Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 345/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.08.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 345
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘ:
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul ții Publice ști, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentinț
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 953/59/13.08.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Ministerul ții Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în baza temeiului art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de ordinul Ministerului ții Publice nr. 1503/27.07.2009 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ, cui cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a încheiat la data de 14.12.2006 cu Ministerul ții Publice contractul de management al spitalulu public, nr. 3. obiectul contractului îl constituie organizarea și conducerea activității Spitalului de Recuperare Dr. din jud. A, în scopul furnizării de servicii medicale și alte servicii. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani.
În data de 30.07.2009 i-a fost comunicat prin fax Ordinul Ministerului ții Publice nr. 1503/27.07.2009 prin care a fost eliberat din funcția de manager al Spitalului Clinic Municipal A începând cu data de 29.07.2009 și a încetat contractul de management nr. 3/14.12.2006, de la aceeași dată (24.11.2008), pentru situația prevăzută la art. 1831litera n) din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 69/2009:"dacă dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile în vigoare pentru exercitarea funcției de manager". Consideră că actul administrativ este ilegal.
Ordinul a fost emis cu încălcarea prevederilor contractului de management nr. 3/14.12.2006.
Conform art. VIII din contractul de management, acesta poate înceta în anumite3 condiții:
a) expirarea perioadei pentru care a fost încheiat;
b) revocarea din funcție a managerului, în cazul:
- nerealizării indicatorilor de performanță ai managerului spitalului public, prevăzuț la anexa prezentului contract timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia;
- în situația existenței unei culpe grave în neîndeplinirea obligațiilor managerului;
c) acordul de voință al părților semnatare;
d) apariția unei situații de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege;
e) nerespectarea termenului de înlîturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese;
f) decesul sau punerea sub interdicție judecătorească a managerului;
g) împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege
Precizează că în ordinul nu se menționează x=care condiții prevăzute de dispozițiile legale în vigoare nu le mai îndeplinește.
Consideră că osrdinul naf ost emis cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
Prin OUG nr.69/2009 s-a modificat Legea nr. 95/2006.
La art. 1831, care prevedea condițiile de încetare a contractului de management s-a introdus o nouă condiție, prevăzută de litera n) "dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager".
Ordinul prin care a fost eliberată din funcție se întemeiază pe acesta.
Ordinul este dat cu încălcarea principiului securității juridice.
Consideră că eliberarea sa din funcție întemeiată pe apariția unor condiții diferite de cele de la data la care a încheiat contractul de management s-a constituit în considerarea condițiilor existente la data încheierii lui și a câștigat prin încheierea contractului un drept, care nu putea fi modificat retroactiv.
Condițiile în funcție de care se decide incompatibilitatea sau conflictul de interese trebuie să fie cele de la data încheierii contractului de management. În speță nu s-a motivat nici o împrejurarea urgentă de interes public care să înlăture aplicarea principiului securității juridice.
Pe motivele arătate, a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat revocarea Ordinului
Referitor la paguba iminentă pe care se află în pericol să o suporte datorită faptului că s-a dispus revocarea sa din funcție cu titlu de sancțiune, fără a i se acorda posibilitatea de a se apăra, a fost afectată reputația sa profesională. De asemenea ca efect al revocării, s-a diminuat considerabil și drepturile sale salariale. Paguba lunară pe care trebuia să o suporte ca o consecință a Ordinului nelegal este de aproximativ 2400 lei.
Pârâtul Ministerul ții a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a Ordinului nr. 1t503/2009 ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendare actului administrativ prevăzute în art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 aliniatul 1 și art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv / imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabile actului atacat, care să fie de natură a argument existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. ța cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a procedurii unei pagube iminente.
Față de aceste aspecte asupra actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu poate fi pusă în discuție o astfel de îndoială pentru următoarele considerente:
- actul administrativ a fost emis de organul competent, Ministerul ții, prin reprezentantul său legal, ministrul sănătății, conform prerogativelor legale acordate de dispozițiile art. 178 aliniatul 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 7 aliniatul 4 din nr.HG 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului ții, cu modificările și completările ulterioare.
- Actul administrativ atacat reprezintă finalitatea acțiunii de verificare a îndeplinirii de către managerii spitalelor publice a dispozițiilor nr.OUG 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006.
Suspendarera executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndepliniri i-ar aduce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în ceea ce privește cazul justificat, apreciază că prin cererea sa reclamanta nu face dovada existenței unui astfel de caz care să impună luarea de instanță a unei astfel de măsuri vremelnice.
În ceea ce privește paguba iminentă, apreciază că nici această cerință pentru admisibilitatea cererii nu este îndeplinită, simpla diminuare a drepturilor salariale nefiind în măsură să justifice cererea.
Modificările legislative apărute în cursul anului 2009 au dus la schimbarea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1833litera n din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare Contractul de management și, respectiv, contractul de administrare încetează:
"dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager."
Prin nr.OUG 69/2009 pentru modificarea și completarea legii nr. 95/006 privind reforma în domeniul sănătății s-a modificat art. 178, aliniatul 2 din Legea nr. 95/2006 astfel:
"persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridcă trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ șia l unor cursuri de perfecționare în management sanitar, agreate de Ministerul ții și stabilite prin ordin al ministrului sănătății".
