Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 346/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.08.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 346
Ședința publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘ:
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul ții Publice ști, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentinț
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la la Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 957/59/13.08.2009, reclamantul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că Ordinul nr. 1422/14.07.2009 al Ministrului ții Publice este suspendat de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 14 aliniatul 5 din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind emis cu același conținut ca și Ordinul nr. 891/2009 al Ministrului ții suspendat prin Decizia nr. 3660/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție până la soluționarea în fond, definitivă și revocabilă, a acțiunii de anulare a acestui ordin iar în subsidiar a solicitrat suspendarea executării Ordinului nr. 1422/14.07.2009 a Ministerului ții Publice până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestui ordin.
În motivarea acțiunii se arată în esență urmăoarele:
Prin Ordinul nr. 891/14.05.2009 emis de Ministerul ții reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Țurcanu Timișoara dispunându-se încetarea Contractului de management nr. 320/14.12.2006 pentru nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public.
Acest ordin a fost contestat la instanță de către reclamant considerându-l ca nelegal solicitând atât anularea lui în totalitate cât și suspendarea executării ordinului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestui ordin.
Prin Decizia nr. 3660/2009 emisă de s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 891/2008 până la soluționarea în fond definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestui ordin.
Ca urmare intimatul a emis Ordinul nr. 1395/08.07.2009, prin care a fost repus în funcția de manager al Spitalului pentru ca apoi după cca. O săptămână în data de 14.07.2009 să emită cu rea credință, un nou or5din a cărui executare să producă aceleași efecte ca și Ordinul nr. 8u91/2008 și anume să dispună revocarea reclamantului din funcția de manager.
Practic prin emiterea acestui nou ordin intimatul a urmărit atât anularea procedurii de control judiciar inițiate de reclamant cu privire la suspendarea executării primului ordin de revocare, cât6 și lipsirea de efecte juridice a întregii proceduri prin care reclamantul a solicitat constatarea nelegalității Ordinului inițial de revocare - Ordinul nr. 891/2008.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în faț reprezentanta intimatului nu a făcut nici o referire la faptul că nu s-ar putea dispune suspendarea executării primului ordin de revocare din funcție pe motiv că reclamantul nu ar îndeplini condițiile legale prevăzute de nr.OUG 69/2009.
Așa fiind, întrucât cele două ordine de revocare din funcția de manager - Ordinul nr. 891/2008 și Ordinul nr. 1422/2009 - produc aceleași efecte, executarea lor conducând la același rezultat și anume3 la revocarea sa din funcția de manager, chiar dacă nu sunt identice sub aspe3ctul formulării, consideră că au incidență în speță prevederile art. 14 aliniatul 5 din Legea nr. 554/2004 republicată, noțiunea de "acte cu același conținut " interpretându-se în sensul că actele administrative nu trebuie să fie identice sub aspectul formulării, ci să producă aceleași efecte, același rezultat.
Mai arată că la data de 20.07.2009 a solicitat revocarea Ordinului contestat pentru motive de nelegalitate a acestuia, formulând plângere prealabilă nr. 35027/20.07.2009 împotriva acestuia, în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Intimatul Ministerul ții a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la constatarea suspendării de drept a Ordinului nr. 1422/2009.
Astfel, precizează că Legea nr. 554/2004 nu reglementează instituția suspendării de drept, așa cum solicită reclamantul.
Față de cererea de suspendare a executării ordinului nr. 1422/14.07.2009 solicită respingerea acestei cereri ca fiind neîntemeiată.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/*2004 suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai dacă, în mod cumulativ sunt îndeplinite următoarele condiții:
- să existe un caz bine justificat;
- prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii de suspendare motive care nu sunt de natură a justifica îndeplinirea celor două condiții cerute de Legea nr. 554/2004.
Cât privește legalitatea Ordinului nr. 1422/15.07.2009 apreciază faptul că acest act administrativ este rezultatul prerogativelor legale conferite Ministerului ții prin reprezentantul său, respectiv ministrul sănătății, precum și rezultatul aplicării legii, adică Legea nr. 95/2006.
