Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.384/CA/2008 -
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga-JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în O,-, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăDirecția Finanțelor Publice a Județului Ccu sediul în C N, nr.19, județ C, împotriva sentinței nr.305 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale din 6.11.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanța nr.-/6.11.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimata pârâtă a depus la dosar în data de 29.10.2008 întâmpinare, după care:
Instanța, comunică cu reprezentantul recurentei reclamante un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul recurentei reclamante nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, admiterea cererii de suspendare a efectelor deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de face obiectul dosarului nr-. În mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea de suspendare. Suntem în prezența unui caz bine justificat. Instanța de fond nu a analizat aparența dreptului. Prin decizia de impunere s-au calculat sume de plată ce au fost achitate la Trezoreria O, însă tot în bugetul de stat au ajuns. Nu există prejudiciu în această cauză, atâta timp cât s-a achitat, chiar dacă trebuia la Trezoreria Susține recursul așa cum a fost declarat. Impozitul pe salariu a fost achitat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în sumă de 500 lei.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.305 din 30 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins cererea de suspendare a executării silite formulată de reclamanta - SRL O, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Pârâta a comunicat reclamantei titlul executoriu în dosarul de executare în dosarul nr.2725/29.02.2008, în vederea achitării sumei de 43.072 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii, anexând la titlu actele fiscale pe care se întemeiază și somația din 29.02.2002.
În condițiile art.14 din 554/2004, suspendarea executării actului are loc în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, ori, reclamanta, prin cererea astfel cum a fost formulată, nu justifica vreo pagubă iminentă, iar conform deciziei 257/27.10.2006 a Curții Constituționale, suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de o prezumție de legalitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs - SRL O solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a efectelor Deciziei de impunere nr.3/8.01.2008 C, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului - aflat pe rolul Tribunalului Bihor având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr.3/8.01.2008 a Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a formulat cererea de suspendare a executării silite împotriva -/1272 și a Titlului executoriu 2725/29.02.2008 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Finanțelor Publice a județului C, Agenția Națională de Administrare Fiscală care i-a fost comunicată la 4.03.2008, prin care a fost somată să achite suma de 43.072 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii și dobânzile și penalitățile de întârziere eferente și actualizate, sumă constatată prin titlul executoriu, însă ulterior, la data de 28.05.2008 recurenta a depus o precizare la cererea formulată inițial prin care a solicitat instanței suspendarea executării efectelor deciziei de impunere și nu a somației nr.-/1272. Cu toate acestea prima instanță nu a luat în considerare precizarea formulată, respingând cererea de suspendare așa cum a fost formulată inițial.
Precizează recurenta că potrivit principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, instanța era obligată să ia în considerare precizarea, pentru că părțile sunt cele care fixează limitele în care va avea loc judecata din punct de vedere al obiectului și persoanelor între care se stabilesc raporturi juridice procesuale precum și a fundamentului pretenției dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți. Instanța trebuie să se pronunțe cu privire la tot ce s-a cerut fără a avea posibilitatea să dea mai mult ori să se pronunțe asupra unei pretenții nesolicitate.
Învederează că întrucât prin Decizia 90/13.03.2008 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere, a formulat contestație în contencios administrativ prin care a solicitat Tribunalului Bihor anularea acestor două acte administrative, care face obiectul dosarului -, astfel că solicitarea de suspendare a executării efectelor deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului menționat este întemeiată, având în vedere disp.art.15 alin.1 din Legea 554/2004, urmând a se avea în vedere că a și achitat cauțiunea stabilită de instanță.
Cât privește nelegalitatea actului administrativ a cărei suspendare a solicitat-o, arată că recurenta a virat integral impozitul pe venitul din salarii pentru perioada 1.08.2003 - 31.08.2006 și cu toate acestea Administrația Financiară a stabilit în decizia de impunere un debit suplimentar de 26.361 lei, sumă pe care societatea ar trebui să o achite de 2 ori, acest fapt reprezentând o îmbogățire fără justă cauză a bugetului de stat.
Potrivit art.58 din Codul fiscal principala obligație a plătitorilor de venituri este de a calcula și reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data plății acestora, respectiv de a-l vira la bugetul de stat. Art.16 alin.1 din Codul d e Procedură Fiscală prevede că subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrative teritoriale, contribuabilul precum și orice alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport iar prin art.16 alin.2 se definește contribuabilul ca fiind persoana fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe sau contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat în condițiile legii, în timp ce alin.3 menționează că statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale. Consideră astfel că plata impozitelor care constituie venituri la bugetul de stat, efectuată către oricare dintre reprezentanții statului reprezintă o plată valabilă de natură a stinge obligațiile fiscale. În acest sens art.114 alin.1 din OG 92/2003 prevede că plățile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată. Consideră astfel recurenta că a realizat o plată valabilă achitând obligațiile fiscale pe care le datorează bugetului la Trezoreria O respectând deci prevederile legale cu privire la plata impozitului pe veniturile din salarii, iar calcularea de către organele fiscale a unui debit suplimentar bazat pe faptul că plata impozitului aferent veniturilor realizate de către angajații de la punctul de lucru din CNt rebuia realizată la Trezoreria C N nu are un suport legal, atâta timp cât avem de a face cu un singur buget de stat.
