Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 32/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 32
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Deciziei nr.302 din 13 octombrie 2009 emisă de prin Inspecția până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei formulată de reclamanta.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin avocat și pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE PRIN INSPECȚIA prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se întâmpinare depusă de pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE PRIN INSPECȚIA.
Se comunică un exemplar către avocat pentru reclamanta, care solicită lăsarea dosarului la a II a strigare pentru observarea întâmpinării.
La a II a strigare, instanța pune în discuție excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocată de pârâta INSPECȚIA prin întâmpinare.
Avocat pentru reclamanta solicită respingerea excepției.
Consilier juridic pentru pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE PRIN INSPECȚIA solicită admiterea excepției.
Pe fond, avocat pentru reclamanta solicită admiterea cererii, suspendarea executării Deciziei nr.302 din 13 octombrie 2009 emisă de prin Inspecția până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei - cu termen la 9 februarie 2010.
Arată că cererea este întemeiată pe prevederile art.14 și 15 din Lg.554/2004 iar reclamanta a făcut dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Consilier juridic pentru pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE PRIN INSPECȚIA solicită respingerea cererii de suspendare conform motivelor scrise din întâmpinare.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Prin cererea formulată la data de 13.01.2010 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Solidarității Sociale, prin Inspecția suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr.302/13.10.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a deținut funcția de director coordonator al serviciului public deconcentrat la. O, fiind numită prin act administrativ al ordonatorului principal de credite A fost astfel încheiat contractul de management nr.77/25.05.2009, asimilat contractului individual de muncă.
La data de 13.10.2009 s-a comunicat către O Decizia nr.302/12.10.2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr.77/25.05.2009, conform OUG nr.105/2009. În raport de această decizie, de la data de 09.10.2009, reclamanta se află în incapacitate temporară de muncă, situație comunicată Direcției Resurse Umane din cadrul O și Inspecției și dovedită cu certificatele medicale.
De la data de 09.10.2009, a mai arătat reclamanta, nu i-a fost achitat niciun drept salarial aferent perioadei concediului medical. De asemenea, nu i-a fost oferită o altă funcție de execuție în cadrul unității.
Urgența este justificată de faptul că asigurarea de sănătate avută nu este valabilă fără să existe un contract de muncă, fiind practic în imposibilitatea efectuării investigației medicale.
Nelegalitatea ordinului a cărui suspendare o solicită reclamanta se reține din încălcarea dispozițiilor art.74 alin.1 din Codul muncii, întrucât nu au fost indicate în concret motivele care au determinat încetarea contractului de management. A fost indicat generic aplicarea prevederilor OUG105/2009. Mai mult, dispozițiile OUG105/2009 au fost declarate neconstituționale, încetându-i efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Reclamanta a învederat faptul că a îndeplinit procedura prealabilă, însă nu a primit răspuns, iar pe rolul Curții de APEL CRAIOVA se află acțiunea în anularea Dispoziției nr.302/2009.
De asemenea, a mai arătat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Au fost anexate: Decizia nr.302/2009 a - Inspecția, contractul de management nr.77/2009, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, certificate medicale.
Pârâta Inspecția a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în principal ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei de obiect pârâta a arătat că o condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri de suspendare este existența unui obiect înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes pe calea cărora calea justiției este obligatorie.
Acest obiect trebuie să fie determinat / determinabil și posibil, în sensul în care să existe un drept sau un interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.
Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific devine necesară suspendarea lor atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a produce o pagubă.
Pe de altă parte, se remarcă faptul că punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor sale. Actul atacat de reclamantă a fost executat, prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă actul fiind epuizat.
Neîncasarea remunerației contractuale și consecințele în plan contributiv la achitarea fondurilor de asigurări nu constituie un scop în sine al actului, neexistând în acest sens nici o dispoziție dată de emitent, ci aceste situații pot fi reținute ca un efect colateral.
Cu alte cuvinte, punerea în executare a actului atacat nu se realizează, în nici un fel prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamanta, în urma organizării concursului de evaluare a cunoștințelor și aptitudinilor manageriale de către ordonatorul principal de credite (în speță MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale), a fost desemnată director coordonator al Inspectoratului teritorial d e muncă O, conform OUG nr. 37/2009.
Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 105/2009 și publicarea acesteia în Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009, fost abrogată OUG nr. 37/2009.
Astfel, a fost suprimată baza legală de numire a directorilor coordonatori ai inspectoratelor teritoriale de muncă cât și actul normativ fundamental în baza căruia aceștia își exercitau atribuțiile legale.
Deoarece actul normativ în baza cărora directorii coordonatori își exercitau prerogativele (OUG nr. 37/2009), și-a încetat valabilitatea iar noul act normativ (OUG nr. 105/2009) prevede expres desființarea acestor posturi, și reluarea procedurii de desemnare a directorilor coordonatori (art. V), a fost emisă Decizia nr. 302/13.10.2009.
La momentul emiterii acestei decizii, acest act a fost dat în aplicarea unui act normativ legal, aflat în vigoare.