Precizează că nr.OUG 69/2009 prevede la art. II următoarele:
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcția de manager sau manager interimar al spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai de persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică, care îndeplinește dispozițiile prezentei ordonanțe de urgenț
În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ministrul sănătății numește prin ordin comisii în vederea analizării și verificării îndeplinirii de către manageri și manageri interimari a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenț
Comisiile prevăzute la aliniatul 2 vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către manageri și manageri interimari de spital a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenț."
Având în vedere dispozițiile legale invocate rezultă că managerul trebuie să îndeplinească 2 condiții cumulative:
a) să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ;
b) ab solvent al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul ții și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.
Condițiile introduse de modificările legislative nu mai permit ocuparea funcției de manager de către reclamantă, aceasta având profesia de inginer.
Chiar dacă ar fi avut un termen de înlăturare a condițiilor introduse de prevederile nr.OUG 69/2009 nu ar fi putut, deoarece "managerul trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ".
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1503/27.07.2009 emis de Ministerul ții până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Instanța constată că doamna a ocupat, începând cu data de 14.12.2006, funcția de manager al Spitalului de Recuperare -motorie "Dr. " din localitatea (județ A), încheind, în acest sens, cu pârâtul Ministerul ții Publice, contractul de management al spitalului public nr. 3/14.12.2006, atașat în copie la filele 7-15 dosar.
Prin Ordinul nr. 1503/27.07.2009, atașat în copie la fila 6 dosar, Ministerul ții a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Recuperare -motorie "Dr. " începând cu data de 29.07.2009, precum și încetarea contractului de management al spitalului public nr. 3/14.12.2006.
Doamna a formulat o plângere prealabilă administrativă împotriva Ordinului nr. 1503/27.07.2009, plângere atașată în copie la filele 18-20 dosar.
Conform tichetului eliberat de T atașat în copie la filele 21 dosar, reclamanta depus prin poștă plângerea prealabilă, la data de 11.08.2009.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, Ministerul ții nu a făcut dovada soluționării acestei plângeri.
Examinând fondul cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1503/27.07.2009 emis de Ministerul ții, instanța observă că prin acest ordin s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Recuperare -motorie "Dr. " începând cu data de 29.07.2009, precum și încetarea contractului de management al spitalului public nr. 3/14.12.2006.
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"
În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Ordinul nr. 1503/27.07.2009 reclamanta a fost revocată din funcția de manager al Spitalului de Recuperare -motorie "Dr. " începând cu data de 29.07.2009.
Ca urmare a revocării, reclamanta nu a mai beneficiat de salariul cuvenit pentru ocuparea acestei funcții, care era de 3230 RON, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 23 dosar.
Totodată, reclamanta nu figurează în evidențele Administrației Finanțelor Publice cu alte venituri impozabile sau ca proprietară a unor imobile sau autoturisme supuse impozitului aferent pentru astfel de bunuri, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Administrația Finanțelor Publice și depusă de reclamantă la dosar la ultimul termen de judecată.
În consecință, instanța observă că lipsirea reclamantei de salariul aferent funcției de manager constituie un prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
pagubei ce i s-ar putea produce reclamantei prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.
Date fiind repercusiunile economice incidente, existența acestei pagube este evidentă, ca și implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamantă, cât și pentru familia sa.
Din cele expuse mai sus, instanța constată că lipsirea reclamantei de veniturile salariale curente constituie unprejudiciu materialcert la care este expusă reclamanta.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta a criticat actul administrativ atacat pe considerentul încălcării contractului de management al spitalului public nr. 3/14.12.2006, al încălcării principiului neretroactivității legii și al încălcării principiului securității juridice.
Or, aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.
Instanța reține, totodată, că ordinul în litigiu a fost motivat pe dispozițiile art. 1833lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv pe împrejurarea că se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager.
Cu toate acestea, instanța constată că în cuprinsul acestui act nu sunt indicate acele condiții pe care reclamanta nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Astfel, ordinul în litigiu nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantei din funcție. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească ordinul în speță, reclamanta se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocată din funcție, întrucât actul de revocare nu face nicio referire la acele condiții pe care reclamanta nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Așadar, în acest context, instanța reține că reclamanta nu are cunoștință care sunt abaterile invocate de către ministru în cuprinsul ordinului de revocare și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.
În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, " autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."
De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol,(1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;
(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."
Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Prin urmare, și aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiția existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1503/27.07.2009 emis de Ministerul ții până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al cererii de suspendare a executării actului administrativ, Curtea va obliga pârâtul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, respectiv la plata sumei de 1666 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:
Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ Ș TE:
Admite cererea formulată de reclamanta, domiciliată în localitatea,-, județ A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul ții, cu sediul în municipiul ști, Intr. Popișteanu nr. 1-3, sector 1, cod -.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1503/27.07.2009 emis de Ministerul ții Publice până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Obligă pârâtul Ministerul ții Publice la plata către reclamantă a sumei de 1666 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
țată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘ GREFIER
Red./27.11.2009
Tehnodact / 4 ex./27.11.2009
Se comunică:
- reclamantă -,-, jud.
- pârât Ministerul ții - ști, Intr. Popișteanu nr. 1-3, sector 1, cod -
Com. 2 ex.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
