Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 349/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 349

Ședința publică din 1 iulie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Daniela Griga

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La data de 29 iunie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei - -, iar la data de 1 iulie 2009 concluzii scrise din partea pârâtei Garda Națională de Mediu - Comisariatul General.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 24 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.

CURTEA:

Reclamanta, prin cererea formulată a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 125/24.04.2009 a Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul General, prin care a fost eliberată din funcția publică de comisar șef al Comisariatului Județean de mediu S, în temeiul prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivare, s-a invocat împrejurarea că, în fapt, prin decizia mai sus arătată, prevalându-se, în esență, de prevederile art. III alin.1 ale nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,emitentul actului a dispus eliberarea din funcția publica de conducere ocupată în mod legal, prin numire în funcție ca urmare a unui concurs, prin aplicarea prevederilor art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, cum se poate observa, decizia atacată se fundamentează practic exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr.188/1999, aduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Ordonanță care - la art.III alin.1 - prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate in regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute in anexa la prezenta ordonanță de urgentă, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează in termen de 32 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. "

În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, apreciază pe deplin incidente în situația de față, normele cu caracter de excepție prevăzute de art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

S-a mai arătat că a justificat îndeplinirea condiției prealabile impuse de acest text legal, depunând în probațiune plângerea prealabilă adresată autorității emitente, prin care a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de prevederile art. 106 alin.1 din Legea nr.188/1999 raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004.

În al doilea rând, pe baza înscrisurilor atașate la dosar, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea unor "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.

Dintre acestea, reclamanta face referire la o greșită aplicare a prev. OUG nr. 37/2009, din perspectiva faptului că Comisariatele Județene de mediu ale nu constituie servicii publice deconcentrate, pentru a intra sub incidența acestui act normativ.

De aici derivă și consecința că reclamanta nu ocupă o funcție publică de conducere, dintre cele vizate de prev. art. III alin. 1 din OUG nr. 37/2009.

De asemenea, prin emiterea actului contestat, au fost încălcate prev. art. 100 din Legea nr. 188/1999, neurmărindu-se altceva decât înlăturarea reclamantei din funcția publică ocupată.

În egală măsură, cererea de suspendare a executării deciziei, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public. "

În speța supusă judecății, prin punerea în executare a decizeie ce face obiectul acțiunii, se creează premisele unei disfunctionalități în activitatea autorității publice, fiind creat un vid decizional.

Totodată, acest act administrativ este de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent,așa cum aceste drepturi sunt consfințite de prevederile constituționale sub art. 41 și art. 47 alin. (1), fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral reclamantei, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării deciziei atacate.

Prin conținutul lor, aceste drepturi complexe includ dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, de natură a asigura titularului lor un trai civilizat și decent. Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de serviciu si pierderea tuturor drepturilor de natură salarială aferente.

Nu în ultimul rând, apreciază că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Prin întâmpinarea formulată, Garda Națională de Mediu-Comisariatul General a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare se arată că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de prevederile art.14, alin.1, teza I din Legea nr.554/2004, în sensul existenței unui caz bine justificat.

În egală măsură, a fost invocată excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, din perspectiva faptului că actul emis a fost deja executat, reclamantul fiind eliberat din funcția publică de conducere ocupată și acceptând o funcție de execuție, respectiv aceea de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.

Ca atare, nu este prezentă nici condiția pagubei iminente, generată de lipsa drepturilor salariale.

La termenul din data de 24.06.2009, s-au pus în discuție și aspecte legate de existența unui interes actual al reclamantei, în condițiile în care actul ce face obiectul litigiului a fost deja suspendat, la solicitarea unor persoane aflate în situația acesteia, prin hotărâri judecătorești, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Analizând acțiunea formulată, prin prisma excepțiilor de ordine publică invocate, conform celor mai sus expuse, se constată următoarele:

Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, prin decizia nr. 125 din 24.04.2009, în temeiul prevederilor Legii nr.188/1999, OUG nr. 37/2009, HG nr. 112/2009 și cele ale Legii nr. 554/2004, a hotărât că, începând cu data de 24 aprilie 2009, d-na este eliberată din funcția de comisar șef al Gărzii Județene de Mediu S, acordându-se un termen de preaviz, de 30 de zile calendaristice, începând cu data emiterii actului.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, arătând că la data de 28 aprilie i s-a comunicat ordinul atacat prin care s-a stabilit că, începând cu data de 24 aprilie este eliberată din funcție, nefiind astfel respectat termenul de 30 de zile și drepturile sale câștigate în baza a numeroase concursuri.

În prezentul dosar, petenta solicită suspendarea executării deciziei mai sus arătate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că actul este nelegal și este profund prejudiciată prin punerea lui în aplicare.