În ce privește premisa legală ce se cere a fi întrunită pentru incidența cazului de suspendare a unui act administrativ, și anume urgența, s-a precizat că anterior formulării prezentei cereri, reclamanta a mai formulat anterior cerere de suspendare a actului atacat, cerere în care a renunțat la judecată în ședință publică. În sensul dovedirii acestui incident procedural a fost anexată sentința nr. 439/13.11.2009 pronunțată în dosarul nr- soluționat de Curtea de APEL CRAIOVA.
Astfel cum se observă, însăși reclamanta s-a desistat de judecată din motive incompatibile cu caracterul urgent al unei cereri de suspendare a actului atacat.
Referitor la neconstituționalitatea OUG nr. 105/2009 act normativ în baza căruia a fost emisă decizia atacată, a precizat că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".
Efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 1.629/2009 publicată în Of. nr. 28/14.01.2010 constă în suspendarea de drept a OUG nr. 105/2009 pe perioada celor 45 de zile de la publicare, timp în care Guvernul / Parlamentul poate adopta soluția legislativă conformă criticilor de constituționalitate, în caz contrar actul normativ încetându-și efectele (conform art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală).
La momentul actual, efectele OUG nr. 105/2009 sunt suspendate de drept.
Efectele Deciziei Curții Constituționale nu se întind în accepțiunea textului constituțional și asupra actelor săvârșite și efectelor produse anterior îndeplinirii cerinței publicității în monitorul oficial. Astfel, din data de 14.01.2010, nu mai pot fi aplicate prevederile ordonanței, nemaiputându-se iniția și aplica procedura de desemnare a directorilor coordonatori și coordonatori adjuncți conform articolului IV și următoarele din acest act normativ. Decizia instanței constituționale nu suspendă sau anulează, în virtutea principiului neretroactivității consacrat de alineatul 4 al art. 147, concursurile în urma cărora s-au desemnat conducătorii organelor administrative deconcentrate. Legalitatea organizării acestora și a desemnării candidaților câștigători este circumstanțiată de soluția normativă promovată (sau neadoptată în termen de 45 de zile) de către guvern ori parlament, în termeni actuali neputându-se preopina cu privire la aceasta.
În acest context legislativ și constituțional o soluție de suspendare a deciziei 302/13.10.2009 ar genera inerente dificultăți de punere în aplicare, deoarece funcția este deținută de altă persoană, în baza unui act normativ suspendat prin Decizia Curții Constituționale, într-un interval de timp moratoriu în care autoritatea executivă ori legiuitoare poate pune de acord prevederile neconstituționale cu prevederile Constituției, acest fapt fiind imprevizibil în termeni de realitate normativă exprimată valabil. Reclamanta urmărește, în esență, repunerea sa în funcția deținută anterior, ceea ce echivalează nu cu o suspendare a executării, ci cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art.15 din Legea nr.554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că prin măsura solicitată se urmărește tocmai suspendarea executării deciziei de eliberare din funcție.
Faptul că măsura dispusă prin actul a cărui suspendare se solicită a fost deja executată nu echivalează cu o lipsă a obiectului, având în vedere că actul administrativ contestat nu a fost revocat sau anulat.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea in condițiile art. 7 din lege a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Articolul 15 din Legea contenciosului administartiv prevede că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea in tot sau in parte a actului.
Instanța constată că in speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din legea 554/2004.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică si evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât in cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Analizând sumar prevederile Deciziei contestate, Curtea reține că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află dispozițiile OUG nr. 105/2009.
În cererea de suspendare a executării deciziei de eliberare din funcție, reclamanta a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului contestat, acestea reprezentând un caz bine justificat.
Curtea mai constată că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis au fost declarate neconstituționale.
Astfel, prin Decizia nr. 1629/03.12.2009 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, VIII și anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 sunt neconstituționale, reținând că prin procesul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate și declarate neconstituționale - OUG nr. 37/2009 să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou - OUG nr. 105/2009 care a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative dispozițiile inițiale în materia respectivă.
Prin Decizia nr. 1257/07.10.2009, Curtea Constituțională a constatat că prin OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. 6 din Constituție.
Curtea Constituțională a mai reținut că dispozițiile legale determinate în cuprinsul OUG nr. 105/2009, conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ale OUG nr. 37/2009, fiind adoptate cu încălcarea prevederilor, respectiv art. 115 alin. 6 din Constituție.
În speță, nu poate fi contestată nici existența celei de-a doua condiții impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, avându-se în vedere efectele Deciziei de încetare a contractului de management, lipsirea funcționarului public de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii și prestigiului său profesional, vacantarea postului.
În aceste condiții, Curtea apreciază că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată, fiind demonstrată de către reclamantă, îndeplinirea cumulativă a cerințelor legale cu privire la existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Urmează ca pentru motivele arătate să se dispună admiterea cererii de suspendare și pe cale de consecință, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să fie suspendată executarea Deciziei nr.302 din 13 octombrie 2009 emisă de prin Inspecția până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În temeiul art.274 C se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta cu domiciliul în S, str.-, nr.35,.2,.A,.2,.12,.
Dispune suspendarea executării Deciziei nr.302 din 13 octombrie 2009 emisă de prin Inspecția cu sediul în B,-, sector 2, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 4ex/09.02.2010
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu
