Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 365/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 365
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței civile nr.234/CA/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamantele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantelor intimate depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
Avocata reclamantelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată de reclamantele și și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu obligarea instituției pârâte la plata pentru perioada 2004-2007 sporului de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, sporul de stabilitate și fidelitate (diferențiat în funcție de vechimea în specialitate) și sporul de suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 10% din salariul de bază.
În fapt reclamantele arată că sunt funcționari publici și au dreptul conform Legii 188/1999 la sporurile pe care le solicită, însă pârâta refuză în mod nelegal acordarea lor.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea pensiilor, Codul muncii și Codul civil.
Prin Sentința nr. 234/CA/2007 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantelor, fiind formulata opinie separată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cauză nu este necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă întrucât 188/1999 derogă de la dispozițiilor dreptului comun și în consecință nu este necesară o astfel de procedură.
Pe fond instanța a reținut că sporurile pretinse de reclamante sunt datorate deoarece exista obligația de confidențialitate, exista stabilitate în exercitarea profesiei, iar munca desfășurată este stresantă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs CJP solicitând a se dispune modificarea sentinței atacate, împărtășirea opiniei separate, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se susține că era necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă. Pe fondul cauzei se arată că aceste drepturi nu pot fi acordate deoarece este necesara încadrarea ordonatorului de credite in resursele financiare alocate, sporul de confidențialitate se acorda doar categoriilor de funcționari prevăzuți expres de lege, la fel sporurile de fidelitate și suprasolicitare.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatele solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă atât pe fond cât și pe excepție.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Procedura prealabila nu este necesar a fi îndeplinita in acest caz, potrivit art. 76 din 188/1999, deoarece reclamantele nu contesta modul de stabilire a drepturilor salariale, ci solicita acordarea de către angajator a unor sporuri. In acest sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala prin decizia nr.441/2007, astfel că soluționarea excepției de prima instanța este legala.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate, stabilite și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamantele solicită sporurile respective pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 205, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007. Potrivit art.33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr.92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/ 2006 precum și de art. 15 din OG 6/2007 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamantele nu sunt enumerate în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin.3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect nu a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 alin.2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În legătură cu sporul de stabilitate instanța în mod corect nu a acordat acest spor în temeiul art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile după care se desfășoară activitatea funcționarilor publici. Curtea apreciază că nici acest spor nu este prevăzut expres în favoarea reclamanților și nu s-ar putea face asocierea cu funcționarii publici din domeniul statisticii, care beneficiază de acest spor în temeiul Legii 433/2004.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod corect nu a acordat acest spor pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamantele invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art.31 alin.2 coroborat cu art.3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin.2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nici o relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Cum în cauză există motivul de modificare a hotărârii potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei ca fondat, se va modifica hotărârea atacată și se va respinge acțiunea în contencios administrativ.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței nr.234/CA/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția de contencios administrativ și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./23.04.2008
,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Marieta Florea