În conformitate cu dispozițiile Contractului de management nr. 320/14.12.2006 semnat de reclamant cu ministrul sănătății în calitate de reprezentant legal al Ministerului ții, părțile au convenit la art. VII- Modificarea contractului de management "Prevederile prezentului contract de management se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia și care îi sunt aplicabile".
Astfel, solicită să se constate că reclamantul a consfințit prin semnarea Contractului de management nr. 320/2006 posibilitatea adaptării clauzelor contractuale la modificările legislației ce vor surveni pe parcursul executării acestuia, ocazie cu care și această dispoziție din contract a devenit parte din "legea părților".
Mai precizează că reclamantul a invocat în susținere și principiul de drept conform căruia "legea se aplică numai pentru viitor nu și pentru trecut".
Învederează că ultima modificare a Legii nr. 95/2006, nr.OUG 69/2009 nu reprezintă o normă de drept ce retroactivează. ar fi condus la constatarea inexistenței unui drept tocmai de la momentul nașterii acelui drept, ceea ce nu a fost cazul în speța de faț
Astfel nr.OUG 69/2009 nu este o normă de drept care a retr5oactivat, ci aceasta s-a circumscris principiului civil" aplicarea imediată a legii civile noi" astfel că legea s-a aplicat numai de la data intrării ei în vigoare excluzându-se astfel aplicarea vechii norme de drept.
Prin nr.OUG 69/2009 a fost introdus la art. 178 un nou aliniat, aliniatul (21), cu următorul cuprins:
"(21) Pentru spitalele clinice în care se desfășoară și activitate de învățământ și cercetare științifică medicală, managerul trebuie să fie cadru universitar sau medic primar și să fie absolvent al unor cursuri de prefecționare în management sau management sanitar agreate3b de Ministerul ții și stabilite prin ordin al ministrului sănătății".
Astfel arată că reclamantul este de profesie inginer și era la data apariției legii manager al unui spital clinic în care se desfășoară și învățământ medical.
În final precizează faptul că prezentul litigiu nu are nicio legătură cu litigiile anterioare dintre reclamant și minister.
Față de cele de mai sus, solicită să se constate că cererea reclamantului nu este întemeiată și ca atare solicită respingerea cererii de suspendare a Ordinului nr. 1422/15.07.2009 ca nefondat.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat:
- să se constatate că Ordinul nr. 1422/14.07.2009 a Ministrului ții este suspendat de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 14, alin. 5 din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind emis cu același conținut ca și Ordinul nr. 891/2009 al, suspendat prin Decizia nr. 3660/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la soluționarea în fond, definitivă și irevocabilă, a acțiunii de anularea acestui ordin.
- în subsidiar, se să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1422/14.07.2009 a Ministerului ții până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui ordin.
Instanța constată că rin p. Ordinul nr. 891/14.05.2008 emis de Ministerul ții reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " T, dispunându-se încetarea Contractului de management nr. 320/14.12.2006 pentru nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public.
Întrucât a considerat că acest Ordin este total nelegal, reclamantul l-a contestat la instanța de contencios administrativ (în dosar nr- al Curții de Apel Oradea - instanță stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Încheierea nr. 3706 din 24.10.2008, ca urmare a admiterii cererii de recuzare formulate de subsemnatul), solicitând atât anularea lui în totalitate, cât și suspendarea executării ordinului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestui ordin.
Prin Decizia nr. 3660/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ, irevocabilă, instanța de judecată - apreciind că s-a făcut dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente - a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 891/2008 până la soluționarea în fond, definitivă și irevocabilă, a acțiunii în anularea acestui ordin.
Ca urmare a conținutului dispozitivului deciziei instanței supreme, Ministerul ții a emis Ordinul nr. 1395 din 08.07.2009, prin care reclamantul a fost repus în funcția de manager al Spitalului, pentru ca, apoi - în data de 14.07.2009 - să emită ordinul 1422/14.07.2009, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager.
Instanța constată -în privința ordinului a cărei suspendare o solicită reclamant - că rin p. Ordinul nr. 1422/14.07.2009 emis de Ministerul ții, atașat la fila 8 dosar, reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " T, dispunându-se încetarea Contractului de management nr. 320/14.12.2006 în baza art. 1833lit. n din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009.
