Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 36
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 772/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic, pentru reclamanta intimată se prezintă avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare executări deciziei de impunere nr. 200/17.08.2007 încheiat de organele fiscale.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală conform celor susținute în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 792/24.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanta - - T; a dispus suspendarea executării actelor administrative reprezentate de raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 7626/17.08.2007 încheiat la data de 16.08.2007 de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul T, precum și a deciziei de impunere nr. 200/17.08.2007 emisă de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T din cadrul T până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscala întocmit la data de 16.08.2007 si decizia de impunere nr 200/17.08.2007 întocmite de pârâta recurentă s-au stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plata reprezentând impozit pe profit -suma de 2.351.175 RON si majorări de întârziere -1.425.288 RON.
Împotriva actelor menționate reclamanta a formulat contestație care a fost înregistrata pe rolul organelor fiscale, insa nu a fost soluționata.
In baza actelor emise organele fiscale au procedat la aplicarea sechestrului asigurator asupra creanțelor si bunurilor societății, precum si asupra conturilor bancare, iar la data de 24.09.2007 au început executarea silita prin comunicarea somației.
Prin acțiune reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună suspendarea executării actelor atacate.
In acord cu prevederile art. 215 din nr.OG 92/2003 introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile articolului menționat nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile prevăzute de articolul 7 din același act normativ, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, articolul 14 din actul normativ menționat instituie condițiile in care instanța are posibilitatea sa dispună măsura suspendării executării actului administrativ a cărui anulare se solicita pe cale principala, si anume: existenta unor cazuri bine justificate si prevenirea unei pagube iminente.
Prima instanță a considerat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prin sesizarea organelor fiscale cu soluționarea contestației împotriva actelor contestate, a căror suspendare a executării se solicita. Din înscrisurile depuse la dosar instanța de fond a reținut că organele fiscale au dispus măsura sechestrului asupra bunurilor si creanțelor reclamantei, cat si asupra conturilor acesteia.
Reținând obiectul cererii formulate, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că in speță, este vorba de un caz care justifica aplicarea unei astfel de măsuri, suspendarea executării actelor contestate fiind necesara pentru prevenirea prejudiciului care s-ar produce reclamantei pe parcursul soluționării contestației introduse, respectiv până la finalizarea procedurii de fond.
Reținând situația menționată, văzând si prevederile legale instanța de fond a admis cererea formulata de către reclamanta si a dispus suspendarea executării actelor reprezentate de raportul de inspecție fiscala înregistrat sub nr. 7626/17.08.2007 încheiat la data de 16.08.2007, precum si a deciziei de impunere nr. 200/17.08.2007 până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de suspendare a deciziei de impunere contestată de către - -.
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, că: prin decizie de impunere nr. 200/17.08.2007, - - a fost obligată la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 22.511.275 lei, reprezentând impozit pe profit și 1.425.288 lei, majorări de întârziere aferente pentru perioada 25.07.2005 - 16.08.2007, obligațiile fiscale fiind stabilite prin Raportul de inspecție fiscală din 16.08.2007, înregistrat la Activitatea de Control Fiscal T nr. 7626/17.08.2007.
Împotriva acestor acte administrative de impunere - - Taf ormulat contestație, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice T sub nr. 40888/17.09.2007.
Prin sentința pronunțată pârâta recurentă consideră că prima instanță a reținut greșit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, că în speță sunt îndeplinite cele două condiții cumulative, adică acțiunea este formulată pentru o cauză bine justificată, astfel încât suspendarea este necesară să prevină apariția unei pagube iminente, care nu poate fi oprită decât prin suspendarea actului administrativ de impunere.
Pârâta recurentă arată că instanța de fond trebuia să oblige reclamanta să depună o cauțiune în conformitate cu prevederile art. 185 al.2 din Codul d e procedură fiscală, astfel cum a fost modificat de pct. 38 al art. 1 din nr.OG 35/26.07.2006 publicată în nr. 675/07.08.2006.
