Suspendare executare act administrativ fiscal. Încheierea 35/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA -
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA NR. 35/R/CC/ 2009
Ședința Camerei de Consiliu din 13 octombrie 2009
Completul alcătuit din:
PREȘEDINTE: Florea Marieta
JUDECĂTOR 2: Ionescu Marius
JUDECĂTOR 3: Costinaș Gabriela
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de abținere formulată de doamna judecător în dosar nr- având ca obiect recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței administrative nr. 432/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - cu termen de judecată la data de 13 octombrie 2009.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților conform art.31 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii se arată că este incompatibilă, întrucât a pronunțat la Tribunalul Alba sentința recurată.
În drept se invocă disp.art.24 alin.1 Cod procedură civilă.
A fost ascultată doamna judecător care susține cererea de abținere pentru motivele arătate.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față:
În dosarul nr- aflat pe rolul Curții de Apel Alba -I - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal - având ca obiect recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței administrative nr. 432/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - cu termen de judecată stabilit aleatoriu la data de 13 octombrie 2009, doamna judecător - planificată să facă parte din completul de judecată C1 recurs a depus cerere de abținere invocând dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă.
Examinând cererea de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului se constată că aceasta este întemeiată, conform art. 24 alin.1 Cod procedură civilă sens în care se va admite, urmând a se face în cauză aplicarea disp.art.99(6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, așa cum a fost modificat prin Hotărârea CSM nr. 38/15.01.2009 și a Hotărârii nr.3/09.02.2009 a Colegiului de conducere a Curții de Apel Alba I.
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea de abținere formulată de doamna judecător în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBAI
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1082/CA/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta DGFP A împotriva sentinței civile nr. 432/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Întrucât unul dintre titularii completului de judecată Contencios - doamna judecător - a formulat cerere de abținere, cerere soluționată prin Încheierea nr. 35/R/CC, fiind admisă; completul de judecată s-a complinit prin introducerea judecătorului din planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător - -, în conformitate cu prevederile art. 98 (6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul recurentei pârâtă, consilier juridic, lipsind intimata reclamantă și mandatarul ales al acesteia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat; este scutit de plata taxelor judiciare, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997; intimata reclamantă a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare, în două exemplare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă. A fost anexată împuternicirea avocațială a mandatarului ales.
Un exemplar din întâmpinare se comunică reprezentantului recurentei pârâtă.
Instanța pune în discuție excepția tardivității depunerii recursului - invocată de intimata reclamantă prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentei pârâtă învederează instanței că aceasta a primit sentința în data de 26.06.2009, iar recursul a fost declarat și înregistrat la data de 03.07.2009 - în termenul legal - considerent față de care solicită respingerea excepției invocată de intimata reclamantă.
Deliberând, instanța respinge excepția invocată de intimata reclamantă privind tardivitatea declarării recursului dedus judecății, dat fiind faptul că din actele dosarului rezultă că acesta a fost declarat în termenul legal.
Reprezentantul recurentei pârâtă declară că nu mai are alte cereri, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței instanței de fond și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei, ca nelegală și neîntemeiată.
Învederează că motivarea instanței de fond, respectiv împrejurarea că încadrarea tarifară a produsului realizat de reclamantă și necesitatea plății accizelor în condițiile autorizării ca antrepozit fiscal ar reprezenta aspecte nelămurite și pentru organul fiscal este una greșită. Precizează că în toate adresele reclamantei către DGFP, înaintate la Ministerul Finanțelor Publice, în întreaga corespondență purtată nu i s-a comunicat acesteia că nu trebuie să se autorizeze ca antrepozit fiscal.
Reprezentantul recurentei pârâtă arată că la data controlul efectuat s-a constatat că reclamanta nu a avut declarat antrepozit fiscal, drept pentru care s-a procedat la recalcularea și evidențierea accizei, fiindu-i astfel aplicate și majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale.
Mai învederează instanței că prevederile Codului fiscal, precum și prevederile Regulamentului Comisiei Europene nr. 1549/2006 stipulează faptul că pentru a beneficia de scutire totală de la plata accizei, produsul respectiv trebuie realizat într-un antrepozit fiscal.
Arată că prevederile regulamentelor comunitare se aplică ca atare de fiecare stat membru UE, iar în ceea ce privește legislația românească în domeniu, aceasta este publică, astfel că intimata reclamantă nu se poate prevala de faptul că nu ar cunoaște aceste dispoziții legale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată la Tribunalul Alba sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DGFP A - ANAF - Ministerul Economiei și Finanțelor, anularea Deciziei de impunere nr. 95/2008 a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 4/14.02.2008 și a Deciziei nr. 26/16.05.2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a depus diligențe de informare și consultare în raport cu organele abilitate ale statului, în speță DGFP A - Serviciul Metodologie, cu privire la obligativitatea plății accizelor sau autorizarea ca antrepozit fiscal pentru producția și comercializarea de tip obținut prin esterificarea acizilor grași în prezența metanolului și a catalizatorului.