Pârâta a pus în discuție excepțiile lipsei de obiect a cererii, raportat la împrejurarea că este vorba, în esență, despre un act epuizat, precum și pe aceea a lipsei de interes, bazată pe existența unor hotărâri judecătorești prin care s-a dispus deja suspendarea executării deciziei, la cererea altor persoane vizate.

Dintre cele două excepții, Curtea urmează a analiza, cu prioritate, cea referitoare la lipsa de obiect, apreciind că, raportat la specificul procedurii instituite de prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004 și la efectele pe care le produce o eventuală admitere a acesteia, este respectată ordinea de prioritate dezvoltată în doctrină, pe baza prev. art. 137 alin. 1.pr.civ.

Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis, în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

O altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității aceste cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.

Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.

Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.

Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.

Actele administrative, la fel ca cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte cu executare imediată, a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat, în timp.

Cu alte cuvinte, specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.

Art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești, date în aplicarea prev. art. 14 alin. 1 din același act normativ, în sensul în care suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc,pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date.

Or, raportat la clasificarea mai sus arătată, numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se poate pune problema unei suspendări a executării.

Cu alte cuvinte, decizia contestată trebuie să fie una cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată.

În opinia instanțe, nu acesta este cazul în speță, întrucât decizia nr. 125/2009 dispune asupra eliberării reclamantei din funcția de comisar șef al Gărzii Județene de Mediu S, începând cu data emiterii ei, acordându-se un termen de preaviz, de 30 de zile calendaristice, interval în care se vor identifica funcțiile publice vacante corespunzătoare, care vor fi puse la dispoziția persoanelor afectate prin punerea ei în aplicare.

Cu alte cuvinte, în ceea ce o privește pe reclamantă, actul a fost executat, prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.

Chiar dacă s-ar aprecia că executarea actului nu s-a finalizat decât la expirarea termenului de preaviz de 30 de zile, acordat în baza prev. art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, de remarcat este că reclamanta nu a înțeles să acționeze în interiorul acestui termen, acțiunea fiind introdusă abia la data de 29.05.2009, la un moment când cererea sa de suspendare era deja lipsită de obiect.

De remarcat este că la adoptarea acestei soluții Curtea nu a luat în considerare o așa-zisă culpă a reclamantei, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, în sensul în care epuizarea efectelor actelor se datorează și atitudinii acesteia, în condițiile în care a acceptat funcția publică de execuție ce i-a fost propusă. Aceasta întrucât chestiunea existenței unui obiect al cererii de suspendare, din perspectiva actului epuizat, este una obiectivă, care se raportează la starea de fapt de la momentul introducerii și soluționării acțiunii.

Așa fiind, epuizarea efectelor actului s-a realizat prin trecerea termenului de preaviz, independent de atitudinea adoptată de către reclamantă în acest interval. Chiar dacă aceasta nu ar fi optat pentru funcția ce i-a fost oferită, actul ar fi rămas executat integral.

Nu poate fi reținută apărarea invocată de către petentă, în ceea ce privește faptul că cererea nu ar lipsită de obiect, întrucât efectele actului se produc în timp, prin reducerea lunară a cuantumului drepturilor salariale ce i se cuvin, întrucât aceste alegații sunt legate, mai degrabă, de chestiunea existenței unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, iar nu de suspendarea executării acestuia.

Astfel, reducerea salariului încasat de către petentă nu reprezintă un scop în sine al actului, neexistând, în acest sens, nicio dispoziție dată de către emitent, ci un efect colateral.

Cu alte cuvinte, punerea în executare a actului nu se realizează, în nici un fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.

În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare. De altfel, a susține că un act juridic cu executare uno ictu nu poate produce efecte în timp este o contradicție în termeni.

Pentru a dispune în sensul respingerii acțiunii, ca urmare a admiterii excepției lipsei de obiect, Curtea a luat în considerare și faptul că o eventuală soluție de suspendare nu i-ar profita reclamantei în nici un fel, la acest moment, deoarece ar fi o dispoziție ce nu ar putea fi pusă în executare de către autoritatea emitentă, raportat și la împlinirea termenului prev. de art. IV alin. 1 din OUG nr. 37/2009.

Aceasta întrucât reclamanta urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează nu cu o suspendare a executării, ci cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză care nu intră sub incidența prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci sub cea a prev. art. 106 din Legea nr. 188/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de către reclamanta - -, domiciliată în Z, str. -, nr. 15, jud. S, având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009, emisă de pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în B,-, - sector 3, ca lipsită de obiect.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 01.07.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - ---

Red. DG/4 ex./14.07.2009

Președinte:Daniela Griga
Judecători:Daniela Griga

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 349/2009. Curtea de Apel Cluj