Pârâta recurentă consideră că instanța de fond avea obligația de a analiza temeinic, bazat pe probe, cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, pentru a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor, arătate și de petentă prin acțiunea sa, în care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ contestat în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
Simpla promovare a acțiunii în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi nici pe departe suficientă pentru a considera îndeplinită condiția cazului bine justificat așa cum a înțeles greșit instanța de fond.
În ipoteza admiteri tuturor cererilor de suspendare atunci când s-a promovat acțiunea în contencios administrativ, s-ar ajunge ca practic în toate cauzele de contencios administrativ în care se contestată toate actele fiscale cele două condiții să fie îndeplinite ab initio, din chiar momentul formulări acțiunilor, lucru care ar conduce implicit la aplicarea de asemenea forțată, în toate cazurile și chiar obligatorie, a dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ și să se pronunțe încheieri de suspendare a executării tuturor actelor administrativ fiscale. Ori este evident că legiuitorul nu a urmărit acest lucru prin dispoziția cuprinsă în art. 14 din Legea nr. 554/2004, înțelegând să acorde instanțelor de judecată posibilitatea suspendării executării numai în cazurile de excepție bine justificate și nu în toate cazurile.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat nu putea fi acordată de către instanța de fond legal, numai verificând formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, detașând complet cererea de suspendare de fondul cauzei, ci din contră, pârâta recurentă consideră că suspendarea se putea dispune numai după analizarea prealabilă a fondului cauzei și examinarea superficială a legalități și temeiniciei actului administrativ fiscal.
Numai astfel prin verificarea legalități și temeiniciei actului administrativ fiscal pus în discuție, verificare dublată de constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, constatarea care se face pe baza unor probe produse de reclamantă și nu pe baza unor simple susțineri ale acesteia, instanța de judecată, putea eventual, să dispună suspendarea actului administrativ fiscal, însă fără a obstrucționa de pe altă parte organele fiscale în începerea legală a executării silite.
Recursul este nefondat.
Curtea constatată că reclamanta a achitat o cauțiune în sumă de 755,2 lei, în conformitate cu prevederile art. 215 din Codul d e procedură fiscală, astfel cum a stabilit instanța de fond la termenul de judecată din 2 octombrie 2007, prealabil soluționării cererii de suspendare a actului administrativ contestat (fila 96 și 115 dosar de fond).
Curtea mai constată că prima instanță, în contra celor susținute în recurs de pârâtă, a soluționat cauza constatând că atât cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ contestat este îndeplinită, cât și cele două condiții cumulative - existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube sunt, de asemenea, îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, prima instanță a observat că, pe de o parte, reclamanta a formulat reclamația administrativă împotriva deciziei de impunere - condiție de admisibilitate a cererii întemeiate pe prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, că pârâta a început deja executarea, în cauză fiind dispusă măsura sechestrului asupra bunurilor și a creanțelor reclamantei, precum și a conturilor acesteia.
Așa cum a concluzionat prima instanță aceste elemente demonstrează că, în speță, sunt satisfăcute exigențele legale ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind evident că toate acestea perturbează serios activitatea societății comerciale reclamante, că perturbarea respectivă este consecința executării deciziei de impunere contestată de către - -.
Așa fiind, este dincolo de orice îndoială că prima instanță nu s-a rezumat la o examinare formală a îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 14 din Legea contenciosului administrativ, că nu a procedat la detașarea completă a cererii de suspendare, așa cum susține recurenta, ci, dimpotrivă, a interpretat corect dispozițiile legale mai sus menționate și a constatat în temeiul probelor administrate că prin executarea deciziei de impunere amintite, reclamanta ar fi prejudiciată, că, în concret, cerințele legale ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea actelor administrative au fost pe deplin îndeplinite.
În consecință, Curtea, potrivit art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 772/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 772/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 12.02.2008
Tehnored. /18.02.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
