Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3817/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3817
Ședința publică de la 10.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantul CENTRUL MEDICAL DE DIAGNOSTIC, TRATAMENT AMBULATORIU ȘI MEDICINĂ PREVENTIVĂ B, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 27.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la 03.11.2009, apoi la 10.11.2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- din data de 15.07.2009 reclamanta Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă - B, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat suspendarea OUG nr.89/30.06.2009, în temeiul disp. art.14,15 din Legea nr.554/2004.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta arată că ordonanța este vădit nelegală și neconstituțională, așa cum s-a arătat și în cuprinsul acțiunii și al excepției de naconstituționalitate, iar punerea ei în executare ar aduce prejudicii grave, iremediabile, chiar în situația în care s-ar dispune întoarcerea executării.
Mai apreciază reclamanta că cererea sa este admisibilă, având în vedere disp. art.15 din Legea nr.554/2004 ce reglementează o astfel de măsură.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.08.2009, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a OUG 89/2009, arătând că procedura de suspendare a executării, instituită prin art.14,15 din Legea nr.554/2004, poate avea ca obiect numai un act administrativ unilateral, astfel cum este definit prin art.2 alin.1 lit.c Teza I din Legea nr.554/2004, ca fiind actul individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Ordonanța Guvernului nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de prevederile art.115 alin.4 - 8 din Constituția României și supus aprobării Parlamentului României, astfel încât nu e susceptibil de suspendarea executării, în sensul art.14 -15 din Legea nr.554/2004.
Examinând cu prioritate, potrivit art.13 alin.1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității cererii de suspendare, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 și a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond." Iar potrivit art.15 "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prev. de art.14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat".
Pornind de la norma juridică ce reglementează măsura suspendării este evident că această procedură vizează exclusiv actele administrative așa cum sunt ele definite de disp. art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Calea de contestare a Ordonanțelor de Guvern, ce reprezintă acte guvernamentale, este prevăzută de disp. art.9 din Legea nr.554/2004, aceasta fiind o procedură specială ce nu conferă instanței de contencios sesizată și posibilitatea de a controla efectiv constituționalitatea acestor acte, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prev. de art.28 din Legea nr.47/1992.
Curtea Constituțională sesizată, care potrivit disp. art.2 din Legea nr.47/1992 este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România se pronunță asupra constituționalității ordonanțelor sau dispozițiilor acestora supuse controlului său, însă legea nu-i conferă nici acestei autorități posibilitatea de a suspenda aceste dispoziții în cazul constatării neconstituționalității lor.
În consecință, pornind de la disp. art.14, 15 din Legea nr.554/2004 ce reglementează posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale,așa cum sunt definite de art.2 alin.1 lit.c Teza I și având în vedere că ordonanța de urgență este un act cu putere de lege adoptat de Guvern, în virtutea delegării legislative reglementată de prevederile art.115 alin.4 - 8 din Constituția României și supus aprobării Parlamentului, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul României.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamantul CENTRUL MEDICAL DE DIAGNOSTIC, TRATAMENT AMBULATORIU ȘI MEDICINĂ PREVENTIVĂ, cu sediul în B- - 10, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în nr. 1, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
-
Red.
Gh./4 ex.
10.12.2009
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
