Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 364
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ împotriva sentinței civile nr.304/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent și avocat pentru reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului recurent depune în susținerea recursului un set de înscrisuri (filele 10-14), care se comunică cu avocata reclamantei intimate.
Avocata reclamantei intimate față de motivele de recurs prin care se susține că ne aflăm în situația unui singur imobil depune la dosar autorizația de construire nr.351/3.04.2002 și contractul de vânzare-cumpărare.
Avocata reclamantei intimate solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul actelor comunicate la termenul de azi.
Instanța față de cererea formulată în cauză de avocata reclamantei intimate, lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerii Deciziei nr.2/18.01.2007 emisă de Direcția Fiscală Locală Sibiu și a Deciziei de impunere nr.-/04.12.2006. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Solicită cheltuieli de judecată în recurs conform chitanței de la dosar.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Sibiu, reclamanta " " a solicitat în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ anularea Deciziei nr.2/18.01.2007 și anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr.-/4.12.2006 și a Deciziei de impunere nr.-/4.12.2006 emise de pârâtă, în sensul anulării datoriei bugetare suplimentare în valoare de 395.520 lei.
În motivarea acțiunii a arătat că suma imputată reprezintă impozit suplimentar pe clădiri pentru imobilul situat în Sibiu,-, precum și majorări și penalități aferente. A susținut că actele atacate sunt nelegale, deoarece imobilul în cauză a fost reevaluat după anul 1998, astfel că impozitarea trebuia să se facă prin aplicarea unei cote de 1.5% asupra valorii de inventar. În drept a invocat art.253 și 254 Cod fiscal.
Prin sentința civilă nr.304/CA/10.12.2007 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și în consecință s-a dispus anularea în parte a raportului de inspecție fiscală și deciziilor de impunere atacate, pentru sumele de 189.052 lei impozit pe clădiri, 94.692 lei majorări de întârziere și 3.419 lei penalități, fiind menținute actele atacate pentru suma de 108.357 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a efectuat reevaluarea imobilului în anul 2002, evidențiat în contabilitate diferența din reevaluare, așa încât în cauză nu își găsesc aplicare dispozițiile art.253 alin.6 Cod fiscal și nici prevederile art.55 lit.e din nr.HG44/2004, întrucât obiectul investiției îl reprezintă extinderea construcției iar nu modernizarea celei existente.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu care a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legale și temeinice a actelor fiscale atacate. În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că în mod eronat s-a apreciat că nu sunt incidente în speță dispozițiile art.55 lit.e din nr.HG44/2004, de vreme ce s-a realizat în fapt o modificare și extindere a clădirii vechi. A arătat că nu se pot aplica două cote de impozitare diferite, respectiv 10% la valoarea veche și 1,5% pentru valoarea investiției, deoarece aceasta vine în contradicție cu prevederile art.253 alin.1 din Legea nr.571/2003. Un alt motiv de recurs a vizat anularea eronată în totalitate a majorărilor de întârziere și penalităților, deși instanța trebuia să se pronunțe și asupra accesoriilor calculate la suma pentru care actele au fost menținute. În drept a invocat art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Legea nr.571/2003, nr.HG44/2004, nr.OG92/2003. Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Examinând hotărârea atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este în parte întemeiat.
În ce privește modul de calcul al impozitului pe clădiri datorat, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de evaluare din care reiese că reclamanta a efectuat la data de 30.04.2002 o primă reevaluare a imobilului în baza unei fișe de cont înregistrată în contabilitate. De asemenea, în aceeași expertiză se reține că reclamanta a efectuat lucrări de extindere a construcției conform autorizației de construcție pe care a obținut-o și în baza căreia a finalizat construcția conform procesului verbal de recepție a lucrărilor nr.19503/22.03.2004. De asemenea, în suplimentul la expertiză s-a precizat că reevaluarea din anul 2002 imobilului a fost efectuată în conformitate cu prevederile nr.HG403/2002.
În aceste condiții, se constată că în mod just a apreciat expertul și a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt aplicabile prevederile pct.54 (1) din nr.HG44/2004 și art.55 lit.e din nr.HG44/2004, neputând fi reținută o cotă de impozitare asupra valorii investiției însumată cu valoarea vechii construcții, iar față de împrejurarea că reclamanta a reevaluat imobilul în anul 2002, în mod nejustificat autoritățile fiscale au aplicat clădirii o cotă de impozit de 10%.
Recursul pârâtei este însă fondat în ceea ce privește anularea în întregime a accesoriilor datoriei fiscale, față de împrejurarea că actele atacate au fost menținute în mod corect pentru suma de 108.357 lei. Sub acest aspect, se constată că majorările și penalitățile de întârziere trebuiau anulate doar raportat la suma reprezentând impozit pe clădiri de care a fost exonerată reclamanta.
În consecință, în temeiul art.304 pct.9, 312 Cod pr.civilă, se va admite recursul pârâtului și se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că se va dispune anularea majorărilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 189.052 lei, urmând a fi calculate și menținute ca datorate cele aferente sumei de 108.357 lei, conform dispozițiilor art.115 - 121 din nr.OG92/2003.
Va fi menținută în rest hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S împotriva sentinței civile nr.304/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că anulează în parte majorările și penalitățile de întârziere, respectiv numai cele aferente sumei de 189.052 lei impozit pe clădiri de care a fost exonerată reclamanta.
Menține în rest hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./23.04.2008 Jud.fond -,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Marieta Florea