De asemenea, a arătat că nu i-a fost adus la cunoștință de către organul fiscal care are în competență coordonarea comunicării și informării contribuabilului împrejurarea că, în fapt, codul NC - privind produsele energetice pentru care se datorează accize îi corespunde pentru anul 2007 codul tarifar NC -, aspect menționat în adresa nr. 270.256/2.10.2007 a MEF, Direcția de legislație în domeniul accizelor.
S-a mai invocat faptul că Regulamentul Comisiei Europene nr. 1549/2006 nu există în mod formal, niciunul din regulamentele invocate de către organul fiscal nefiind tradus în limba română și publicat în Oficial al Comunității Europene, astfel că actele fiscale întocmite în baza acestora sunt nule de drept.
În drept s-au invocat prevederile Codului d e procedură fiscală, art. 11 din Legea nr. 554/2004, Hotărârea CJCE din cauza C-161/06 soud v (. Cehă).
Prin sentința nr. 432/CAF/7.05.2009 Tribunalul Albaa admis acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DGFP A din cadrul ANAF din cadrul MEF. S-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 95/2008, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 4/14.02.2008 și a Deciziei nr. 26/16.05.2008 emise de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 45,6 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantei i s-a stabilit în mod greșit obligația de a plăti accize aferente producției și comercializării de combustibil tip obținut din uleiuri vegetale și animale în perioada ianuarie - iunie 2007, chiar dacă aceasta nu s-a autorizat ca antrepozit fiscal de producție, întrucât a făcut toate demersurile pentru a se informa asupra condițiilor necesare scutirii de plată a accizelor și a identificării clasificării tarifare, însă aceste informații nu i-au fost furnizate întrucât nici chiar la data controlului fiscal, organele de control nu aveau un răspuns în ce privește modul de aplicare și interpretare a legislației - Codul fiscal, Regulamentul Comisiei Europene nr. 1549/2006.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta DGFP A, solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii. În esență, susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale. Astfel, se susține că prevederile art. 175 alin. 2 și art. 163 lit. l din Legea nr. 571/2003 și cele ale Regulamentului Comisiei Europene nr. 1549/2006 erau suficient de clare, fiind publicate în Monitorul Oficial al României și, respectiv, Oficial al Uniunii Europene, și permiteau reclamantei să identifice Codul tarifar echivalent celui din Codul fiscal aferent activității sale, cât și de a cunoaște condiția pentru scutire de accize de a înființa antrepozit fiscal.
În drept se invocă prevederile art. 299, 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta intimată solicită respingerea recursului, susținând că hotărârea atacată este legală și temeinică, întrucât, deși necunoașterea legii nu poate fi opusă, asupra condițiilor de punere în aplicare a legislației nu au existat suficiente informații, decât în 2 octombrie 2007, când în punctul de vedere al Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția legislației în domeniul accizelor, în sensul că echivalentul Codului tarifar NC - Cod fiscal era în 2007 codul tarifar NC -.
Reclamanta susține totodată că nu s-a dovedit în cauză că produsul a fost folosit ca și combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, conform art. 175 din Legea nr. 571/2003, și nu ca aditiv în combinație cu alți combustibili, astfel că nu fac obiectul impozitării prevăzute la art. 2 alin. 2 din directiva 92/81 și la art. 2 alin. 3 primul paragraf din Directiva 2003/96.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a produs în perioada ianuarie - iunie 2007 din uleiuri vegetale și animale, fără a constitui antrepozit fiscal.
Legislația fiscală aplicabilă în materia accizelor pentru respectivul produs este cea prevăzută în art. 162 lit. g, 163 lit. b, c și i, art. 175 alin. 2 lit. h, art. 178 alin. 1-4 Cod fiscal și normele metodologice la art. 175 Cod fiscal și reglementate prin HG nr. 44/2004 în formele aplicabile anului 2007.
Conform art. 162.fiscal în forma aplicabilă anului 2007 " accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import:. g) produse energetice;"; conform art. 163 lit. b) producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;iar conform literei c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme; La litera f) este definit regimul suspensiv ca fiind regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor;iar la litera i este explicată noțiunea" cod NC " în sensul că acesta reprezintă poziția tarifară, subpoziția tarifară sau codul tarifar, conform combinate din vamal comun valabil în anul anterior anului în curs; La art. 175 alin.2 fiscal sunt arătate la litera h produsele energetice care pot fi produse în antrepozit fiscal fiind indicate produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Art. 178 fiscal stabilește regulile generale pentru producția și/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită,în sensul că acestea pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau depozitarea de produse accizabile. fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, iar deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plății accizelor, atrage plata acestora.
Normele metodologice aprobate prin HG 44/2004 în forma aplicabilă anului 2007 stabilesc în concret care este procedura de constituire a antrepozitului în următorii termeni:
5. (1) Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3) al <LLNK 12003 571 10 202 175 31>art. 175 din Legea nr. 571/2003privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt supuse unei accize, atunci când:
a) produsele sunt realizate în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b) produsele sunt puse în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
c) produsele sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2) Orice operator economic aflat în una din situațiile prevăzute la alin. (1), este obligat ca înainte de producție, de vânzare sau de utilizare a produselor energetice, sa adreseze o solicitare la Ministerul Finanțelor Publice - Comisia cu atribuții în autorizarea lor fiscale, pentru încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoțită obligatoriu de buletinul de analiza al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifara a produsului efectuată de Autoritatea Nationala a Vamilor și de avizul Ministerului Economiei și Comerțului referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.
(4) Pentru produsele aflate într-una din situațiile prevăzute la alineatele (4), (5) și (6) ale <LLNK 12003 571 10 202 175 31>art. 175 din Legea nr. 571/2003privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. (2) și (3), în cazul combustibilului pentru motor și al aditivilor se datorează o acciza egala cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorina
Legislația fiscală mai sus amintită impune plata accizelor pentru produsele energetice cu cod NC - dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, însă dacă acestea se produc într-un antrepozit fiscal operează regimul fiscal suspensiv al accizelor, conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor.
Două probleme ridică interpretarea legislației, și anume: care este codul tarifar al produsului fabricat și comercializat de reclamantă și dacă pentru acesta trebuia constituit antrepozit fiscal.
Conform art. 163 lit.i Cod fiscal în forma anului 2007, pentru a determina echivalența codului tarifar prevăzut în Codul fiscal cu cel prevăzut în regulamentele comunitare, reclamanta putea consulta fie site-ul Comisiei Europene, fie cel al Autorității Naționale Vamale Române - unde era afișat Regulamentul Comisiei Europene nr. 1549/2006 privind modificarea Anexei I la Regulamentul Consiliului () nr. 2658/1987 privind nomenclatura tarifară și statistică și vamal comun - publicat în Oficial al Comunităților Europene seria L, nr. 301/31.10.2006, astfel că legislația era previzibilă și permitea reclamantei să determine, fără intervenția organului fiscal, codul tarifar echivalent, conform reglementărilor comunitare - ca fiind NC -.
Mai mult, potrivit Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, redate mai sus, reclamanta nici nu putea să demareze producția anterior solicitării pe care trebuia să o adreseze MFP - Comisia cu atribuții în autorizarea lor fiscale, pentru încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor, solicitare însoțită de încadrarea tarifară a produsului efectuată de
Ori, din actele depuse în dosarul de fond la filele 57-58-59, se observă că reclamanta, deși începuse producția în ianuarie 2007, a obținut avizul Comisiei de avizare pentru fiscale din cadrul pentru autorizare fiscale de producție () abia în 24.10.2007, la 17.06.2007 formulând o cerere adresată pentru încadrarea tarifară a produsului.
Deci reclamantei îi este imputabilă începerea producției înainte de a face demersurile la care era obligată prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Obligația de încadrare tarifară echivalentă aplicată ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, în temeiul regulamentelor comunitare, revenea, dar reclamanta s-a adresat acestei autorități abia în iunie 2007 - ulterior perioadei controlate.
În consecință, se apreciază că instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului, întrucât reclamanta avea la dispoziție o legislație fiscală internă previzibilă și în temeiul căreia trebuia să solicite la 1.01.2007 Autorității Naționale Vamale încadrarea tarifară echivalentă statelor membre a produsului pe care dorea să-l fabrice, însă a demarat producția, și abia în iunie 2007 solicitat autorității competente o atare încadrare, răspunsul acesteia conducând la concluzia că reclamanta putea produce acest combustibil în regim de scutire doar autorizându-se ca antrepozit fiscal.
Reclamanta nu a invocat în contestația administrativă și nici în acțiune scutirea de la plata accizelor decât justificat de imposibilitatea încadrării tarifare comune europene din perspectiva nepublicării în limba română a Regulamentului (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei Europene, astfel că apărările invocate în recurs vis-a-vis de folosirea produsului ca și aditiv și nu ca și combustibil constituie o modificare a cauzei acțiunii, inadmisibilă în recurs.
În concluzie se apreciază că în temeiul art. 3041Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă se impune admiterea recursului pârâtei, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei, cu consecința menținerii actului de control atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP A împotriva sentinței nr. 432/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Modifică hotărârea atacată și respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SRL Cugir împotriva pârâtei DGFP A din cadrul ANAF - MEF.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./4 ex./12.11.2009
Jud. fond.
Președinte:Florea MarietaJudecători:Florea Marieta, Ionescu Marius, Costinaș Gabriela