Instanța constată că, potrivit art. 1833lit. n din Legea nr. 95/2006, contractul de management al spitalului încetează "dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager".
Domnul a formulat o plângere prealabilă administrativă împotriva Ordinului nr. 1422/14.07.2009, plângere atașată în copie la filele 23-24 dosar.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, Ministerul ții nu a făcut dovada soluționării acestei plângeri.
1. Cu privire la cererea de intervenție accesorieformulată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " ", instanța reține că aceasta a fost formulată în favoarea pârâtului Ministerului ții și a fost motivată pe împrejurarea că reclamantul a îndeplinit funcția de manager al acestui spital anterior emiterii Ordinului a cărei suspendare a solicitat-o reclamantul.
În aceste condiții, instanța reține că intervenientul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " este instituția spitalicească al cărei manager a fost reclamantul până în momentul revocării sale din această funcție, prin ordinul în litigiu.
Instanța admite, în aceste condiții, că raportul juridic născut între Ministerul ții și reclamant - prin emiterea ordinului de revocare a domnului din funcția de manager al intervenientului - a adus atingere și unor raporturi juridice născute între intervenient și reclamant, raporturi născute în temeiul contractului de management ale cărui efecte au fost revocate de Ministerul ții prin ordinul în litigiu.
Având în vedere aceste considerații, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", luând în considerare și necesitatea asigurării accesului liber la justiție, ca principiu fundamental, garantat de Constituția României și de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În consecință, instanța va admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " ".
2. Cu privire la cererea de constatare a suspendării de drept a Ordinuluinr. 1422/14.07.2009, instanța constată că, potrivit art. 14 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă".
Așadar, constarea suspendării de drept este incidentă în cazul emiterii unui act administrativ cu același conținut cu al actului care fusese deja suspendat de o instanță de judecată.
Legea contenciosului administrativ nu stabilește întinderea și înțelesul noțiunii "cu același conținut" menționată în art. 14 alin. 5. În lipsa oricărei determinări legale a acestei noțiuni, instanța reține că noțiunea de conținut nu poate fi interpretată restrictiv. În aceste condiții, noțiunea de "conținut" al actului vizează nu numai ceea ce s-a dispus prin acel act, dar și motivarea actului respectiv.
Sub acest aspect, instanța reține că o anumită măsură administrativă poate fi determinată de motive diferite, aspect care se desprinde și din cercetarea actelor în cauză.
Astfel, în cazul Ordinului Ministerului ții Publice nr. 891/14.05.2008, s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " T pentru nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public.
În cazul Ordinului nr. 1422/14.07.2009 revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " a fost justificată prin intrarea în vigoare a unui nou act normativ, respectiv a Ordonanței de Urgență nr. 69/2009, prin care s-a modificat Legea nr. 95/2006, situație în raport cu care se susține că domnul nu mai îndeplinește condițiile de studii necesare pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " ".
Așadar, deși prin ambele acte emise de Ministerul ții Publice se dispune revocarea reclamantului din funcția deținută, temeiurile acestei măsuri sunt diferite. Or, nu se poate reține că prin suspendarea executării Ordinului nr. 891/14.05.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar fi interzis revocarea pentru oricare alte motive a reclamantului din funcția de manager al spitalului, ci numai pentru motivele discutate în cauza respectivă, și anume pentru numai motivele privind nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public. În măsura în care revocarea reclamantului intervine pentru alte motive decât cele discutate în cauza respectivă, instanța reține că o asemenea revocare este posibilă.
De aceea, instanța reține că cele două acte (respectiv Ordinul nr. 891/14.05.2008 și Ordinul nr. 1422/14.07.2009) nu au același conținut, ci numai același efect, respectiv revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " ".
Instanța reține, așadar, că nu se pune problema constatării suspendării de drept a Ordinului nr. 1422/14.07.2009, pentru că nu este vorba de acte cu același conținut. Este adevărat că Ordinul a cărei executare a fost suspendată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispunea revocarea domnului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " ",
Însă temeiul acestui Ordin este diferit de temeiul legal al Ordinului nr. 1422/14.07.2009, a cărui suspendare o solicită reclamantul în prezenta cauză.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ, Curtea va respinge cererea reclamantului privind constatarea că Ordinul nr. 1422/14.07.2009 al Ministrului ții Publice este suspendat de drept
3.Examinând fondul cererii de suspendare a executării Ordinului nr.1422/14.07.2009emis de Ministerul ții, instanța observă că prin acest ordin reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " T, dispunându-se încetarea Contractului de management nr. 320/14.12.2006 în baza art. 1833lit. n din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009.
