea ce privește cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr.2/2009 formulată de reclamantă în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C s-a reținut că decizia este emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, iar reclamanta a formulat cererea în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Astfel s-a apreciat că există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, iar instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, iar faptul că nu este organul competent în executarea silită nu justifică invocarea excepției lipsei calității procesual pasive.
Referitor la Direcția Generală a Finanțelor Publice C s-a reținut că acesta nu este emitentul Deciziei de impunere nr.2/2009 a cărei suspendare se solicită și că nu există o identitate între persoana pârâtului Direcția Generală a Finanțelor Publice C și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
A fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă cu motivarea că reclamanta titulara Deciziei de impunere nr.2/2009 a cărei suspendare se solicită are un interes legitim, juridic, născut și actual, direct în a formula prezenta acțiune.
În ceea ce privește cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr.2/2009 s-a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr.1851/2008 și Decizia de impunere nr.3/2008 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei iar prin Decizia nr.7/2009 a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva acestor acte administrativ fiscale, s-a desființat Decizia nr.3/2008 și s-a dispus refacerea controlului.
Ulterior, Decizia de impunere nr.2/2009 prin care s-au stabilit accize și majorări datorate de reclamantă.
Aceste acte au fost contestate de reclamantă, iar contestația a fost soluționată prin Decizia nr.45/24.04.2009 așa cum precizează pârâta prin întâmpinarea formulată la 14.05.2009.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării actului administrativ în conformitate cu art.14-15 din Legea nr.554/2004 și a făcut dovada achitării cauțiunii stabilită de instanță în conformitate cu art.215 Cod pr. fiscală.
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, art.215 din Codul d e procedură fiscală contestatoarea trebuia să facă dovada existenței unui caz bine justificat, suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, existența unei cereri adresate instanței pentru anularea actelor administrative și dovada plății cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță. Simplul fapt că executarea sumelor respinse poate duce la perturbarea activității și poate crea un real dezechilibru financiar nu a fost dovedit de contestator și în plus nu constituie un motiv suficient pentru acordarea suspendării întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a prejudiciului, prin anularea actelor administrative și restituirea sumelor încasate.
S-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat, pagubei iminentă și nici a contestării Deciziei de impunere nr.2/2009.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs recurenta reclamantă - -, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Referitor la excepția inadmisibilității privind suspendarea Deciziei nr.7/22.01.2009 a Constanta care a soluționat contestația formulata de:
Prin Raportul de inspecție fiscala nr. 1851/31.10.2008 și Decizia de impunere nr. 3/31.10.2008, Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanta, a stabilit în sarcina următoarele obligații fiscale:
- Accize = 90.081 lei;
- Majorări/dobânzi de întârziere aferente = 68.792 lei:
- Penalități de întârziere = 623 lei;
- Amenda, Legea nr.82-1991. art.42, alin (1) = 4.000 lei.
considerând ca a folosit combustibilul achiziționat în regim de scutire de accize în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.
În termen legal. a formulat contestație în temeiul art.205 și urm. din Codul d e procedură fiscala. înregistrata sub nr. 17.969 din 21.11.2008 la Autoritatea Naționala a Vămilor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanta, soluționată prin Decizia nr.7/22.01.2009 a Constanta și s-a dispus:
- desființarea Deciziei de impunere nr.3/31.10.2008 emisa de Constanta pentru suma de 159.496 lei, reprezentând accize, majorări și penalități de întârziere;
- refacerea controlului întrucât s-au admis parte din punctele de vedere ale. respectiv anumite perioade în care societatea a fost supusă aceluiași control fiscal de alte instituții ale statului: Garda Financiara și Direcția de control fiscal a Constanta să fie eliminate din controlul Constanta nu se poate realiza același control și o mică parte din combustibilul - motorină a fost folosit de în scopul în care a fost achiziționat.
Dar, se statuează în considerentele deciziei, că datorează accize pentru cantitatea de motorină împrumutată sau restituită altor societăți, motiv pentru care, la refacerea controlului prin Raportul de inspecție fiscală nr.2970/27.02.2009 și Decizia de impunere nr. 2/27.02.2009, Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanta, au fost stabilite în sarcina - obligații fiscale intr-un cuantum semnificativ, respectiv:
- accize = 77.893 lei;
- majorări/dobânzi de întârziere aferente = 59.750 lei
Astfel, în opinia recurentei, a fost necesară suspendarea inclusiv a Deciziei nr.7/22.01.2009 a Constanta, decizie care a stat la baza controlului fiscal și a cărei anulare parțială a fost solicitată în temeiul art.218(2) din Codul d e procedură fiscală și art. l și 11(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
2. Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Constanta în ceea ce privește cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. 2/27.02.2009 și a respingerii acțiunii formulata împotriva Constanta ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva, recurenta solicită respingerea acesteia, motivat de faptul că aceasta a emis Decizia nr.7/22.01.2009 ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009.
3. Referitor la respingerea acțiunii privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009, recurenta apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii, astfel:
- existența unui caz bine justificat determinat de îndoiala asupra legalității actelor administrativ - fiscale: se face un control fiscal, ulterior este anulat, se face alt control fiscal unilateral, cu consecința stabilirii de obligații nedatorate către bugetul statului.
- prevenirea unei pagube iminente constând în faptul că împotriva societății s-a pornit executarea silită, cu consecințe grave asupra blocării activității și implicit asupra patrimoniului. Este de notorietate că sumele deja intrate în bugetul statului se restituie cu întârziere. Mai mult, consideră ca nu este legal și moral a se putea proceda la o executare silita asupra unor sume presupuse datorate către bugetul statului, sume care nu sunt certe.
Intimatele pârâte, legal citate, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, apreciind că în mod corect a reținut instanța de fond neîndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale.
Examinând recursul prin prisma criticii aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la suspendarea executării Deciziei nr.7/22.01.2009 emisă de ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice C, prin care s-a dispus desființarea Deciziei de impunere nr.3/31.10.2008 emisă de C în vederea refacerii controlului, se observă că aceasta a fost pusă în executare, întocmindu-se un nou raport de inspecție fiscală la data de 26.02.2009, emițându-se o nouă Decizie de impunere - nr.2/27.02.2009. Prin urmare aceasta nu mai poate face obiectul unei cereri de suspendare a executării.
De asemenea, în ceea ce privește suspendarea executării Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009, calitate procesuală pasivă nu o poate avea decât emitentul acestei decizii, respectiv Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, astfel că în mod corect a fost admisă de instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009 Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004: existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Existența unui caz bine justificat nu poate fi reținută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative emise în baza și în vederea executării legii.
În cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Natura măsurii dispuse prin actul contestat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art.14 alin.1 din legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, Curtea constată că paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.ș din lege drept prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar aduce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Această condiție nu este îndeplinită în cauză întrucât nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube, iar simpla susținere că reclamanta nu datorează suma stabilită în sarcina sa și că executarea acesteia ar conduce la perturbarea gravă a activității societății nu satisface cerințele prevăzute de art.14 alin.1 din lege.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulîn contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - - cu sediul în C,-, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 518/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C, bd. - nr.4. județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str. - nr.18, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 august 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex / 18.09.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Monica
