Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 339/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 339/2009
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, având ca obiect cerere de suspendare a deciziei nr. 618/24.04.2009 emisă de Directorul general al AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamantului.
Pentru soluționarea cererii de suspendare reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar în data de 9 iunie 2009, întâmpinare din partea pârâtei iar la data de 24 iunie 2009, s-a înregistrat recursul AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ împotriva hotărârii pronunțate la data de 09.06.2009 de către Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Reprezentantul reclamantului declară că susține cererea de suspendare a executării deciziei nr. 618/24.04.2009 și nu are de formulat alte cereri prealabile și nici excepții de invocat.
Solicită admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 618/24.04.2009 emisă de Directorul general al AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, pentru motivele enunțate în scris în cuprinsul cererii și plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, constată că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cererii de suspendare și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 22 mai 2009 reclamanta în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ B a solicitat suspendarea deciziei nr. 618 din 24 aprilie 2009 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ; iar în temeiul prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în măsura opunerii la admiterea cererii de suspendare.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin decizia nr. 618 emisă la data de 24 aprilie 2009 de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, invocând în esență prevederile art. III alin 1 ale OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, acesta a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul Județean S din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ocupată în mod legal, prin numire în funcție urmare concursului-dispoziție cuprinsă în art. 1 alin 1 din Decizia nr. 618/24 aprilie 2009- și totodată sub alin 2 al aceluiași articol 1 al Deciziei "urmare aplicării prevederilor art. 1 alin 1 din Decizie, potrivit prevederilor art. 97 lit c, art. 99 alin 1 lit b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, cu modificările și completările ulterioare", se dispune ca "reclamantului -director executiv-consilier I, grad profesional superior, treapta de salarizare I la Centrul Județean S îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz".
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ reclamanta apreciază pe deplin incidente în situația de față, normele cu caracter de excepție prevăzute de art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, reclamanta a respectat condiția prealabilă impusă de prevederile legale sus-citate justificând sesizarea autorității emitente cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciindu-l profund nelegal și netemeinic așa încât a înaintat la data de 4 mai 2009 plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de prevederile art. 106 alin (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art.7 alin (1) din Legea nr. 554/2004. În al doilea rând în baza înscrisurilor atașate la dosar reclamantul a făcut dovada existenței cazului bine justificat prin dovedirea împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ B prin întâmpinarea formulată (31-34) a solicitat respingerea cererii de suspendare. În susținerea poziției procesuale se arată faptul că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate a acțiunii de suspendare a actului administrativ privind urgența, vremelnicia și prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara deoarece actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis în executarea întocmai a legii.
Analizând cererea formulată prin prisma actelor dosarului și având în vedere dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
.-și cererea pe aceste dispoziții legale reclamanta solicită suspendarea executării deciziei nr. 618 emisă la data de 24 aprilie 2009 de către directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru agricultură, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
În fapt, prin decizia nr. 618 din 24 aprilie 2009 invocând în esență prevederile art. III alin (1) ale OUG nr. 37/2009 directorul general al AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul județean S din cadrul ocupată prin numire în funcție urmarea concursului de către reclamanta.
Astfel cum se poate observa decizia atacată se fondează practic exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, ordonanță care la art. III alin 81) prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale prin unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanță și care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
În aceste condiții, reclamanta a sesizat o plângere prealabilă autoritatea emitentă apreciind actul administrativ unilateral profund nelegal și netemeinic prin aceea că s-a procedat la eliberarea sa din funcția publică de conducere și a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie obligație impusă de prevederile art. 106 alin (1) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 7 alin (1) din legea contenciosului administrativ.
De aceea, instanța constată că prima condiție impusă de prevederile art. 14 alin (1) a fost îndeplinită de către reclamant.
O altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de suspendare în cadrul procedurii instituite de art. 14 din legea contenciosului administrativ este aceea a constatării existenței unui caz bine justificat așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Fără a intra în analizarea temeiniciei argumentelor aduse de reclamant Curtea reține că prin plângerea prealabilă acesta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
La o analiză sumară a acestora Curtea evidențiază printre altele că prin OUG nr. 37/2009 în art. III alin (1) se dispune desființarea anumitor funcții publice sau funcții publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate iar Centrul județean S al nu constituie un serviciu public deconcentrat al ministerelor sau a altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
Pe de altă parte, decizia atacată și a cărei suspendare se solicită nu este semnată de însuși emitentul actului ceea ce crează serioase semne de îndoială asupra legalității sale.
Un alt argument în sprijinul tezei potrivit căreia în speță este întrunită cerința cazului bine justificat este și acela că funcția de conducere deținută de reclamant (director executiv la Centrul județean S al ) nu este o funcție publică din cele vizate de prevederile art. 3 din OUG nr. 37/2009 cât timp noua funcție de director coordonator al unui atare serviciu public care practic ar urma să înlocuiască pretins desființată prin ordonanță va implica un raport juridic contractual ce urmează a se încheia între directorul coordonator și ministru deducând prin aceasta că în mod eronat au fost interpretate de către emitentul actului administrativ prevederile OUG nr. 37/2009.
Nu în ultimul rând pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În dovedirea acestei cerințe reclamanta înțelege să se prevaleze de solicitarea de constatare a neconstituționalității OUG nr. 37/2009 care însă urmează a se formula odată cu sesizarea instanței cu soluționarea cererii în anulare a deciziei deoarece atât acest act administrativ cu caracter normativ cât și decizia care îl vizează și îl afectează în mod nemijlocit pe reclamant au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 115 alin (6) din Constituția României, fiind de natură a afecta în modul cel mai grav cu putință drepturi, libertăți și îndatoriri prevăzute de Constituție.
În concret, aceste acte administrative sunt de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la producția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral al reclamantului care se impune a fi evitat prin suspendarea executării acestei decizii.
Prin conținutul lor aceste drepturi complexe includ dreptul la salariul și dreptul la condiții rezonabile de viață de natură a asigura titularului lor un trai decent. Ori, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferentă.
Pe de altă parte, eliberarea reclamanteidin funcția publică de conducere pe care o ocupă este de natură a afecta grav imaginea și prestigiul profesional al acestuia iar în condițiile în care ulterior, în soluționarea cererii sale de anulare a actului administrativ s-ar constata nelegalitatea acestuia, repararea prejudiciilor create în plan moral va fi foarte dificilă în raport de specificul activității desfășurate de acesta.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu nr. R (89) 8 adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanele o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor cu un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 alin (1) raportat la art. 2 alin (1) lit ș și t din Legea nr. 554/2004 se impune a fi admisă cererea formulată de reclamantă cu consecința suspendării executării deciziei nr. 618 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
Deși inițial prin cererea formulată s-au solicitat și cheltuieli de judecată, ulterior la cuvântul pe fond reclamantul a înțeles să solicite acordarea acestor cheltuieli odată cu soluționarea în fond a cauzei.
Pârâta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi să plătească reclamantei suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta.
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 618/24.04.2009 emisă de către directorul general al AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul în B- sector 2 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ.
Obligă pârâta să plătească reclamantei domiciliată în Z str. 1 - 1918 - 2 județul suma de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./6.07.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