Instanța constată că, potrivit art. 1833lit. n din Legea nr. 95/2006, contractul de management al spitalului încetează "dacă se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager".
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"
În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Ordinul nr. 1422/14.07.2009 reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " T, începând cu data de 15.07.2009.
Ca urmare a revocării, reclamantul nu a mai beneficiat de salariul lunar cuvenit pentru ocuparea acestei funcții, care era de 6754 RON, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 61 dosar.
Totodată, reclamant nu figurează în evidențele Administrației Finanțelor Publice T cu alte venituri impozabile sau ca proprietară a unor imobile sau autoturisme supuse impozitului aferent pentru astfel de bunuri, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Administrația Finanțelor Publice T atașată la fila 77 dosar.
În consecință, instanța observă că lipsirea reclamantului de salariul aferent funcției de manager constituie un prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
pagubei ce i s-ar putea produce reclamantului prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.
Date fiind repercusiunile economice incidente, existența acestei pagube este evidentă, ca și implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamant, cât și pentru familia sa.
Din cele expuse mai sus, instanța constată că lipsirea reclamantului de veniturile salariale curente constituie unprejudiciu materialcert la care este expusă reclamantul.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că în speță, reclamantul a criticat actul administrativ atacat pe considerentul încălcării contractului de management al spitalului public nr. 320/14.12.2006, al încălcării principiului neretroactivității legii și al încălcării principiului securității juridice.
Or, aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.
Instanța reține, totodată, că ordinul în litigiu a fost motivat pe dispozițiile art. 1833lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv pe împrejurarea că se constată că managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru exercitarea funcției de manager.
Cu toate acestea, instanța constată că în cuprinsul acestui act nu sunt indicate acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Astfel, ordinul în litigiu nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantei din funcție. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească ordinul în speță, reclamantul se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocat din funcție, întrucât actul de revocare nu face nicio referire la acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Așadar, în acest context, instanța reține că reclamantul nu are cunoștință care sunt abaterile invocate de către ministru în cuprinsul ordinului de revocare și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.
În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, " autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."
De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol,(1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;
(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."
Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Prin urmare, și aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiția existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantului și va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1422/14.07.2009 emis de Ministerul ții până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Reținând temeinicia cererii reclamantului, instanța va respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " în favoarea pârâtului emitent al actului suspendat.
4. Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:
Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ Ș TE:
Admite în principiucererea de intervenție accesorie formulată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " Țurcanu" în favoarea pârâtului Ministerul ții Publice.
Admite în partecererea formulată de reclamantul, domiciliat în mun. Timișoara, str. Intrarea Martir, nr.1,. B,.12 județ Timiș, în contradictoriu cu pârâtulMinisterul țiicu asediul în mun. ști, str. Intrarea Popișteanu, nr.2. sector 1 și cu intervenientul accesoriuSpitalul Clinic de Urgență pentru Copii " Țurcanu".
Respinge cererea reclamantului privind constatarea că Ordinul nr. 1422/14.07.2009 al Ministrului ții Publice este suspendat de drept.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1422/24.07.2009 emis de Ministrul ții Publice până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva acestei decizii de impunere.
Respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " Țurcanu" în favoarea pârâtului Ministerul ții Publice.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
țată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘ GREFIER
Se comunică:
- reclamant - Timișoara, str. Intrarea Martir nr. 1. B.12, jud. Timiș
- pârât Ministerul ții - ști, str. Intrarea Popișteanu nr. 1-3, sector 1.
- Intervenient Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " Țurcanu" Timișoara - cu sediul procesual ales - Timișoara, str. Dr. nr. 2,.9, jud. Timiș
Com. 3 ex.
Red./5.12.2009
Tehnodact /5 ex./5.12.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
