Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 367/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 367
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, împotriva sentinței nr.1785 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -"DU-"SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata reclamantă -"DU-"SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata reclamantă a depus înscrisuri noi, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă -"DU-" SRL depune copie de pe ordine de plată, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca legală și temeinică. Precizează că au fost întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, că reclamantul nu este prejudiciat și că s-a achitat debitul principal fără penalități. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1785 din 16 decembrie 2009, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamanta -"DU-"SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.447/30.07.2009, emisă de D - Activitatea de inspecție fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. ș din Legea 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea 554/2004 are în vedere potrivit art. 2 lit. t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În cauza de față, instanța a apreciat că ambele condiții prevăzute de dispozițiile legale citate anterior sunt îndeplinite.
Astfel, în ce privește paguba iminentă, instanța a apreciat că prin executarea actului administrativ fiscal emis de D, în raport cu cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi puse în executare - - lei, reclamanta este expusă unui prejudiciu material previzibil fiind practic în imposibilitate de a recupera cele mai multe din bunurile în privința cărora s-au dispus măsurile asiguratorii prin procesele verbale de sechestru nr. 78192, 78193 și 78194/19.08.2009 pentru recuperarea creanței, în cazul unei eventuale întoarceri a executării dispusă în urma soluționării fondului cauzei.
De asemenea, cât privește cazul bine justificat, instanța a constatat că prin modul de interpretare a stării de fapt de către organele de control fiscal în privința diminuării TVA deductibilă cu suma de 73037 lei aferentă facturilor -/30.11.2008, -/11.12.2008 și facturii nr. 646/12.12.2008, fără a lua în considerare și a verifica apărările reclamantei legate de ștornarea acestor facturi prin emiterea altora noi înregistrate în documentele contabile, precum și determinarea diferenței de stocuri în lipsa unui proces verbal de inventariere întocmit de organul fiscal, în privința actului administrativ contestat există o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate ce caracterizează actele administrative, împrejurare ce justifică suspendarea executării până la lămurirea tuturor aspectelor cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Ca atare, față de cele reținute anterior, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța urmează să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 447/30.07.2009 emisă de D- Activitatea de inspecție Fiscală până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, măsura suspendării constituind o situație de excepție.
S-a susținut că reclamanta nu a făcut dovada pagubei iminente în sensul dispozițiilor art. 2 lit. s) din Legea 554/2004, nefiind făcută dovada prejudiciului efectiv sau a perturbării activității contribuabilului.
De asemenea, s-a arătat că nu este îndeplinită nici condiția cazului bine justificat instanța de fond nemotivând care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis în baza și în aplicarea legii.
Recurenta a mai arătat că în procedura prealabilă nu s-a pronunțat o soluție, astfel încât instanța de judecată nu se va putea pronunța asupra legalității actului administrativ contestat, nefiind finalizată procedura prealabilă.
Recurenta a mai susținut că nu s-a făcut dovada demarării unei executări silite, iar eventualele acte de executare emise și comunicate reclamantului se pot contesta pe calea unei contestații la executare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație, este reglementată în cuprinsul art.215 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr. fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr. fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, intimata reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr. fiscală.
Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut îndeplinită condiția pagubei iminente, având în vedere că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Critica recurentei pârâte în sensul că nu s-a făcut dovada demarării unei executări silite și nu s-a făcut dovada prejudiciului efectiv, nu poate fi reținută având în vedere, pe de o parte, că s-au instituit măsuri asiguratorii prin procesele verbale de sechestru nr. 78192, 78193 și 78194/19.08.2009 pentru recuperarea creanței ce se poate transforma în sechestru executoriu oricând, iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 impune condiția unei pagube iminente, prejudiciul material viitor și previzibil, și nu a unei pagube efective.
De asemenea, prin executarea pornită împotriva intimatei reclamante i s-ar crea un prejudiciu de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității, așa cum rezultă de altfel și din actele depuse în recurs, respectiv contracte de servicii, extrase de cont, decizii de încetare a contractelor de muncă ale salariaților, facturi restante contract de leasing.
Critica recurentei pârâte în sensul că instanța de fond nu a motivat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis în baza și în aplicarea legii este nefondată, în mod corect instanța de fond reținând că fiind pusă în discuție legalitatea actului administrativ atacat de reclamantă în raport de criticile de nelegalitate ale actelor fiscale formulate de reclamantă în cadrul procedurii prealabile, fiind astfel îndeplinită condiția cazului bine justificat, prev. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.
De asemenea, prin concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert ul, depus la dosarul de recurs, s-a susținut că sumele reținute de organele fiscale au fost calculate fără a se ține seama de toate actele deținute de societate, punându-se astfel în discuție legalitatea actelor administrativ - fiscale contestate.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei, cum corect a reținut instanța de fond.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârâta D, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, împotriva sentinței nr.1785 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -"DU-"SRL.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2ex/15.03.2010
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Robert Emanoil Condurat, Alina