Consideră astfel că sunt întrunite în cauză condițiile prev.de art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 și anume existența unui caz bine justificat, respectiv prevenirea unei pagube iminente.
Prin întâmpinare, intimata Cas olicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, critica recurentei referitor la faptul că instanța nu a luat în considerare precizarea depusă, aceasta este contrazisă de practicaua hotărârii, din care rezultă împrejurarea că instanța ia act de faptul că la dosar s-a depus precizare de acțiune iar în considerentele încheierii se motivează soluția de respingere a precizării de acțiune.
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.14 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Susținerile recurentei privind nelegalitatea actelor de executare nu pot fi primite. Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar s-ar anticipa soluția ce se va da pe fondul cauzei. Prin Decizia 90/13.03.2008 Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a soluționat contestația recurentei în sensul respingerii acesteia. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia 5191/2005 care a reținut că "prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.". Totodată Curtea Constituțională prin Decizia 257/2006 a reținut că "suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate".
Consideră astfel că obligațiile recurentei stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. Față de această situație nu se poate aduce ca argument pentru dovedirea cazului bine justificat, faptul că s-ar fi stabilit în mod eronat obligațiile fiscale.
Referitor la paguba iminentă, arată că aceasta este definită de art.2 alin.1 lit.s din Legea 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Suspendarea executării este însă o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Mai învederează faptul că "actul administrativ emis se bucură de prezumția de legalitate, astfel că executarea acestuia nu poate fi considerată producătoare a unei pagube iminente, iar în final, faptul că a început executarea silită, nu înseamnă că a fost dovedită vătămarea și, prin această vătămare este ireparabilă în activitatea societății".( din Decizia 3539/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar 8695/2004).
Mai arată că reclamanta nici măcar nu a făcut dovada cifrei de afaceri și a rulajelor în desfășurarea activității pentru a se raporta la elemente concrete în susținerea cererii sale, rezumându-se la susțineri cu caracter general. Prin Decizia 588/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că " simpla menționare a creanței constatate și a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă", în cauză nefiind făcută dovada pagubei iminente. Menționează că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 6912/2004 pronunțată în dosar 3654/2003 a reținut faptul că " împrejurarea potrivit căreia debitul pentru care petenta a formulat contestație este mare nu reprezintă un motiv suficient, prin el însuși, pentru a justifica suspendarea executării actului administrativ atacat.".
Consideră deci că susținerile recurentei potrivit cărora punerea în executare a actelor atacate ar duce la o perturbare a desfășurării normale a raporturilor economice aflate în derulare și la crearea unei incapacități de plată, nu justifică aplicarea unui tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurenta - SRL O ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 19.02.2008, reclamanta - SRL Oas olicitat în contradictoriu cu pârâta C să se dispună suspendarea executării silite începute prin Somația nr.-/1217 până la soluționarea contestației la executare și la titlu (împotriva titlului executoriu nr.2725/29.02.2008) ce face obiectul dosarului 2641/2008 al Judecătoriei Oradea.
La data de 28.05.2008 (fila 46 dosar fond) reclamanta a formulat o precizare la cererea de suspendare prin care a arătat că înțelege să solicite suspendarea executării Deciziei de impunere nr.3/8.01.2008 emisă de C iar nu a nr.-/1272 și a Titlului executoriu 2725/29.02.2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului - aflat pe rolul Tribunalului Bihor.
Instanța de recurs constată că, în speța de față deși reclamanta a precizat cererea de suspendare în sensul că solicită suspendarea executării actului administrativ - Deciziei de impunere nr.3/8.01.2008 emisă de C, instanța de fond a motivat sentința de respingere a cererii de suspendare fără a ține seama de această precizare de acțiune.
Soluția primei instanțe a avut în vedere cererea de suspendare inițială formulată de reclamantă care viza suspendarea executării silite începute prin Somația nr.-/1272 în baza Titlului executoriu 2725/29.02.2008 emis de
Față de această împrejurare, se constată că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei și pe cale de consecință, instanța de recurs, în temeiul prev.art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL O împotriva Sentinței nr.305/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, care va fi casată cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță - Tribunalul Bihor, urmând a se proceda la analizarea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.3/8.01.2008, astfel cum reclamanta a solicitat prin precizarea de acțiune.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în O,-, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăDirecția Finanțelor Publice a Județului Ccu sediul în C N, nr.19, județ C, împotriva sentinței nr.305 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 12.11.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 13 noiembrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
