Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3306/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3306
Ședința publică din 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este suspendare executare act administrativ,procedura de citare este legal îndeplinităși că pârâtul a depus, prin serviciul registratură, la data de 05.10.2009, întâmpinare, în 5 exemplare, și acte, într-un exemplar.
Curtea, având în vedere că pârâtul a solicitat și judecata în lipsă, reține pricina spre soluționarea excepției lipsei de interes, invocată de pârât, prin întâmpinare, și, în subsidiar, a fondului acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, și, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, au chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1472/2 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 1472/ 2 iulie 2009 s- dispus, începând cu data de 01.06.2009, suspendarea Ordinului nr. 526/03.03.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ordin prin care se dispunea asupra plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit magistraților.
Reclamanții au mai arătat că, pentru a se dispune suspendarea acestui ordin fost invocată Adresa nr. -/2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, care susține că plata în continuare sporului menționat este suspendată, întrucât intră sub incidența OUG nr. 71/21009 și OUG nr. 34/2009.
Reclamanții au susținut că OUG nr. 71/2009, invocată drept temei al Ordinului nr. 1472/20.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu numai că apare ca veritabilă desconsiderare Deciziei Curții Constituționale nr. 784/12.05.2009, prin care s- constatat neconstituționalitatea disp. art. III din OUG nr. 75/2008, dar încalcă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia respectării art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.
Reclamanții au făcut trimitere la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazurile împotriva României și împotriva României și au susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Reclamanții au precizat că, în conformitate cu disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 au formulat plângere prealabilă, înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 03.07.2009.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.10.2009, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că, prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII - a Contencios Administrativ și Fiscal dispus suspendarea Ordinului nr. 1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, astfel că interesul în promovarea prezentei cereri nu mai este actual.
Pe fond, s- solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, existența unui caz bine justificat, reclamanții nu aduc niciun argument care să justifice suspendarea executării actului administrativ atacat.
Se invocă "argumente de nelegalitate" lipsite de relevanță în cauză, întrucât instanța nu exercită un control de legalitate a actului administrativ atacat, acesta putând face obiectul unei eventuale acțiuni judiciare formulate în temeiul art. 8 din lege.
Ordinul nr. 1472/2009 a fost emis în urma Adresei nr. 293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, iar în lipsa fondurilor alocate cu această destinație, MINISTERUL PUBLIC se află în imposibilitatea obiectivă de plăti în continuarea sporul respectiv.
Cu privire la cea de- doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube, argumentele invocate sunt nefondate și superflue, întrucât instanțele de contencios administrativ s-au pronunțat constant în sensul că, încasarea unor sume de bani mai mici - indiferent cu ce titlu - nu reprezintă pagubă iminentă și nu poate justifica suspendarea unui act administrativ.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de pârât, în conformitate cu disp. art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, reține următoarele:
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deși Codul d procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s- arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care pus în mișcare acțiunea civilă.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folos practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul reclamanților de solicita suspendarea executării actului administrativ contestat, instanța constată că legitimitatea acestuia este justificată, pe de parte, de necesitatea evitării producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților, iar pe de altă parte, de rațiuni ce țin de corecta aplicare dispozițiilor legale care reglementează cazurile în care drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor pot fi diminuate sau suspendate.
Prin urmare, reclamanții justifică interesul legitim, născut și actual de promova prezenta cerere, având în vedere că prin ordinul contestat drepturile lor salariale efectiv încasate au fost diminuate semnificativ, intempestiv și retroactiv.
Susținerile pârâtului privitoare la lipsa interesului reclamanților în solicita suspendarea executării ordinului contestat vor fi înlăturate ca neîntemeiate, în primul rând, pentru lipsa oricăror dovezi privind suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009, iar în al doilea rând, pentru faptul că acest ordin produs și produce efecte juridice, pârâtul procedând în continuare la plata diminuată drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
În consecință, în raport de argumentele expuse, Curtea va dispune respingerea excepției lipsei de interes ca neîntemeiată.
Analizând pe fond cererea de suspendare a executării actului administrativ, prin prisma motivelor invocate de reclamanți și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) să fie vorba despre un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și ii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ș) "din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, plecând de la definiția legală a acestuia ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea reține că această cerință este îndeplinită în cauză.
Astfel, din examinarea sumară actului administrativ contestat, atât din perspectiva indiciilor de nelegalitate invocate de reclamanți, cât și în raport de drepturile subiective ale acestora care au fost vătămate prin emiterea actului, se constată că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării respectarea de către pârât a disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de această lege", prevederilor ce stabilesc domeniul de reglementare al OUG nr. 71/2009, precum și jurisprudenței Curții Europene Drepturilor Omului, prin care s- statuat că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează, în egală măsură, și punerea în executare hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei dintre părți.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, Curtea reține că diminuarea semnificativă și cu efect retroactiv drepturilor salariale efectiv încasate de reclamanți este o măsură de natură să afecteze drepturile și interesele lor legitime rezultate din exercitarea raporturilor de serviciu.
Prin urmare, și condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză.
Un argument în plus pentru a dispune suspendarea actului administrativ contestat îl constituie " Comitetului către Statele Membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ" care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin acte administrative, dispune în sensul că, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie, autoritatea jurisdicțională competentă este chemată să ia măsuri de protecție provizorie corespunzătoare.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii și suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârât.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, str. - nr. 1, județul D, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5.
Suspendă executarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.EI
Tehnored.CB/ 13 ex.
28.10.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
